1371.Timp de reflecţii

   Activitatea e mai folositoare decît răbdarea în necunoaşterea de azi. Chiar de uneori mai şi greşim în necunoştinţă de cauză, ne şi revenim cum simţim că am încălcat ceea ce nu stăpînim în îndreptare. Cum, simplu, se întorc nişte condiţii îngăduitoare împotrivă. Şi imediat trage-ţi pe seamă, cuminţindu-te cît poţi de repede şi complet, luînd în calcul toate cele. Şi eventual retragete un timp de reflecţii şi liniştit cu atenţie fii observator a tot ce ţi se pare că L-ar fi putut nemulţumi. Nu-i de glumit cu EL de încă nu-L ştii bine.
   De nu rişti poţi perde totul, tatonări în vederea înfăptuirii unor  necesare realizări. Să nu facem prostii, asta-i cel mai necesar. Şi ducînd o existenţă nedreaptă, ne dăm seama de îndreptarea dorită SUS şi după un timp de aşteptări deşarte, ne luăm inima-n dinţi ş-o rupem cu prezentul şi trecutul urît şi rău. Şi căutăm a urma o cale bătătorită şi de alţii, adaptînd-o petru nevoile noastre înspre bun-simţ, cu binele înainte şi să-L ştim cum se cuvine.
   EL are preştiinţa răspunsurilor noastre, dar nu intervine să ne influienţeze. Ne lasă de capul nostru pentru a ne învăţa minte, cînd îI greşim şi ne părăseşte în necazuri . Doar  aşa ne vom conştientiza de cum trebuie să ne comportăm şi să nu-I mai greşim.
   Cu toate că-n alte zări înstrăinarea de EL e mai accentuată. Omul însuşi se consideră îndreptăţit în a se comporta ca un zeu. Aiureli de nedrepţi ce ne costă în existenţă. Printre rele-s şi bune, moralizarea, să fim fără ură şi frică. Dar e rău să nu avem milă şi dorinţă de îndreptare corectă. Cu dragostea mai uşor, că nu-i priveşte pe ceilalţi, ci doar pe tine cum ţi-o distribui în existenţă.
   Trebuie cunoscută bine natura, mediul înconjurător de pe Pămînt şi doar atunci să îndrăznim cu respectul cuvenit, a ne folosi de ea. Şi-ntr-o conlucrarea strînsă, fără excese dăunătoare. Că nimic nu ne apără de propriile greşeli şi plătim şi nu ne convine.
   De sîntem morali şi ştiindu-L corect nu cădem în greşeala teroării şi nici a anarhismului, ferindu-ne într-o viaţă liniştită.

1359. Preocupare sinceră

   Nu-L credem, nu-L respectăm, nu-L ştim corect şi neruşinaţi şi imorali şi mulţi vrem multe de-a gata fără să mişcăm un deget. Ne vrea binele şi îndreptarea, şi-I întoarcem spatele şi părăsiţi, mai mult îL ignorăm şi plătim vai şi amar nouă aşa neghiobie ce-o facem, inconştienţi cred.
   Nu le primim nici  ale LUI îndrumări, ce ni le-a dat atunci (1935) pe aicea. Şi nici între noi nu sîntem ascultători, ci ne pierdem în nedreptăţi ce-L ignoră şi plătim peşin totul. Inconştienţi sîntem de mult timp şi tot degeaba nu ne revenim. Şi nu ştiu ce-i de făcut Doamne?
   Nici cu îndrăzneala nu stăm mai bine, doar înspre rele şi urîte gînduri, vorbe şi fapte. o tot întindem răbdarea LUI, a naturii şi a noastră în general. Putem afla unele şi altele dar nu le putem transmite, ne auto-bruiem unii pe alţii. Nu ne rămîne decît să ne vedem de ale noastre şi fără alte încă nu destul dospite, coapte ce trebuie să mai aştepte.
   Cînd ne vede în locuri "la răcoare" să zicem, în orice caz la strîmtorare, I se face milă de noi şi ne mai dă din bunătatea SA prin minuni ce le ştim, unii, nu toţi. Şi de ne vine mintea la cap, printr-o întorsătură radicală în gînd hotărît, de a o aplica cînd ne va trece ce avem de tras, ni se ridiră repede sancţiunea. Deoarece EL se întoarce la noi şi sub pavăza SA toate-s altfel înspre bine doar să fim corecţi, hotărîţi şi alta-i viaţa.
   Dar de nu ne ţinem de gîndul transformării ş-o scăldăm, întorcîndu-ne la cele dinainte, o putem încurca urît şi mai urît ca-nainte cu suferinţa dată. Deci în faţa SA nu-i ca-ntre oameni, cînd nu ne prea ţinem de cuvînt, ci odată o hotărîre luată o îndeplineşti, nu ai încotro. Ori cel puţin caută s-o duci la îndeplinire, că şi EL te mai tolerează, căutînd împreună o cale convenabilă, dar să vadă preocupare sinceră. Şi cel mai important, pe EL să-L faci cel mai puţin să te aştepte, ca să-ţi meargă spre bine.
   Iar se mai zic multe, că EL ne mai părăseşte lăsîndu-ne un timp de realizări liber gîndite fără a ne influienţa, din a-I demonstra că ne trăim existenţa şi singuri. De astfel E şi dorinţa SA de a ne croi corect o viaţă şi fără EL la spatele nostru, tot mereu. Dar să-I demonstrăm independenţă corectă, adevărată, demnă cu bun-simţ între noi vii de pe Pămîntul SĂU. Şi măcar acuma ne cere să-L ştim corect, cine E cu adevărat, nu bazaconii şi minciuni urîte şi rele nouă şi LUI. Fără aiureli nedrepte!

1340.Împliniri şi dandanale

   Să nu respingem prea mult aşteptînd poate ceva ce nu se înfiripă, ci să punem osul la treabă. Implicarea e mai de folos decît aşteptarea cu răbdare, nimic de zis, e necesară şi răbdarea la timpul ei. Ofertele vin şi pleacă, dar să nu fim prea pretenţioşi că mai mult avem de cîştigat de sîntem mai îngăduitori şi cu alţii. Să căutăm a admira nepretenţioşi mai multe, frumuseţea-i vastă să o vedem şi bucuria va fi mai împlinită-n noi. Înţelegînd mai multe în timp, preocupaţi de cît mai multe fără oprelişti auto impuse încîntarea-i mai deplină.
   Ce ai realizat nu încurcă anterioarele construcţii proprii ţie şi nici nu împiedică viitoarele înfăptuiri. Ci-i posibil să se completeze reciproc într-o conlucrare mai împlinitoare ţie. Şi năzbîtiile, de altfel lucrurile neînsemnate şi poate cu neîncredere privite, pot fi reabilitate de le găsim utilitate, înălţîndu-le.
   Dar să ne păstrăm în tot ce facem chemarea interioară, amprenta noastră neinfluienţată de alţii, doar aşa reuşim. Kitschul, tocmai asta e, înfăptuirea ta pe baze impersonale, un amalgam de porniri ce nu te reprezintă. Voind să placi cu orice chip cît-or mai mulţi, ratezi ocazia împlinirii, detaşează-te de înstrăinările ce-ţi strică crezul creator.
   Creator zgîrcit, adică îţi dau dar nu ţi-aş da, doar pentru el, izolat de lume, cu toate că nu-i împlinite de nu eşti cunoscut şi altora din preaplinul tău. Doar producător poţi fi, de eşti zgîrcit, nu şi creator, ţi-i frică să nu fii înşelat de alţii. Lumea egoiştilor, nedrepţilor din fire, aiureli umanoide în degenerare. Să dai de la tine-i ceea ce doreşte EL, înspre îndreptarea ce te va consolida în viaţă pe tine şi ai tăi. Să-ţi placă ţie în primul rînd, ceea ce-i vei dărui lumii de vor, apreciind.
   Pizmaşul nu concepe fericirea celorlanţi, ci doar nenorocirea egală tuturor, visul eşuaţilor îndîrjiţi. Pizmaşul se şi sacrifică doar pentru a face rău altuia în orice domeniu, nu să creeze de la el, nu-i în stare.
   Invidia se opune de asenenea vieţii în general, creaţiei şi realizărilor de orice fel, e la fel ca zgîrcenia şi pizma.
   Mai e o dandana umană întru totul, prostia care-i şi mai şi ca răutatea, răutatea o ştii de la cine-i, dar prostia dă  din partea cui nu te aştepţi. Şi-i şi legalistă deasupra dreptăţii?! Şi te crezi deţinătorul realizării de sine.

1336.Cunoaşterea de sine

   Azi am văzut şi eu prima dată anul acesta (2012), curcubeul între nori şi soare, ploaie, vînt şi soare. Un curcubeu nu prea mare ci simplu şi scurt ca întindere, dar destul, ştiu că-I printre noi. Ăsta-i semnul LUI ca o legătură cu noi, să nu ne mai prăpădescă.
   Meditînd la ce-i de făcut pentru îmbunătăţirea vieţii date şi cam nemulţumitoare din vina nedreptei abordări. Se cuvine cunoaşterea intimă, cu toate auto reproşurilor bine venite-n sfîrşit, să te dezmeticeşti o dată şi tu. Nedrepţii incurabili nu se pot suporta pe sinele lor înspre îndreptarea cerută. Ca o consecinţă a faptului că ni-i dat din naştere bunul-simţ şi simţul dreptăţii în noi intim. Dar l-am acoperit cu destule nedreptăţi, de nu-l vrem a mai şti.
   Părăpsiţi de EL, nu de faptul că ni-I străin, ci doar spre a ne îndrepta, simţindu-ne fără apărare. Ca orice odraslă părăsită, rătăcită de ai săi îi caută, dar noi nu-L căutăm, ne-om fi săturat. De mult tare însinguraţi ne-o cotropit neputinţa de a lupta contra nedreptăţii ce ne copleşeşte. Şi cu toate atenţionările SALE nu-L mai ştim deloc fiind ai LUI, străini sîntem în lumea creaţia SA pe Pămîntul SĂU.
   E uşor de zis, greu de făcut, auto curăţenia fiinţei îmbîcsite de rele şi urîte învăţături, de-o viaţă. Şi totuşi se poate în auto izolarea oarecum, auto impusă, spre cunoaşterea necunoscutului bun-simţ înspre bine şi util. Şi-n timp şi a SA înfiripare s-o abordezi cu curaj intim mai întîi. Cine ştie cît va dura, dar nu contează EL te aşteptă şi timpul trece repede, chiar de aşteptarea-i lungă. Răbdare să ai, că EL are şi de dat, aşa-I de îndelung răbdător cu toate greutăţile-i făcute de noi în timp.
    Ni se impută că unii-s aşa de imorali şi delăsători într-ale sexualităţii, că se poate generaliza şi nu-i corect. C-am fi o biată vietate sexuală şi atît, aiureli de netrebnici imorali şi duşi cu pluta, majoritatea ştim să fim corecţi şi cu bun-simţ.  Excepţii care confirmă reguli se găsesc, aşa că să ne căutăm de drumul adevărat cum ne doreşte EL îndreptaţi.