3835...Ce ne tot țin departe

  Nu că nu ține căința, dar imediat după ce fapta neroadă-i săvîrșită cu cutremurare. Sinceră s-o negociem cît mai bine în îndreptarea firească pînă la capăt. Remediind absolut orice stricăciune, că altfel în fața SA nu ține. Creatorul, Unicul Dumnezeu, nu-i închipuirea fadă a netrebniciei, minciunii. Și-I cu dreptatea CER-ască Unică și Corectă, Demnă, ce trebuie urmată și pe Pămînt.
  Nu-i chip altfel și cu tărie să ne aliniem mereu, căutînd chiar de-i greu competiția binelui. Urmat și desăvîrșit cu toate cele de SUS ne dezmințite de cîte nelegiuiri. Ce încă-n lume supraviețuiesc desființînd dreptatea, bunătatea, firescul uman. Înlocuind dorința SA, suprema și singura de urmat, cu neputința hîdă a maselor. De gură-cască, gata oricînd la fărădelegi și răutăți, pizmă și urîte găselnițe.
  Ce ne tot țin departe de EL și calea bună, de urmat și încă ne izbutită din reavoință.