4424..Se zice de bine.

  Oameni normali și-n toată firea se simt faultați de atîta neputință și nedreptatea de la tot pasul, nici nu mai vorbim de imoralitate. Fărădelegea instaurată pe spatele tuturora, fudulă și nepăsătoare, oare pînă cînd? Că-i vreme nu glumă de cînd s-o uitat de EL și noi omenește să ne fim între noi, natură și-ntr-o colaborare cu EL. Și Lumea  SA ce ni-i tot așa îndepărtată de cînd ne știm, nedesăvîrșiți, că nu-i cum așa cum tot nu ne găsim rostul.
  Firescul dat, nu-n rîsul-plînsul de azi și de cînd lumea asta năbădăioasă, de nu-i mirare să fii acreditat nerod, că nu-i ești alăturea. În necuviința ajunsă mare și tare unde nu te aștepți și-ți găsești cu cale căutînd îndreptarea și dai peste nerușinarea poponeț. Colea scîrnăvia cată obraznică să-ți dea lecții de conduită strîmbă ca ea și i se pare drept și acătării în așa înstrăinare continuă.
  De nu mai știm care-i dreapta și stînga, năuciți de-a binelea, dar se zice de bine, chiar de ne cutremurăm.

4254..Nicăieri.

  Ne încurajează uneori, chiar ne ajută oarecum să ne ducem la bun sfîrșit cumva activitatea ce-o desfășurăm, necorespunzătoare fiind. Adică în nedreptate, în imoralitate și rele și urîte comportări, o vreme de studiu și a ne da seama și singuri că nu-i în regulă cum o ducem. Și cu vremea să ne căutăm calea convenabilă a binelui, utilului bun și căutării LUI cumsecade într-o existență normală.
  Firească, ferindu-ne de a mai călca în străchini, zurlii și fără remușcări, ci îndreptați, chiar de îi greu. Uneori deosebit de greu și anevoie în așa lumesc fudul în prostia îndărătnică a lipsei LUI dintre noi, ci doar relele. Și nedoritele activități în buna conviețuire cu Pămîntul, EL și noi fiecare cum singuri vrem a fi lăsați în pacea interioară și exterioară dată.
  Fiecăruia din facere și poate o vreme luîndu-ne după nefirescul așa de lesne copiat ce ne duce nicăieri în viață fiind încă.

3582.Noi ne fiind cum trebuie mai e încă de lucru, deocamdată

  Nepăsarea, învingerea omului de el însuși prin neputințe, nedreptăți și imoralitate. Nici nu mai zic de EL, că nu-i loc în așa panoplie de delăsare nedemnă de omul ce EL ne-o tot dat. Să-I fim prin preajmă măcar, de nu mereu cu EL și fără EL să nu facem un pas. În aflarea corectă a vieții date mulțumitoare, împlinite în bine și utilul omenirii.
  Cumsecade mereu tot amintit doar ne va și veni mintea la cap și cum trebuie. Să devenim, nu-i chiar ușor, dar cu voință totu-i posibil să voim doar ferm și clar. Neclintiți în fața vieții care ne tot încearcă mereu de ținem la nevoi și necazuri. Dar să nu ne lăsăm învinși niciodată, că și EL ne sprijină de are pe cine. Să-I tot demonstrăm neclintire în fața SA și a tot ce trebuie știut și urmat să fim.
  Cum ne preconizează doar EL, deocamdată, noi ne fiind cum trebuie mai e încă de lucru.

1474.Nu sîntem mai breji

   Răul şi răutăţile ne sînt tot mereu la îndemînă cît existăm şi nu ne obligă nimeni a le utiliza. Ni-s la libera alegere, în schimb de SUS ni-s interzise a le folosi cît trăim. Ci să căutăm numai binele şi utilul a-i înfăptui şi nu ne împinge nimeni ci noi înşine aşa simţim porniri nedrepte uneori. Din imoralitate şi nedreptatea ce ne inundă firea de nu ne îndreptăm, înfrînăm, cum e nevoie. Nu cum ni-i voia neinstruită ferm şi corect.
   Se zice că ni-i mai uşor în gînd să ne amăgim singuri, amînînd înfăputuiri nedrepte ce ne tot dau ghes. Pînă uităm de ele, şi se-ntîmplă şi să ne treacă hînsa (nevoia) netrebnică. Şi-n acele trăiri mai constaţi ceva  EL e lîngă tine, parcă-i de acord cu lupta ta de a te învinge, îndreptîndu-te. Cînd nu-i şi nu-i posibil şi netrebnicia nu-i chiar din cale afară de nevolnică LUI.
    Adică o animalitate nu chiar dăunătoare, o înfrînare dar parţială, încă-i luptă lungă în timp pînă te dai la cale cum ţi se cere şi simţi şi tu că-i bine.Oricum e bine înfrînarea cum o concepem a o duce la îndeplinire, efectul contează, rezultatul, moralizarea înspre bine. Şi să-L ştim şi-i şi mai şi de-L simţim lîngă noi, e extraordinar. Doriţi-vă cu ardoare şi nu există să nu fiţi contactaţi de SUS în orice postură sînteţi, cît de nedrept, că tot e înspre bine.
    Resemnaţi că-i deranjăm pe alţii, e o stare de nemulţumire generală, cum de-i posibil aşa nedreptate între oameni? E că sîntem cum sîntem şi nu putem fi cum ni se pretinde mereu, exemplari, îndreptaţi ar fi ideal. Dar de unde, că-i greu moralizarea s-o înfăptuieşti ne simţind-o ca atare. Ca o nevoie dictată din interiorul tău în schimbarea dorită.
    Rău e că şi ca răspuns la nedreptatea altora făcută nouă, nici noi nu sîntem mai breji. Şi nu-i suferim nici noi pe respectivii, ca o contra reacţie. Ceva de ne dorit, o încîlceală înfiorătoare nedreptă şi hîdă. Sîntem absurzi şi nu conştientizăm, ori nu ne pasă, aşa de înrăiţi ajungem uneori. Ne întărîtă nedreptatea lumii şi ca ea ajungem şi sîntem şi noi.

1377.Să supravieţuiască omul

   Ştiţi jocul din copilărie cu cărţi de joc, popa prost. Acum în noua viziune, cea corectă de cînd lumea, ei ce-s pe calea spirituală prin societate cu rol de îndrumare, în primul rînd să fie absolut morali, de nu afară şi din societate. De ce aşa de aspru că-I baza societăţii, Credinţa în EL, şi de-o porneşti cu atitudine nedreaptă, pierzi total şi imediat. Deci în primul rînd moralitatea şi facerea binelui între oameni şi pe urmă de te ţin, pe tine ca om normal, puterile şi doreşti, aflarea SA şi cîte altele. Să fim aşa, să nu ne pierdem cu firea în faţa SA de tot, şi-n timp om mai vedea.
   Da, toleranţă zero pentru cei imorali şi nedrepţi în primul rînd. Şi apoi în spiritualitate, numai de partea SA, cu arme şi hagaje, de la mic la mare, toată suflarea de poate. Nimic nu-i obligatoriu, cum vă aşterne-ţi, aşa veţi dormi (trăi).
   În privinţa aleşilor LUI, ar fi de dorit, ca din ei formaţi în calea SA, să-I mai lese-n lume un timp de îndreptare a noastră înspre ceea ce ne doreşte. Noi avem nenumărate rateuri spirituale în faţă încă, ce nu ne duc la bune ci la nebune, prin exemplul lor nedrept la greu. Doar de faţadă, tare fudui şi înfipţi în neruşinata nepotrivire cu ce se pretind. Noi îi ştim mai puţin, atîta timp cît nu-I părăseşti la greu şi atunci ne dăm seama că-s nepotriviţi, fiind nişte ordinari nedrepţi.
   Să ne încredem ori să ţinem la cîte altele din lipsa SA din viaţa noastră. Pentru că nu putem fără Divinitatea, aşa am fost creeaţi pe Pămîntul SĂU. Şi de ne lipseşte acut, prin inconştient poate în timp locu-I luînd altele nepotrivite ce ne vor, nu apropia, ci îndepărta de EL. Şi ne va părăsi dezamăgit şi vor urma nevoile pe noi. Mai bine atei în aşteptarea SA cînd se va putea, că acuma-i mai greu cu nedreptatea asta hîdă-n toate cele.
   Gesturile demne şi purtările frumoase au hazul şi o forţă emoţională ce te încîntă şi bucură că mai există şi nu s-o pierdut omenia din noi. Cu atîta nedreptate mereu, e şi tot mai greu să supravieţuiască omul cu bun-simţ şi adevăr şi dreptate în el cum L-o dat pe Pămînt.

1336.Cunoaşterea de sine

   Azi am văzut şi eu prima dată anul acesta (2012), curcubeul între nori şi soare, ploaie, vînt şi soare. Un curcubeu nu prea mare ci simplu şi scurt ca întindere, dar destul, ştiu că-I printre noi. Ăsta-i semnul LUI ca o legătură cu noi, să nu ne mai prăpădescă.
   Meditînd la ce-i de făcut pentru îmbunătăţirea vieţii date şi cam nemulţumitoare din vina nedreptei abordări. Se cuvine cunoaşterea intimă, cu toate auto reproşurilor bine venite-n sfîrşit, să te dezmeticeşti o dată şi tu. Nedrepţii incurabili nu se pot suporta pe sinele lor înspre îndreptarea cerută. Ca o consecinţă a faptului că ni-i dat din naştere bunul-simţ şi simţul dreptăţii în noi intim. Dar l-am acoperit cu destule nedreptăţi, de nu-l vrem a mai şti.
   Părăpsiţi de EL, nu de faptul că ni-I străin, ci doar spre a ne îndrepta, simţindu-ne fără apărare. Ca orice odraslă părăsită, rătăcită de ai săi îi caută, dar noi nu-L căutăm, ne-om fi săturat. De mult tare însinguraţi ne-o cotropit neputinţa de a lupta contra nedreptăţii ce ne copleşeşte. Şi cu toate atenţionările SALE nu-L mai ştim deloc fiind ai LUI, străini sîntem în lumea creaţia SA pe Pămîntul SĂU.
   E uşor de zis, greu de făcut, auto curăţenia fiinţei îmbîcsite de rele şi urîte învăţături, de-o viaţă. Şi totuşi se poate în auto izolarea oarecum, auto impusă, spre cunoaşterea necunoscutului bun-simţ înspre bine şi util. Şi-n timp şi a SA înfiripare s-o abordezi cu curaj intim mai întîi. Cine ştie cît va dura, dar nu contează EL te aşteptă şi timpul trece repede, chiar de aşteptarea-i lungă. Răbdare să ai, că EL are şi de dat, aşa-I de îndelung răbdător cu toate greutăţile-i făcute de noi în timp.
    Ni se impută că unii-s aşa de imorali şi delăsători într-ale sexualităţii, că se poate generaliza şi nu-i corect. C-am fi o biată vietate sexuală şi atît, aiureli de netrebnici imorali şi duşi cu pluta, majoritatea ştim să fim corecţi şi cu bun-simţ.  Excepţii care confirmă reguli se găsesc, aşa că să ne căutăm de drumul adevărat cum ne doreşte EL îndreptaţi.