3886...Să se mai coboare puntea

  Ne agățăm de vid, neputincioși în bine, morală și cu EL să fim cît putem mai bine. Nici nu avem ce căuta, că nu vom găsi, nu ni-i la îndemînă, de asta și eu. Văd uneori neputința de care tot dau dovadă și zidul SĂU de nepătruns ce-mi stă în față. Oarecum și-L tot încerc e impenetrabil deocamdată, o fost o vreme mai accesibil.
  Dar neputința din mine, nepriceperea, demnitatea prost înțeleasă și cîte altele. M-au tot îndepărtat, de acum aș mai vrea începuturile cu EL, dar nu-i cum vrem noi. Necuviincioșii de la o vreme după ce ni-s cam neprimitoare împrejurările de SUS. Dovedind nepriceperea în toi după o vreme de așteptări ce nu se mai concretizează-n binele dorit.
  Și de SUS și de jos, mai e de așteptat să se mai coboare puntea peste pîrleazul hăului.