Zicerea războiul nevăzut e o realitate cît o poate fiecare pricepe, deoarece noi, ne facem datoria de oameni. Nu oricum, cu toate că sînt și din ăștea, dezinteresați de ei și de orice, neputincioși la culme. Dar de regulă ne ambiționăm a fi cumva undeva la locul nostru ce ni-l dorim și-l construim. Opunîndu-ne firii date și oricui și la orice pentru realizarea respectivă, nu oricum.
Nu ne împăcăm cu zeama de varză, cum se mai zice, ci doar victoria, premiant. Și de regulă-i o banală dezumflare perpetuă în lume, nu chiar în toate cazurile. Răzlețiți unii și alții înving neînvinsul din ei și din societate ori de aiurea conformîndu-se. Unei năzuințe ce-i de regulă tîrzie, uneori prea tîrzie ca să și fie, dar asta e.
Odată pornit într-o direcți, nu ca netrebnicul, dar cu voință bună și cap desăvîrșindu-ne neapărat, că altă cale nu-i.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu