3131.Din lăuntrice nereguli de liniștit și îndreptat corecți să fim, fiind și greu, asta e, trebuie!

  Toată construcția unei nații pe dreptate e de rîpă, pe ducă de nu-i libertate. Tot cu moralitatea-i de furcă în consolidările cele mai tari, altfel e de prisos cazna. Dreptul omului e altă trebuință în fața elitelor conducătoare, de nu nu-i nimica. Că-n nenorociri nu-i mare brînză să fii, se schimbă treaba de ești oțărît și neclintit cu binele dîrz.
  Ni se cere să fim cumsecade în viața de zi cu zi, nu putem, e normal după atîta nedreptate. Să ne venim în fire corect și chiar de avem încă porniri neinstruite, să ne potolim cît se poate de hotărît. Și să nu-L uităm că nu-I ultimul dar așa-i dorința SA, că tare nedrepți ne-am ajuns. Chiar și păcătoșii cei mai ordinari să-L știe bine și corect, altfel o vor sfîrși grăbiți.
  Se impune dezmeticirea lumii cu încetul și sigur fără întoarcere și opriri, ci tot înainte. Nu oricum ci cu luare aminte, eventual potoliri și pauze de reașezare a nepotrivirilor. Din lăuntrice nereguli de liniștit și îndreptat corecți să fim, fiind și greu, asta e, trebuie!

3130.Coeziunea publică de nu-i pe morală ținută, va fi pe brutalitatea forței nemiloase și fără cap

  Moralitatea, deci schimbările pur sufletești sînt cauzele îmbunătățirilor materiale. În societăți în care s-o convenit pentru interesul general în dauna celui particular. Conștienți de trei factori determinanți coalizați în modificări benefice în timp. Nu deodată, credința, simțul datoriei și al onoarei, consfințînd reușita atunci.
  În decursul erodărilor nedrepte, credința o fost atacată de religii neserioase, discreditate azi. Dar spiritualitatea o plecat cu coada între picioare, îndatorați nu se mai poartă și onoarea cînd cade, rămîne dezordinea. Ce-i cam înfiripată azi în neputința generalizată din cauzele enumerate mai înainte. Nu-i departe căderea civilizațiilor ne consolidate încă temeinic, ci cîrpite în nelegiuirea lumii.
  Doctrina succesului, idolul nedreptății și forța în locul justiției, rețeta chixului. Dreptatea mințită nu poate în așa lume supraviețui celor mai tari în nedreptate. Coeziunea publică de nu-i pe morală ținută, va fi pe brutalitatea forței nemiloase și fără cap.

1377.Să supravieţuiască omul

   Ştiţi jocul din copilărie cu cărţi de joc, popa prost. Acum în noua viziune, cea corectă de cînd lumea, ei ce-s pe calea spirituală prin societate cu rol de îndrumare, în primul rînd să fie absolut morali, de nu afară şi din societate. De ce aşa de aspru că-I baza societăţii, Credinţa în EL, şi de-o porneşti cu atitudine nedreaptă, pierzi total şi imediat. Deci în primul rînd moralitatea şi facerea binelui între oameni şi pe urmă de te ţin, pe tine ca om normal, puterile şi doreşti, aflarea SA şi cîte altele. Să fim aşa, să nu ne pierdem cu firea în faţa SA de tot, şi-n timp om mai vedea.
   Da, toleranţă zero pentru cei imorali şi nedrepţi în primul rînd. Şi apoi în spiritualitate, numai de partea SA, cu arme şi hagaje, de la mic la mare, toată suflarea de poate. Nimic nu-i obligatoriu, cum vă aşterne-ţi, aşa veţi dormi (trăi).
   În privinţa aleşilor LUI, ar fi de dorit, ca din ei formaţi în calea SA, să-I mai lese-n lume un timp de îndreptare a noastră înspre ceea ce ne doreşte. Noi avem nenumărate rateuri spirituale în faţă încă, ce nu ne duc la bune ci la nebune, prin exemplul lor nedrept la greu. Doar de faţadă, tare fudui şi înfipţi în neruşinata nepotrivire cu ce se pretind. Noi îi ştim mai puţin, atîta timp cît nu-I părăseşti la greu şi atunci ne dăm seama că-s nepotriviţi, fiind nişte ordinari nedrepţi.
   Să ne încredem ori să ţinem la cîte altele din lipsa SA din viaţa noastră. Pentru că nu putem fără Divinitatea, aşa am fost creeaţi pe Pămîntul SĂU. Şi de ne lipseşte acut, prin inconştient poate în timp locu-I luînd altele nepotrivite ce ne vor, nu apropia, ci îndepărta de EL. Şi ne va părăsi dezamăgit şi vor urma nevoile pe noi. Mai bine atei în aşteptarea SA cînd se va putea, că acuma-i mai greu cu nedreptatea asta hîdă-n toate cele.
   Gesturile demne şi purtările frumoase au hazul şi o forţă emoţională ce te încîntă şi bucură că mai există şi nu s-o pierdut omenia din noi. Cu atîta nedreptate mereu, e şi tot mai greu să supravieţuiască omul cu bun-simţ şi adevăr şi dreptate în el cum L-o dat pe Pămînt.