E chiar foarte greu să-I fim în față cum ne vrea și-ntre oameni de asemenea. Și astfel și EL ne ia la rost și plătim la o adică, care se poate să fie mereu. Cît ești de nu mai știi binele și mulțumirea deplină și de durată, ci deruta, îndoiala. Ușor de luat pe altă cale ce nu-i cea bună și de tras nevoile vieții. De nu mai întrezărești salvarea tu și ai tăi cît îi în dreptul fiecăruia.
Chiar de crezi că-L știi și respecți nu-i deajuns de nu-L mulțumești și nu știi. Ce-i de făcut în așa lume de cînd lumea o tragem barca pe uscat în neștire. Oare pînă cînd și de ce, nimeni nu știe, așa ni-i vremea și asta e de mai putem fi? Unii pot într-un fel alții altfel și nu știm de ce și pentru ce, e o neputință armonios. Desăvîrșită-n în dezordinea finală ce încă se tot așteaptă de mai demult tot neștiută.
Dezordonat te afli în fața LUI și dezinformat cît încape de ai tras și degeaba crezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu