4011...Nu la nimereală.

  Dar cînd noi ne ținînd cont de EL și cerințele SALE și o luăm pe alăturea. De drumul pavat cu binele, utilul, morală și căutarea LUI cumsecade, ci bezmetici. Ca nebunii ne avîntăm prin viață cam la nimereală, după alții și cîte nelegiuiri. Căutîndu-ni-o cu lumînarea, doar L-om ofensa și ne părăsește pierzînd pe mîna noastră. Aflarea demnă a omenii ce ni-i în drept s-o menținem trează în noi cu EL.
  Conștienți de EL și noi, că nu-i încotro, ne rabdă tare multe, dar nu la nesfîrșit. Mai ales ce-i în dreptul SĂU dat și nouă a-l ști în fața LUI și împreună să ne aflăm calea. Ce omenirea n-o apucat a o gusta măcar, fiind așa încă destul de departe de țelul dat. Inconștienți de foarte multe ne tot facem de lucru cum nu trebuie, nu la nimereală.
  Ci-n virtutea unor căi dinainte cunoscute SUS și jos doar constatăm că nu sîntem cum trebuie mereu.

3886...Să se mai coboare puntea

  Ne agățăm de vid, neputincioși în bine, morală și cu EL să fim cît putem mai bine. Nici nu avem ce căuta, că nu vom găsi, nu ni-i la îndemînă, de asta și eu. Văd uneori neputința de care tot dau dovadă și zidul SĂU de nepătruns ce-mi stă în față. Oarecum și-L tot încerc e impenetrabil deocamdată, o fost o vreme mai accesibil.
  Dar neputința din mine, nepriceperea, demnitatea prost înțeleasă și cîte altele. M-au tot îndepărtat, de acum aș mai vrea începuturile cu EL, dar nu-i cum vrem noi. Necuviincioșii de la o vreme după ce ni-s cam neprimitoare împrejurările de SUS. Dovedind nepriceperea în toi după o vreme de așteptări ce nu se mai concretizează-n binele dorit.
  Și de SUS și de jos, mai e de așteptat să se mai coboare puntea peste pîrleazul hăului.

3722.Pusă pe chituci viața în întregul ei

  Să nu facem excese în vreo parte ce-i interesată viața de dus, nici în morală, se zice. Nu prea cred că-i un capăt de țară, dar cine știe, omu-i nesăbuit uneori și-n bine. Binele cu de-a sila, nu se încape în normalitatea umanității, ci buna înțelegere. Dreptatea în conformitatea cu legea SA dată nouă în conviețuire demnă, cumsecade, omenește cu adevărat.
  Afectivitatea  peste măsură, sentimentele în fața ființei demne, corecte, delăsare. Lașitatea pe seama neputințelor, restanțelor din educația precară a începutului vieții. O altă dandana e posibila sensibilitate nemăsurată corect, incapacitatea perceperii. Corecte omul prea rațional, cunoașterea înrobită doar gîndirii, pusă pe chituci viața în întregul ei.
  De prea multe curente și opinii străine clarității curate, demne a omului ce nu-L uită niciodată.

3462...Viață responsabilă încercată și pe alte lungimi de undă neîncercate

  Ne ținînd cont mereu de legile morale și cele din vechime date nouă de EL. În conviețuirea socială, oriunde în lume, ne îndepărtăm de oamenii ce trebuie să fim. Ferindu-ne să abordăm trăirile și intuitiv, învățîndu-ne mai rar cu ponderarea și calculul. Înainte de toate cele, nu mereu, dar făcîndu-ne un mod de conviețuire și, și.
  Un echilibru în dezechilibru de viață încercată a ne obișnui a fi și mai altfel cu vremea. Nu aflîndu-ne în treabă doar, ci cu viață responsabilă încercată și pe alte lungimi de undă neîncercate. Ca să ne dovedim oameni competenți în variate feluri de trăiri nu numai cele răs-știute. Logica și rațiunea-s limitate-n așa lumesc ordinar, e nevoie și de bun-simț, cumsecădenie.
  Și evident rolul SĂU între noi toți, nu de uitat că ne uită și EL pe noi și ce-am făcut?!

3394.În altă lume nouă aflîndu-ne trăinicia

  Să nu fim naivi și iresponsabili, cu toată necunoașterea corespunzătoare. Totuși de morală știm că nu-i în vigoare și relele și urîtele vorbe și fapte le știm a le deosebi. Relele de bune, urîtele de utilele, grozăviile, hîzeniile de frumosul, plăcutul. Bucuria de a trăi cumsecade între oameni de omenie, firesc, cu EL. E mai dificil deocamdată, e strașnic mințită dreptatea în dreptul SĂU.
  Totul cu știrea SA, deoarece încă ne consideră, nu pe toți, necorespunzători. De a-L afla cum trebuie, mai bine se mai ferește de așa nelegiuiri, chiar de mai plătim. Și oalele sparte de alții, ne vom recupera, cumva știe EL cum și noi atuncea. Aflîndu-ne drumul cu toții cînd bariera libertății cuvenite în cunoașterea trebuincioasă.
  Se va ridica, ori altă piedică nu vom mai avea în fața dezmeticirii adevărate. Din așa somn al rațiunii umane în altă lume nouă aflîndu-ne trăinicia.

2496.Măcar îs mai cu bun-simț, nu promit atîtea

  Nedreptatea o venit, în religii, cu atîtea inovații, ca oamenii pe pămînt să-și facă de cap. Nedrepți și ordinari, și așa-s, dînd peste cap morala și binele, că vor plăti dincolo. Cînd va fi peste milenii poate, tîmpenii de adormi copii și pentru gură-cască, destui. Celelalte religii măcar îs mai cu bun-simț, nu-ți prea promit marea cu sare. Dar Dumnezeu, nu necuratul lor mort vechi fără nici o trecere în CER.
  Deci EL nu lasă lucrurile de izbeliște și părăsiți nedrepții plătesc, la soroc. Nu le priește neisprăviților, o viață întreagă trag mîța de coadă și numai răutăți și nedreptăți fac. Și la necaz nu se gîndesc, din timp să se îndrepte, nu. Dar EL, Adevăratul Dumnezeu îi are în grijă pe toți oamenii Pămîntului. Și-i dă fiecăruia după cum merită și bine și rău și altele ce li se cade, cînd li se cade.
  Nu le promite verzi și uscate ca nedrepții, cu religiile lor după ureche. Ci adevărul SĂU, aici îi și bine și rău după cum îți așterni în viață. Și neamul cum ți-o pregătit viața, ca tu inițial s-o duci cumsecade. Că se poate să nici n-o începi bine de nu ești vrednic în fața SA și a nostră. Deci numai de EL depindem, restu-s bazaconii.

2037.Între oameni morală, dreaptă și aflîndu-L

   Și ei părinții au ceva de dus la îndeplinire cît trăiesc, să ne îndrumeze pe calea corectă. Ce-o cred ei, calea adevărată, morală între oameni și dreaptă, aflîndu-L, corect. Cît mai corect, doar de EL ne îndrumă și simțim asta noi tinerii, e altă treabă, doar atunci. De nu, să nu-i contrăm în aceste direcții pe părinți niciodată cît vor fi. Ci să-i urmăm, cît mai corect posibil.
   Că de nu, părinții, văzîndu-se ne ascultați, pot apela la EL direct și se schimbă foaia. Cu EL nu-i de glumă și îndreptarea va lua alte forme mai altfel și se va face. Cum? Veți vedea, mirîndu-vă că se poate și nu știiați asta, dar se poate cu costuri pentru voi. Că pe părinții nu ia-ți  ascultat la timp și acum plătiți și faceți ce trebuie.
   Cum s-ar zice și cu banii luați și bătuți și ne mîncați, asta că minte de vînzare nu-i. Încă pe piața Pămîntului, gestionat de EL, Dumnezeu Unic, CEL Viu pentru noi vii. De nu se înțelege de vorbă bună și vreți neapărat constrîngerea evidentă. Se coboară din pod pedeapsa pentru îndreptarea strîmbelor de tot felul.

1774.Educație fermă și clară în bine, conștienți de EL

   Omul e preocupat de calitate în dauna cantității, ca și de morală și dreptate. Condiții înrădăcinate din facere, dar necesare mereu de pus în evidență, că se pierd. În timp și-n nedreptatea lumii, tot mai agresivă, e greu de ținut piept. De unul singur și fără o educație adevărată fermă și clară în bine și conștient de EL.
   Tot amintesc, că-n viață sîntem majoritatea creditați un timp de SUS, să ne înfruptăm. Din viața dată cadou, s-o experimentăm în fel și chip, învățînd să fim oameni. Și după o vreme, cam se știe SUS de ce sîntem capabili. Și încep unele îndrumări, ce-s nevoie de priceput. E greu că-n societate fără Baza vieții și îndreptarea la fel nu-i respectată în bine.
   Să nu ne arătăm plictisiți și fără chef de viață, chiar de-i grea, să răzbim a-i afla rostul. Că EL ne-o îndrumat și se știe că e nevoie de moralizare în societate. De înfăptuit binele și să-L știm corect. Cu astea la activ, vom duce-o bine mult în viață apropiindu-ne și de EL și El de noi.
   Nu va mai fi experimentată desnădejdea, suferința ci o viață corectă, mulțumitoare. Tu și familia ta, fără neajunsuri, în tihnă rezolvîndu-vă o existență normal. Cum ceilalți n-o cunosc, nedrepți și fără EL știu părăsirea și nevoile cîte sînt. Toate formele de înspăimîntare a celor fără EL și nedrepți, de la boli și toate necazurile. Și moartea prematură, neașteptată, nemulțumirea la final de viață, ce-o resimte întreaga familie.

1472.Natura-L ascultă îL simte

    Peste tot, tot veşti de necazuri, boli, suferinţe, accidente, catastrofe, nevoi şi lipsuri cu duiumul şi la noi şi aiurea-n lume. Dar să-L ştim corect întorcîndu-ne la EL, nu pomeneşte nici o mass media, ci-i înainte cu nedreptatea SA. Şi a noastră părăsire de către EL şi urmările-s nedorite de nimeni, dar nedreptatea-i biruitoate peste tot încă. Şi inconştienţa.
   Unii se chinuie nu convinşi să o dreagă cît pot, nedreptatea de aicea, cînd vin noi la putere, dar se înstrîmbă la loc. Molipsitoare-i şmecheria, învîrteala, minciuna, răul şi urîtul e la tot pasul şi-i cădem pradă uşoară, fără bunul-simţ întronat în noi. Proştii şi inculţii la putere, ce nu ştiu ce-i cu ei acolo, făcînd ce ştiu nedreptate şi insultarea omului cinstit. În ciuda tuturor legilor economice, ei aplică neputinţa de a fi corecţi, călcînd în străchini mereu.
   De vină-s şi cei cumsecade, cîţi sînt că nu se opun ci din comoditate, laşitate-i lasă în pacea nedreptă nouă. Îs cei mai vinovaţi ştiind la faţa locului imediat cum stă problema şi trădează încrederea ce li se acordă de noi acolo. Cuvintele mari ca dreptate, ordine, morală, de altfel nobile ce includ speranţe. Speranţe ce-s periculoase cînd îs excesive şi nerăbdătoare, trebuie potolire şi în măsură corectă şi-n timp util.
    Civilizaţia nu-i o plimbare de plăcere ci implică efort, renunţări, preocupare demnă continuă, că nimic nu-i gratuit şi de la sine. Dulce-i trîndăvia, lenea, chiulul nu munca şi strădania de a fi cum trebuie, implică căutări, demnitatea de a fi om. Se zice că-i morala statică, nu ci consideră necesar progresul şi preocuparea în continuă modernizare aspră şi clară.
   Răul e ca şi dezordinea banală, rudimentar. Deosebite şi excepţionale-s lucrurile alese, însuşirile utile, frumoase şi bune. Laşitatea, lenea îs monotone. Numai prin efort se creează noutăţi interesante şi utile. Viciul e searbăd şi uniform ca orice defect uman.
   Din toate cîte-s pe lîngă noi, numai natura-L ascultă îL simte mai altfel şi-I reacţionează pozitiv, sprijinindu-L. Într-un Tot ce nu-L ştim, ca şi spiritualitatea mai activă înspre ceva ce nu aflăm.

1448.EL te va ajuta în demersul tău curajos

  Să ai credinţă azi treci drept un fraier, un neputincios, dispreţuit de nedrepţii şi şmecherii zilei. Dar în timp ei au căderi, inexplicabile, părăsiţi de Divinitatea ce n-o ştiu şi fiind şi imorali, vor suferi corecţii. Şi-o existenţă scurtată de nu se dezmeticesc măcar moralizaţi să fie. Şi credinţa ori măcar ştiinţa SA pe mai tîrziu cînd se va putea şti cum trebuie.
   Frica de fraiereală-i e o teamă ce te schimbă din om normal corect, în nedrept ordinar. Deci să ai încredere în oameni se impune şi vei avea doar de cîştigat, EL te va ajuta în demersul tău curajos. Să nu te sinchiseşti de se miră unii că-i respecţi cu încrederea acordată, necunoscîndu-i. Fii corect şi demn cum trebuie, în timp şi alţii ţi se vor alătura simţind binele ce li se întoarce cu vîrf şi îndesat.
   Să progresăm noi înşine, ţinînd cont de ce-o trecut şi învăţăturile de minte ce se impun. Atenţi la prezent înfăptuind  cu bun simţ şi să-L ştim respectîndu-L, că-i viitorul şi al tău . E nevoie permanent de ţinerea pasului cu ce e nou în toate domeniile de interes larg, să nu rămînem de căruţă. Domeniul SĂU e în uitare de mult timp, se caută îmbunătăţiri, dar nedreptatea-i încă pe aicea. Progresul e un traseu ştiut dinainte, că noi nu-l ştim asta-i altă dandana, din cauză că rămînem de căruţa SA.
   Static şi permanent îs noţiunile primare ale spiritului şi gîndirii omeneşti în morală şi spirit civilizat. Doar în continuă transformare, adaptare după timpul trăirii, cum se cere corect însă. Absolutele legi morale şi mai de tot să fie ţinute, chiar cît de moderni sîntem, nu-i vreme de hîzenii. Mai ales azi, cînd totu-i în schimbare, dar încă nu cum trebuie, din vina noastră, nedrepţi şi imorali, necunoscîndu-L. Baza EL, ni-i dosită de nedemnii de EL, ce-şi zic în felurite feluri, oricum tot nedrepţi sînt şi fudui nevoie mare. Dar nu fac nici doi bani.
   Sîntem reprezentanţii întregului trecut al neamului din care sîntem şi de la tata şi de la mama, fără discriminare. Doar CEL de SUS ştie ponderea ce ne-o conferă în judecata LUI, noi încă nu. Şi-n timp, în devenitea ta mai afli cum e de continuat zidirea înspre ceaa ce EL aşteaptă. Nu-i simplă ci-i complicată continuu de trăirile actuale încă foarte haotice şi nedrepte, mai ales pentru urmaşi. Dar ţinînd aproape de EL, te ajută şi nu-I greşeşti, că-I răspunzi şi pentru ei cît eşti.