Ne agățăm de vid, neputincioși în bine, morală și cu EL să fim cît putem mai bine. Nici nu avem ce căuta, că nu vom găsi, nu ni-i la îndemînă, de asta și eu. Văd uneori neputința de care tot dau dovadă și zidul SĂU de nepătruns ce-mi stă în față. Oarecum și-L tot încerc e impenetrabil deocamdată, o fost o vreme mai accesibil.
Dar neputința din mine, nepriceperea, demnitatea prost înțeleasă și cîte altele. M-au tot îndepărtat, de acum aș mai vrea începuturile cu EL, dar nu-i cum vrem noi. Necuviincioșii de la o vreme după ce ni-s cam neprimitoare împrejurările de SUS. Dovedind nepriceperea în toi după o vreme de așteptări ce nu se mai concretizează-n binele dorit.
Și de SUS și de jos, mai e de așteptat să se mai coboare puntea peste pîrleazul hăului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu