3947...Trezirea mult trîmbițată va fi doar spre EL.

  Nu va încuraja chiulul trîntorilor, ci munca cu adevărat folositoare demnă, adevărată, utilă. În dreptate și cu bun-simț, iar acei numiți farisei, cu adevărat oameni drepți și morali. Cu respectarea SA și a legii LUI, vor fi din ce în ce mai mulți, combătînd nelegiuirile. Nedreptatea și lipsa SA dintre noi în îndreptarea firească, cerută de SUS.
  Deci perceptele NT, se vor desființa, închideți pe veci NT! și deschideți-vă spre EL cum ne tot dorește. Dar nu oricum, ci-n respect firesc față de EL și-ntre oameni și natură, demni de numele de om dat pe Pămînt. Se poate ca EL să reînvie numai Sîmbăta să o serbăm LUI și de odihnă zi a săptămînii, vom vedea. Noua tărășenie ce-o tăvălit firescul uman va înceta cu desăvîrșire și ancestralele obicee reîncadrate-n viața firii adevărate.
  Trezirea mult trîmbițată va fi doar înspre EL și noi cum trebuie după EL, nu altfel.

3611.De nefirescul ajuns azi mai nevolnic decît mai ieri

  E de știut că viața nu-i strășnicia ordinii sociale în derîdere față de legile SALE. Știute de mult și nici azi urmate cu dreptatea și bunătatea îmbogățite continuu. Aflători și practicieni corecți sînt dar sporadic dîndu-ne exemple de urmat cît vrei. Dar nu-i urmăm, decît pe nevolnici și șmecheri, netrebnici și nedrepți cît vrei prin lume.
  Colcăie societate de asemenea scursuri, tîrîturi, ce ne strică buna dispoziție uneori. Că-i greu de avut așa prozaice trăiri în așa lumesc mîrșav, unde dăruirea, bunătatea-s rarități. Și de ne găsit la orice colț de stradă dominate de neputințe omenești urmate de prostii. De te miri cu așa vecinătate printre oameni chiar cunoscuți, dar molipsiți în rău și urît.
  De nefirescul ajuns azi mai nevolnic decît mai ieri și-n jos mai afundîndu-se trăinicia.

3169.Și de EL niciodată să nu uităm, că nu mai sîntem noi, fără EL ce E cu noi mereu

  Oricînd ne farmecă și încîntă idealurile omenești înalte, ca dreptatea, adevărul. Libertatea, progresul binelui și utilului omenesc, bunăstarea și respectul cu adevărat priceput integru și ne discriminatoriu. Trecînd dincolo de firescul ordinar și pervers, urîțit și înrăit al realității ce-o aflăm mereu cu noi. Ne putînd scăpa de așa nedreptate fiind neputincioși și delăsători, leneși și naivi.
  Să nu zic proști, că ne lăsăm prostiți de nerozia hîdă a urii ce ne înstrăinează de omenescul. Dat nouă dintotdeauna și ne respectat nici de noi înșine, complăcîndu-ne în așa lumesc murdar. Ce ne ademenește cu farse și minciuni de cînd lumea. Ferindu-se de EL și pe noi corupîndu-ne cu înjositoare trăiri străine facerii, ci false aflări mereu de condamnat și combătut.
  Ni-i dat din începuturi, dar e de continuat mereu reînoirea învățăturilor din porniri fragede. Educația la timp clar și ferm în limitele bunului-simț, al binelui util fiecăruia. Și de EL niciodată să nu uităm, că nu mai sîntem noi, fără EL ce E cu noi mereu.

3136.Modele de urmat se vor afla la timp, într-o diversitate de opinii și teme foarte moderne.

  Obișnuitul, firescul, culoarea locală, lumescul nedrept și ordinar de oriunde împămîntenit. Ce ne îndepărtează de dreptate în general și adevărul SĂU, e de înlăturat imediat. Și întronat ceea ce ne cere EL de la noi, explicit și fără echivoc, atunci. Că-n general știm demersurile SALE, către noi, privindu-L și îndreptarea noastră cu adevărat.
  Fermă și clară, unde nu-și au loc ocolișurile și fățărnicia ieftină și vulgară. Ne trebuie recreată atmosfera aceea benefică tuturora încă din vechime, oarecum. În Biblie vag amintită și adaptată nouă acuma, în lumina cerințelor SALE actualizate. Pe la noi acum cca. 77 de ani și mai recent mie, ferm și clar. Simplu și demn, fără cîte recuzite nedemne firii SALE și demersului de îndeplinit de noi cu precădere.
  Convenționalismul înțelegerii se va reafla atunci, cîteva fraze șablon și tot cortegiul. Priceperii noastre adaptat trăirilor de acuma și cîte altele le vom afla la timp. Modele de urmat se vor ști la timp, într-o diversitate de opinii și teme foarte moderne.

3131.Din lăuntrice nereguli de liniștit și îndreptat corecți să fim, fiind și greu, asta e, trebuie!

  Toată construcția unei nații pe dreptate e de rîpă, pe ducă de nu-i libertate. Tot cu moralitatea-i de furcă în consolidările cele mai tari, altfel e de prisos cazna. Dreptul omului e altă trebuință în fața elitelor conducătoare, de nu nu-i nimica. Că-n nenorociri nu-i mare brînză să fii, se schimbă treaba de ești oțărît și neclintit cu binele dîrz.
  Ni se cere să fim cumsecade în viața de zi cu zi, nu putem, e normal după atîta nedreptate. Să ne venim în fire corect și chiar de avem încă porniri neinstruite, să ne potolim cît se poate de hotărît. Și să nu-L uităm că nu-I ultimul dar așa-i dorința SA, că tare nedrepți ne-am ajuns. Chiar și păcătoșii cei mai ordinari să-L știe bine și corect, altfel o vor sfîrși grăbiți.
  Se impune dezmeticirea lumii cu încetul și sigur fără întoarcere și opriri, ci tot înainte. Nu oricum ci cu luare aminte, eventual potoliri și pauze de reașezare a nepotrivirilor. Din lăuntrice nereguli de liniștit și îndreptat corecți să fim, fiind și greu, asta e, trebuie!

2989. Deveniri involuntare, de conjuncturi ne gîndite

  Repet : răul și binele ni-s date pe Pămînt să ne încercăm cu ele firea dată. Dintru început cu dreptatea și bun-simțul, cunoscîndu-L cît se poate de pornire în viață. Învățați doar de bine să știm, de rău niciodată, să nu-l luăm între noi, cu noi. E mai la îndemînă decît binele, ce-i mai firav, dar să ne obișnuim a uita de urît și rău. Constituindu-ne doar cu fapte bune și utile, chiar frumoase viața nu numai a noastră.
  Deci Divinitate ne-o hărăzit dintotdeauna să știm că există răul și binele. Construcții Divine, date omenirii să dea examene de comportare în diferite etape de dezvoltare. A lumii, mai cu binele mai cu răul să ne tot cunoaștem în fața LUI și a noastră. De ce sîntem în stare și s-o cam prins și lumea și EL de felul nostru de a fi. Destul de vulnerabili în fața răului și dezinteresați de binele nostru și al altora.
  În deveniri involuntare, de conjuncturi ne gîndite cu adevărat, imoralitatea și dreptatea. Mințită, ne-am dezobișnuit în timp că sîntem oameni cu frica LUI Dumnezeu. În așa lume încă-n puterile nedreptății.

2769.Cu parfum de epoci demodate și nedrepte

  Sîntem datori a ști cît se poate de corect și cu dreptate ceea ce ne privește. Nu cîte aluzii și iluzii despre închipuiri cu parfum de epoci demodate și nedrepte. În care omenirea o tot fost tîrîtă închinătoare la morți necurați, ca toți morții. În loc să ne vedem de calea noastră corectă știindu-L bine și cu bun-simț între noi și tot de bine, frumos și util întruna.
  Că-n timp am fi reușit să răzbatem cum era nevoie după proiectul SĂU, împreună. A ne dezbăra de deficiențe ce ne stau în calea îndreptării corecte în fața SA și a noatră oamenii. Devenind competitivi în a fi adevărați, nu așa niște nemernici șmecheri puși pe căpătuială. Imorali, înrăiți, egoiști și fără EL, ceea ce ne descoperă în fața SA, nevoit să ne tot părăsească și să avem numai necazuri.
  De la o vreme, cînd se satură și EL de noi așa îndărătnici în chestiuni stabilite odată de EL. Și ne luate în seamă decît episodic și atunci de scurtă durată, continuînd nedreptatea în lumea oamenilor și-n natură. Tot de oameni încălcată.

2211.Mereu e nevoie să ni le reamintească părinții

  Ar fi de dorit să facem binele instinctual, din porniri lăuntrice ființei noastre. Acele așa zise înrădăcinate din facere porniri spre dreptate, bun-simț și cunoaștere a LUI. Dar nu-s cum trebuie și mereu e nevoie să ni le reamintească părinții. Și cei responsabili cu adevărat de copilăria noastră. Nu cîte persoane ce habar nu au cei aceea bună creștere cu afecțiune, ci brute și cîte animalizate cu aspect fardat.
  Și doar după aceea restul educației poate continua și mereu de reamintit. Să fii părinte-i greu. Și cine se înhamă să nu-și lepede acest jug ce trebuie dus cu răspundere bună și plăcere. Cît trăim de vrem să avem o viață împlinită, asta ni-i dat încă de la început. De nu putem și simțim asta, se poate cerîndu-I LUI ajutorul și-L aflăm, văzînd cei de făcut.
  Deci nu sîntem mereu conștieți suficient de puternici de-o îndreptare bună între noi oamenii. Și-n fața SA, controlîndu-ne cum e normal ci lunecăm mereu înspre apucături nedrepte. Ușor ne ispitește încă răul și urîtul și mai greu e încă cu binele și utilul.

2028.Pentru a nu mai avea așa nedreptăți

   E pericolul dezordinii mereu în lume, ce poate duce la limitarea lumii ori chiar a  dispariției ei. E nevoie stringentă de dreptate, dreptatea să se întoarcă tare și deplină, fără șagă. Și impunîndu-ne tăriile ei forte să le simțim și ține mereu, ca sfinte. Pentru a nu mai avea de furcă cu așa nedreptății și prostii ca-n ziua de azi. Ce ne periclitează viața în condiții normale, vorbe mari, pentru proști chiar de neînțeles.
   Spiritul este în largul său în deplina libertate, bine înțeleasă, adică unde e bun-simț. Și adevăr și dreptate, cu virtutea din liberă alegere, fără constrîngeri arbitrare. De asta se impune îndreptarea și moralizarea maselor, cum se poate. Dar trebuie făcută și dusă la bun sfîrșit deplin și cu adevărat fără rezerve. Și pentru timp nedeterminat.
   Că altfel nu vom reuși să ne îndreptăm cum trebuie ci tot în nedreptate și părăsiri. Urmate de suferințe nenumărate și dispariții pe măsură, neînțelegînd. Rostul vieții pe Pămînt, al omului și ce trebuie făcut și-n continuare. Ca să putem fi cum e nevoie cu bine, fără alte probleme ca pînă acuma.

2009.Să-L știm corect și să nu-I greșim

   De urmărim să nu greșim față de legislația civilă, nu ajungem nicăieri. Fără bun-simț și doar cu binele în față, mereu în dreptate. Și să-L știm corect și să nu-I greșim prin necuratele închipuiri, ci cu EL în gînd. Că EL ne tot atenționează în fel și forme, doar om pricepe ce-i de făcut. Și chiar prin părăsiri și suferințe să ne dezmeticim o dată pentru totdeauna.
   Că sigur aflată calea corectă nu-I mai greșești în veci și vei străbate existența mai altfel. Conștient de ceva ce restul nu pot ști deocamdată, pînă va fi vremea. Se petrece și reversul medaliei, cînd luat prea rău în deriva greșită LUI și nouă. Nu-i chip de îndreptarea firească și de la un timp ne lasă și dispărem fără urmă.
   Urma fiind cu EL împreună Acolo unde-s aleșii SĂI în continuă conlucrarea.
   Cînd ești încă un novice într-ale relațiilor cu EL, ori în curs de învățare ce trebuie. De te părăsește și ai suferințe de îndurat, te încearcă doar te vei dumiri cum trebuie să fii. Nu te-o părăsit, ci te studiază cum reacționezi, la încercarea dată. Doar ți-o veni mintea la cap și nu I-ai mai greși deloc.

1929.Fără ca noi s-o putem afla, de nu ni-i dată

   Mila e peste dreptate, o depășește, e din alte porniri mai lăuntrice firii umane. Divinitatea-I de „vină” că ne-o dotat cu ea, fără ca noi s-o putem afla, de nu ni-i dată. Chiar de ne obligă careva, e o forțare a notei proprii, ce nu ține decît de ochii lumii. Și cum lumea-i nepăsătoare și nedreptă, nu ne alegem cu nimic bun viețuind în ea.
   De nu ne rupem și-o pornim cum ni-i chemarea lăutrică, ori EL ne deschide calea. Ce-n timp o vom urma definitivîndu-ne înspre altceva ce-o vom afla. Lumescul din contra e socotit, înnăcrit în zgîrcenia cumplită, ce ne întunecă orizontul pornirilor. Salvatoare uneori și dătătoare de speranțe de mai bine.
   Dar binele a bine trage și răul la rău, așa că alege și culege roadele, de sînt. Că de nu ești om cu adevărat, ai toate șansele să nu știi ce vrei. Urîțindu-ți viața pe mîna ta, inconștient de faptul că trebuie să fim oameni. Cum ne-o dat de SUS, atunci la începuturi de mult uitate.

1827.De nu ni se reamintește mereu cît vom trăi

   Bunul-simț e bine cunoscut în lume, bine ar fi și de respectat, de aplicat între oameni. Dar aici e baiul, știm de dreptate și de cumsecădenie din copilărie, chiar așa sîntem croiți. Dar de nu ni se reamintește mereu cît vom trăi de părinți și cei în drept, o luăm pe arătură. Ca nedrepții, că-i mai la îndemînă răul și urîtul de înfăptuit, decît binele și utilul în general. De frumos nici vorbă, nu-i timp și nici nu ne mai pricepem, că n-o fost preocupare.
   Raționali e bine să fim în viață, dar sînt cazuri cînd nici cu ea nu ne învoim. Și-i cazul de altceva, mai răzbătător prin viață, hei, atunci și numai atunci e credința. De scos la interval, să ne-o însușim cu încredere deplină, că altfel nu-i cu folos. În cazuri cînd gîndirea ne face feste și nu ne mai ajută, credința e scăparea. Dar totuși cu capul pe umeri nu niște proști, naivi și nedrepți ci curați și sinceri în fața LUI.

   Și ni se rezolvă multe ce nici nu gîndești și-i uimești și pe alți necredincioși în fața SA. Dar să nu-i obligăm pe alții ce nu-și doresc o relație cu Divinitatea. Că-i lucru de pomană și fără rezultate, EL e pretențios și gelos, E Însăși Creatorul lumii. Și nu I te joci în față cu fasoane, că te părăsește și pedepsit o încurci electric. Nu-I de glumă cu EL, mai bine lipsă și îndreptat între oameni, o duci mai bine.
    Decît să-L știi bine și din varii motive să nu te poți înțelege cu EL, că-i bai mare. O poți sfecli, ești la cheremul LUI, numai tu cu EL, vă veți rezolva diferendul în mod corect.

1774.Educație fermă și clară în bine, conștienți de EL

   Omul e preocupat de calitate în dauna cantității, ca și de morală și dreptate. Condiții înrădăcinate din facere, dar necesare mereu de pus în evidență, că se pierd. În timp și-n nedreptatea lumii, tot mai agresivă, e greu de ținut piept. De unul singur și fără o educație adevărată fermă și clară în bine și conștient de EL.
   Tot amintesc, că-n viață sîntem majoritatea creditați un timp de SUS, să ne înfruptăm. Din viața dată cadou, s-o experimentăm în fel și chip, învățînd să fim oameni. Și după o vreme, cam se știe SUS de ce sîntem capabili. Și încep unele îndrumări, ce-s nevoie de priceput. E greu că-n societate fără Baza vieții și îndreptarea la fel nu-i respectată în bine.
   Să nu ne arătăm plictisiți și fără chef de viață, chiar de-i grea, să răzbim a-i afla rostul. Că EL ne-o îndrumat și se știe că e nevoie de moralizare în societate. De înfăptuit binele și să-L știm corect. Cu astea la activ, vom duce-o bine mult în viață apropiindu-ne și de EL și El de noi.
   Nu va mai fi experimentată desnădejdea, suferința ci o viață corectă, mulțumitoare. Tu și familia ta, fără neajunsuri, în tihnă rezolvîndu-vă o existență normal. Cum ceilalți n-o cunosc, nedrepți și fără EL știu părăsirea și nevoile cîte sînt. Toate formele de înspăimîntare a celor fără EL și nedrepți, de la boli și toate necazurile. Și moartea prematură, neașteptată, nemulțumirea la final de viață, ce-o resimte întreaga familie.

1736.Înlocuindu-L pe Dumnezeu, plătesc la greu

   Ne putem afla o existență pașnică fără ca EL să fie ignorat, ci știut și noi comportîndu-ne cu bun-simț și dreptate între oameni. Spre deosebire de mulți nedrepți ce se încumetă să-L înfrunte, crezînd în necuratu acela și clica sa. Ne curat că-i mort străvechi și doar de nedrepți înlocuindu-L pe Dumnezeu și plătesc la greu de demult și azi la fel.
   Fără încetare după o perioadă de acalmie specifică multora ce EL îi mai creditează. Încep părăsirile și nevoile și grabnică moarte, ratîndu-și viața ei și familiile lor. Cînd asemenea nedreptăți către EL sînt mai de ne suportat SUS, nevoile lovesc in corpore în nedrepții LUI, părăsiți.
   Unii mai răzleți îL cred și respectă și cînd reușesc și îndreptați să fie între oameni. Îs desăvîrșiți și-și duc o existență la alți parametri necunoscuți mulțimilor. De vor de a fi cunoscuți și de exemplu viu al felului cum trebuie să fim în fața SA și a lumii. Nu-i tare greu și e de urmat de vă încumetați a lupta cu nedreptatea încă și din alții. E o semețire în văzul lumii de ce-i în stare omul cînd îL urmează, nu numai în spiritualitate.
   Și îndreptarea nu presupune decît înfrînarea pentru început de la fapte și vorbe nedrepte. Și ulterior, hăt, cînd te simți mai în stare și de mai multe bune, să-ncepi și-n gînduri să-ți faci curat.
   Și e totuși de evidențiat ceva, de-I promiți LUI că te îndrepți în orice domeniu de nedreptate. Trebuie să treci la fapte, pe EL trebuie să-L faci cel mai puțin să te aștepte. Primînd în fața tuturor treburilor tale, ca să-ți fie bine.

1472.Natura-L ascultă îL simte

    Peste tot, tot veşti de necazuri, boli, suferinţe, accidente, catastrofe, nevoi şi lipsuri cu duiumul şi la noi şi aiurea-n lume. Dar să-L ştim corect întorcîndu-ne la EL, nu pomeneşte nici o mass media, ci-i înainte cu nedreptatea SA. Şi a noastră părăsire de către EL şi urmările-s nedorite de nimeni, dar nedreptatea-i biruitoate peste tot încă. Şi inconştienţa.
   Unii se chinuie nu convinşi să o dreagă cît pot, nedreptatea de aicea, cînd vin noi la putere, dar se înstrîmbă la loc. Molipsitoare-i şmecheria, învîrteala, minciuna, răul şi urîtul e la tot pasul şi-i cădem pradă uşoară, fără bunul-simţ întronat în noi. Proştii şi inculţii la putere, ce nu ştiu ce-i cu ei acolo, făcînd ce ştiu nedreptate şi insultarea omului cinstit. În ciuda tuturor legilor economice, ei aplică neputinţa de a fi corecţi, călcînd în străchini mereu.
   De vină-s şi cei cumsecade, cîţi sînt că nu se opun ci din comoditate, laşitate-i lasă în pacea nedreptă nouă. Îs cei mai vinovaţi ştiind la faţa locului imediat cum stă problema şi trădează încrederea ce li se acordă de noi acolo. Cuvintele mari ca dreptate, ordine, morală, de altfel nobile ce includ speranţe. Speranţe ce-s periculoase cînd îs excesive şi nerăbdătoare, trebuie potolire şi în măsură corectă şi-n timp util.
    Civilizaţia nu-i o plimbare de plăcere ci implică efort, renunţări, preocupare demnă continuă, că nimic nu-i gratuit şi de la sine. Dulce-i trîndăvia, lenea, chiulul nu munca şi strădania de a fi cum trebuie, implică căutări, demnitatea de a fi om. Se zice că-i morala statică, nu ci consideră necesar progresul şi preocuparea în continuă modernizare aspră şi clară.
   Răul e ca şi dezordinea banală, rudimentar. Deosebite şi excepţionale-s lucrurile alese, însuşirile utile, frumoase şi bune. Laşitatea, lenea îs monotone. Numai prin efort se creează noutăţi interesante şi utile. Viciul e searbăd şi uniform ca orice defect uman.
   Din toate cîte-s pe lîngă noi, numai natura-L ascultă îL simte mai altfel şi-I reacţionează pozitiv, sprijinindu-L. Într-un Tot ce nu-L ştim, ca şi spiritualitatea mai activă înspre ceva ce nu aflăm.

1409.Exagerări utile

   Cu un compromis, înăcrit, dezunflat, e greu de găsit cale comună, chiar cît de binevoitor eşti, bunul-simţ încă te poate încurca. E un înfrînt încă sperînd la cai verzi pe pereţi. Tot din partea lui e nevoie de vrea, de nu-i cine ştie ce şansă-i va mai da viaţa?
    În educaţia copilăriei, ce-o primim fiecare, e necesară şi cunoaşterea nemijlocită a condiţiei de om sărac. Altlel e degeaba formarea, şi-i superficială şi te ajunge cînd nu te aştepţi şi-o cunoşti nemijlocit singur şi-i greu. No-nţelegi  ipostaza în care te-o băgat viaţa, de ce ? Toate-s pentru învăţătură şi moralizarea ta în viitor, că nu ai avut ocazia mai timpuriu, cînd trebuia.
   Neîmplinirile copilăriei ne urmăresc viaţa toată de nu avem cum le potoli. Chiar şi prin alte copilării ce le avem aproape în timp, vindecîndu-ne implicaţi, fără frică şi reţinere.
   Prin muncă să nu fugim de viaţă ci s-o pricepem cît putem mai bine, implicîndu-ne în îndreptarea cerută, moralizîndu-ne şi să-L ştim. Viaţa astfel ni se va destăinui cu bine şi util nu numai nouă ci şi familiei.
   Nu totdeauna închipuirile frumoase despre adevăr şi dreptate sînt şi susţinute de inşi pe măsuta dorinţelor noastre. Se-ntîmplă figuri şterse să ducă un stindard drag nouă şi de nu avem destulă tărie în simbolul gîndit şi spiritul corect, să nu eşuăm dezamăgiţi în viitor, ar fi greşit. Poate nici noi nu sîntem mai breji, dar cerinţe avem.
   Ne trebuie şi puţină destindre şi odihnă din cînd în cînd, pentru reîncărcarea baterilor descărcate, epuizate. Nu oricum ci în deplină armonie cu natura şi mediu înconjurător, ori altele ce-s de respectat cu bun-simţ. Pentru cîteva momente de destindere mulţumire şi comparare cu perfecţiunea-n imagini ori alte realizări desăvîrşite-n lume,uneori ne obosim mai mult. Şi nu prea pricepem mare lucru, doar că-i la modă, e prea puţin şi degeaba.
   Ca şi moralizarea necesară îndreptării noastre în societate, e de apreciat şi adoptat ce ne uneşte, nu ce ne desparte, la urma urmei.
   Sînt exagerări utile, acelea ce au la bază idei nobile umane şi-s de urmat oricînd în viaţă, păstrînd esenţa înălţătoare încă-n acţiunile de altfel lumeşti.

Încrederea

   Omul are multe trăsături caracteristice lui, dar cea mai deosebită, originală, o fi facultatea de a rîde ori de a plînge, dar se pare că şi unele animale se exprimă cumva aşa.
   Să comunice, şi unele animale pot cumva, "de a lucra cu ajutorul unor concepte generale"( Julian Huxley), capacitatea de a ţine minte de a stoca cunoştinţele, experienţele, gîndurile dobîndite prin memorie.
   Totuşi încrederea e definitorie omului adevărat, peste celelalte atribute umane, e un corolar deosebit pur uman şi cam rar întîlnit între oamenii de azi, care se sălbăticesc pe zi ce trece, cu toată civilizaţia actuală.
   Trebuie să vină Domnul cît mai curînd pentru a nu ne strica de tot, am avut un maxim de evoluţie civilizatorie şi de curînd dăm înapoi cam peste tot, de fapt e o dezordine universală, şi ne nedreptăţim  tot mai accentuat.
   Ne trebuie un ţel, ceva nedefinit încă şi cred că numai EL ne va trezi la binele de urmat, concomitent cu evoluţia noastră în direcţia dezvoltării armonioase spre CE am fost programaţi.

Stiinta fara EL

  Vad acum pe National Geografic( poate din 5 09 2010 11,40' PM) cum se simuleaza o salvare a pamintului.
  Praf in ochii omenirii credule si neinformate, povesti de adormit copiii. Simt existenta LUI, dar e mai comod oamenilor de stiinta, sa ne minta cu obraznicie. Prostii, si ne arata grozave simulari, se dau rotunzi-grozavi, dar nu-s decit neputinciosii, gogonati, inginfati si ne cred prosti.
   Ei stiu ca EL, nu-si va distruge realizarea SA,si profita deEL si de unii din noi nestiutori, in gogomaniile lor, EL nu-i lasa sa stie ce vor pentru ca nu-L cred, si de ce ne mint? Ei seriosii, neseriosii is credinciosii de orice confesiune. De ce, nu are voie omenirea sa stie adevarul LUI, si al nostru? Vai de noi cu asemenea reprezentanti ai omenirii, neputinciosi, mincinosi, zelosi, fudui nevoie mare. 
  In Vechiul Legamint, Exodul(Esirea),31,Rinduirea mesterilor: EL explica cum a invatat viitorii constructori, umplindui cu DUHUL LUI.. Intii trebuie sa-L stii si pe urma, sa-L crezi, si ulterior in comuniune cu EL obtii ce vrei in orice domeniu al existentei noastre pe pamint. Uita-te la spuma oamenilor de siinta de cit timp nu pot pune in functiune in subteranele centrului Europei, o realizare la nivelul lor. Fara EL cred ca nu vor reusi, ii inpiedica.
  Si ei simt asta, incapatinarea de a nu-L sti si crede, costa omenirea toata,si dintotdeauna, si inca mult timp pina ne vom trezi la realitatea LUI. Se va spune, dar ce ne intoarcem cu mii de ani inapoi. De e nevoie pentru un viitor al nostru in comuniune cu LUMEA LUI Supertehnologizata, de ce nu? Si se va vedea ca e un salt inainte urias nu inapoierea, stagnarea preconizata de neputinciosii lumii actuale..