sâmbătă, 7 septembrie 2013

3807...Și cu luare-aminte conlucrînd

  Ce mare brînză-i de sîntem atenționați că-I greșim și ne paște colea necazul. Dezastrul, pedeapsa, plata pentru nesupunerea cerută de EL și ne urmată. Nici acuma, ca și-n preajma tuturor terorilor dinainte presimțite oarecum de pe Pămînt. Orice ar fi sîntem cu capu-n nori, nesimțiți, nepăsători, necunoscători. Într-ale noastre treburi cu EL și noi între noi, neputincioși, îndărătnici doar înspre rele.
  Și nimica nu-i întîmplare ci riguroasă stocare de cunoștințe și o programare. Ce noi n-o sesizăm așa mărunți în așa nimicuri fudule tare și de nimica rămînem. Măreția înfăptuirilor ce ne-ar sta la îndemînă, de am pricepe ce nu îndrăznim încă. Cunoașterea noastră cum trebuie și a LUI cu noi împreună pe un drum în aflare. Demnă, corectă, aflîndu-ne locul cumsecade să fim, morali, îmbunați.
  Și cu luare-aminte conlucrînd cu EL, respectîndu-L cum ne va cere Unicul Dumnezeu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu