1943.Dacă nu au minte nici cît o găină

   Nedrepții sub semnul morții percep viața, că-s străini de EL pe Pămîntul SĂU. Și nu au cum viețui cum trebuie dacă nu au minte nici cît o găină. Să se îndrepte între oameni și să-L știe doar pe EL corect, fără necurații închipuiți. Și viața e o ocazie de a fi cum trebuie pe Pămînt, spirit și gîndire din Divinitate. Cu un trup cel puteți menține mult și bine activ de vă învredniciți cum trebuie.
   Și de moarte să nu mai știți cît veți fi doar cu EL în colaboratea dorită SUS. Și nu numai, ci și de părăsiri și necazuri și suferințe desnădăjduite. Nu să căutați în neștire răspunsuri ce vi-s la îndemînă doar să vreți corecți să fiți. În fața SA și a oamenilor.
   De asemenea legate de viață, nu ne întregim fără a fi fericiți și liniștiți cît existăm. Lucruri ce doar de SUS depinzînd la o adică, nu de noi înșine. Neputincioși de sîntem nu le vom dobîni niciodată și de sîntem tentați a le fura. Vom fi și mai nefericiți că nu ne va permite să ne bucurăm mult de nedreptate.

1848.EL ne condiționează existența în funcție de noi

   Oricine are dreptul să iubească și să fie iubit, oricît de nedrept și înrăit e. Sau oricît de pedepsit și nefericit e, așa-i în firea lucrurilor date pe Pămîntul SĂU și al nostru. De ești sărac lipit ori bogat și sus-pus, ori de mai ai puțin ori nu știi cît de trăit. Aici e domeniul SĂU, cît avem de trăit pe Pămînt .
   Dar cu-n amendament hotărîtor, EL ne condiționează existența în funcție de noi și familia noastră cum e în fața LUI în timp. Că de avem o familie cu trecere în fața SA, fără greșeli deosebite. Și noi putem fi bine văzuți de ne îndreptăm și să-L știm corect, cine E EL cu adevărat.  Nu trunchiat de mii de ani, tot mai ascuns lumii de netrebnicii omenirii.
  Și mai e necesar să avem încrederea de altădată în om, să ne-o reclădim. Și șmecheria s-o uităm că ne duce la părăsire și suferințe pînă dispărem neîmpliniți. Și mai și uituci să fim, că ținerea de mintea relelor încasate, te înrăisc, iertători. Și cu EL în minte mereu și ne va fi mult mai bine, încercați! Și sigur veți avea numai de cîștigat, voi și familia voastră.
   Nu sîntem buni și răii separați, ci-n amestec în noi înșine, doar ponderea să fie bună. Și nu rea că atunci, EL ne părăsește și în suferință dispărem, ratîndu-ne viața.
   Și să ne dispară din minte că sîntem o lume finită, poate nici infinită, numai EL știe. Dar știu că mai avem mult și bine de aflat o altă existență cu EL alăturea. Doar să devenim cum trebuie între oameni și-n fața SA.

1830.Ci-I de pretutindeni, nu-L ascultăm măcar

   Fiind pe Pămîntul SĂU, dar de capul nostru, numai instanțele creeate aci ni le ascultăm. Ele ne cheamă și venim știind că le ascultăm. Cu EL E mai dificil. Că nu-I de pe aicea, numai ci-I de pretutindeni, nu-L ascultăm măcar mai cu luare-aminte. Ci superficial îL tratăm de cînd e lumea și plătim, dar nu se pune, ne-am învățat. Se vede că și EL trebuie să ia exemplu de aicea. Să-L respectăm măcar ca pe la noi pe Pămînt.
   Ne respectăm cum putem, dar totuși mai dihai decît ceea ce-I facem LUI, ne luîndu-L în serios mai deloc. Constrîngerile SALE, care-s strașnice ce ne destabilizează de tot. Prin pedepse cînd ne părăsește EL, că nu-L luăm în considerare cum dorește. Boli și alte suferințe nenumărate și moartea prematură, că de ne-am dezmetici la timp. Nu am mai avea necazuri defel și viața ni s-ar prelungi evident în ani destui.
  Dar nu ni se explică de ce-i în drept pentru că și ei la rîndul lor, nu-L știu și au probleme. Deci trebuie luat taurul de coarne, stimați nedrepți din lumea întreagă. Și de a vă îndreptați cum ne dorește chiar EL și să-L știți corect. Și-n scurt timp să vă reabilitați în fața SA și a lumii ne mai greșind și altă viață veți avea.
  Deci ca și-n cazul instanțelor terestre care le respectați, cînd călcați pe bec. Și-n cazul LUI, cînd îI greșim, neîndreptați între oameni și că nu-L știm și nici realitatea SA n-o știm.

1635.Nu I-am dat prea mare importanță, dar va reveni

   Nici un mesia nu va veni și nici n-o fost, îs minciuni și aiureli de nedrepți păgîni. EL e singurul din CER ce ne-o creeat și ne are în grijă pe noi vii de pe Pămîntul SĂU. Doar EL o fost acum 77 de ani, să ne îndrumeze și nu I-am dat prea importanță , dar va reveni tot EL.
   E un act de curaj să ne încredințăm în EL și să-L abordăm, oricum, prin mulțumiri, rugăciuni, etc. Că nedreptatea e în lume și de EL nu se știe prea bine, fiind uitat în lume. Chiar de E Singurul care ne ocrotește de merităm și ne părăsește de  nu sîntem îndreptați și avem necazuri chiar și moartea.
   Deci E singurul Dumnezeu, dar nedrepții și-au făcut zeul lor și nu-L respectă, chiar de mai vine pe Pămîntul SĂU, îL ignoră și acuma. EL ne dă de merităm dreptul la fericire și libertate și altele ce ni se cuvin. Altul nu și să nu ne construim pe nefericira altuia viața, că plătim.
   Adevărului SĂU, răspîndește un fel de strălucire căreia nu i se poate rezista, dar trebuie aflat corect. Cu toate că nu-I cerusem ne-o învrednicit cu viață și cele necesare. ÎI sîntem datori vînduți dar nu ne sinchisim cum ar fi cazul și părăsiți plătim chiar și cu viața, nesăbuința de a-L nesocoti.
   Avînd credință în EL, e noutate în lume, majoritatea nu-L prea știu, ori nu I se încredințează corect. Ești vulnerabil de ai fi de capul tău, dar așa EL te apără și nu ți-i teamă. Nu  ești în calea nimănui nu-i încurci și de-L urmezi nici nu te știu alții de nu vrei.
   Nepăsarea față de cunoaștere și mai ales a SA, corectă e o greșeală ce se plătește. Și de regulă nedrepții habar nu au de ce-s părăsiți și plătesc la greu din vremuri vechi chiar. Se fac mari eforturi ca EL să nu fie cunoscut cu adevărat, ci nedreptatea să triumfe. Dar nici EL nu șade cu mîinile-n sîn și ne trezește pe unii și pe alții la realitatea SA. Și încet se va restabili ce-i necesar lumii, cunoașterea SA, Baza vieții.

1586.Cu EL alăturea îți afli adevărata valoare

  Se zice de nedrepți că bunul cel mai de preț al omului nu-i viața ci libertatea, aiurea! E credința. Și nu orice fel de credință ci doar în EL, Baza vieții pe Pămîntul SĂU. Toate celelalte îs de prisos și zăbavnice iluzii, ce se plătesc, că EL nu doarme.
   Omul e și bine și rău, și gîndire și irațiune, și lumină și umbră, și conștiință și inconștiință. Omul vrea mult, doar cu EL alăturea îți afli adevărata valoare și limitele. Care în timp cînd vom fi cum trebuie de SUS planificați să fim, acum nici nu putem visa măcar.
   Că acuma ne căznim să nu greșim chiar tare și nu ne iese mai deloc, neputincioși și sub influieșțe nefaste. Ne dăm seama că nu sîntem cum ar trebui și ne ferim într-o orecare măsură, căutînd să ne dregem oarecum. Dar ne avînd Baza, nu putem, ne ține pe loc nedreptatea generalizată în lume.
   Cum mai ziceam, NT e neputincios în fața nedreptății, încă o și susține, și doar VT aplicat ferm mai poate îndrepta ceva. Și pe drept, doar luînd legătura cu EL, cum ne cum, ne aflăm îndreptarea corectă. De reușim e o realizare adevărată.
   Benda vroia omul fără umbră, se zice că nu-i posibil, adică fără greșeală. Imparțial și distant față de lumesc și nedreptate. Se poate de ști să-L găsești și îndreptat să fii cum se vrea, corect.
   Dar e altă discuție și cuprinde ce încă nu se poate pricepe, ne avînd mulți Baza SA. Baza vieții nu-i o opțiune, ci ne trebuie ca să existăm în continuare, așa că nu vă chinuiți a vă împotrivi. Oricum va fi! Și este, dar n-o știți, conștienți nu sînteți de Ea. Că există de cînd lumea și ne ajută în toate cele.
   Poate nu-i chiar corect să fim distanți față de omenire în general, ci să ne implicăm. Nu în măsura care se dorește de alții, ci de tine și ceea ce trebuie să fim. Mai ales că-i greu să împaci toate ale lumii și nici nu poți, ci cît poți și cu răbdare multă. Raportîndu-te mereu la EL, e mai ușor și corect, chiar de-i de ne înțeles

1582.Sigur E de găsit de vrei cu adevărat

  Uităm Esența vieții, Baza, cînd ne părăsește, să căutăm imediat cauzele și să le înlăturăm. Ușor de zis, greu de făcut. Părăsindu-ne EL, Apărătorul viilor de pe Pămîntul SĂU, ne încalcă liniștea și integritatea nevoile. Și chiar moartea ne dă tîrcoale și LUI nu-I pasă, de nu ne îndreptăm cum trebuie.
   Singuri să ne purtăm de grijă, că nimănui nu-i pasă decît de propria piele. Să-L știm corect și de nu putem să-L căutăm că sigur E de găsit de vrei cu adevărat. Și să nu știe nimeni de dorința ta, că nedreptatea nu-ți va da voie și te va tîrî în suferințe. Așa-i ea nepăsătoare de restul ci ea să domine încă existența și de se poate să nu-L știm.
   Teama se ia, frica e molipsitoare. Așa dorește EL să ne trezim la realitatea SA și prin frica de pedepse. Ne atenționează cînd e cazul, diferit pe toți să-L știm și să ne îndreptăm.
   Să ne curățim de nedreptate și imoralitate și se vede asta în ochii limpezi și clari. Ce nu trebuie ascunși de ești cum trebuie? De nu fii mișel și cu ochelari închiși ca netrebnicii. Ochi-s oglinda sufletului și a gîndului ce trebuie să fie curat și demn.
   EL e peste tot și nicăieri vizibil de nu vrea. Cînd o fost acum 77 de ani pe aicea, dialoga cu aleșii SĂI în mulțimi ce nu-L vedeau. Cu toate că acolo erau, dar neputincioși, nedrepți fiind în fața SA. Acei aleși însă se bucurau de splendoarea SA și le-o relatau celorlanți după ce EL pleca. Ni se pare doar că EL se ascunde după măreția albastră a cerului senin, ori în alte înalte inaccesibile tării.
   Să nu ne preocupe locul SĂU, că atîta vreme cît vom fi nedrepți. Și fără cunoașterea SA corectă, nu-L vom ști măcar în general, că nu merităm.
   Și natura SA, Pămîntul e mai simțit în fața SA, ca noi. Și-L știu cum noi poate degrabă nu vom putea. Trebuie respectarea mediului înconjurător și cunoașterea legilor ce-l guvernează. Și încet și cu îndreptarea făurită cum vrea de la noi, să-L știm definitivîndu-ne cum dorește.

1509.Bine ar fi să mă înşel

   Curat murdar, aşa vii viaţa viilor de oameni nedrepţi ce sîntem încă toţi în faţa noastră şi a LUI, în special. Că EL E Singurul Responsabil din partea CER-ului de noi vii de pe Pămîntul SĂU. Şi nu-L luîm în serios defel. Nici nu-L ştim cine E cu adevărat, alba ori neagra? Ştiţi, cred că nu, mai mult ca sigur ştiţi o prostie, bine ar fi să mă înşel. EL e aşa gelos şi atent la fiecare detaliu al existenţei noastre ce-L vizează, aşa că băgaţi-vă minţile-n cap.
   Nici nu ştiu cum să vă mai zic cîte una alta, încă de curînd îmi pusesem de gînd să mă las păgubaş de felul meu de a fi în rapot cu voi. Şi mi s-o transmis,...! că nu prea. Chiar acuma. DA. Aşa că nu cred că vă veţi îndrepta prea curînd voi omenirea asta de pe Pămîntul SĂU. Are să se tot strîngă şurubul existenţei voastre de pe Pămîntul SĂU. Ori plecaţi în alte zări planetare, solare cine vă primeşte? Aşa mulţi nedrepţi la grămadă răi şi imorali. Şi mai e ceva esenţial acolo nu-i locul vostru, sclavi ve-ţi fi şi inadaptabili condiţiilor, chiar de va fi nevoie de voi.
   Chiar de vă căzniţi la greu să vă lungiţi zilele, ignorîndu-L,  EL pe de altă parte are să vă părăsească tot mai des, că nu-L pricepeţi şi nici îndreptaţi nu sîmteţi. Şi nevoile slobode ale forţelor potrivnice vieţii unane de pe Pămînt vă vor încorseta şi-i vai de voi. Perspectiva morţii e concretă şi serioasă, dar pentru voi nu contează, sînteţi aşa de ignoranţi, că fiece-o fi. Nu vă pasă de voi. Mie de-ai mei şi de mine, da în faţa SA. Aşa că uşor am să caut să mă retrag poate EL îmi va da o nouă utilizare priceperilor mele, omeneşti, ca şi a voastre.
   Urma să postez despre liber-cugetătorul, om ca şi noi dar cu aptitudini în căutarea spirituală, de oriunde numai cele cunoscute nu. Că nu le mai vrea, s-o săturat, din neam în neam tot aşa şi nimic palpabil ci ignorare la greu. A cunoaşterii adevărate lipsă în firescul cotidian, ci doar sclipiri mohorîte şi triste de nemulţumiţi de o existenţă fără Baza SA.

1508.Pierderea dreptului la existenţă

    Cu trecerea vieţii ne înglodăm în nedreptatea existenţei şi părăsirile SALE aplicate nouă, îs tot mai dese, doar ne vom trezi la realitatea SA. Da de unde? Continuăm în neştire cu răutăţile şi urîţeniile vieţii. Inconştienţi de datoriile existenţei pe Pămîntul SĂU. Deci conştientizarea SA şi  ceea ce ne-o dat ca îndreptare, ţel în viaţă. Încă nu ne dăm seama de nevoia de a-L asculta şi cu toate că ne părăseşte după un timp de existenţă normală. Şi ne încalecă nevoile, suferinţele de tot felul, tot nu cedăm să ne îndreptăm, ba din contra nu ne pasă, îL ignorăm.
   Uitarea SA, astă nepăsare ne costă pierderea dreptului la existenţă a încă mulţi ani de viaţă. Şi lucru grav şi urmaşii mai au de tras de pe urma nelegiuirii noastre, de nu ne învăţăm minte defel. Pierdem normalul trăirii pe Pămîntul SĂU, ne tăiem craca de sub picioare şi direct în mormînt ne oprim. Fără bucuriile vieţii ce de altfel le-am fi avut, noi şi familia noastră, necunoscîndu-ne urmaşii şi nici urmaşii pe noi şi alte experienţe noi de viaţă.
   Deci atenţie oameni cum vă faceţi datoria faţă de EL şi cerinţele SALE, nu le trataţi ca pînă acum cu nepăsare. Urmaţii dorinţele şi moralizaţi-vă în societate şi familie trăirile toate, ponderaţi-vă existenţa, de vreţi s-o mai aveţi. De nu, vi se ridică dreptul la viaţă şi ce rost mai are strofocarea voastră de nu aveţi siguranţa zilei de mîine şi nici de azi . Şi nu numai voi ci şi familia voastră, uitaţi-vă nedreptele apucături şi îndreptaţi-vă spre o viaţă nouă.
   Fără greşeli ori cît mai mici şi neînsemnate pînă vă veţi obişnui să fiţi cum trebuie în viaţa dată dar vouă de SUS. Asta e, nu avem încotro, pe Pămîntul SĂU sîntem şi  trebuie să ne supunem necondiţionat. Pînă ne vom cîştiga, de va fi posibil, drepturi la avea un cuvînt noi civilii în faţa SA. Şi atunci fiind într-o nouă etapă a existenţei pe Pămînt, cine  mai ştie cum vor evolua vremurile. Numai EL, cu toate că-I sîntem o mare necunosctă în evoluţie, spre ceva  cumva ştiut SUS dar nu în totalitate.

1501.Ajutat străini de EL să fim

   Realitatea SA ce n-o întrezărim fiind neîndreptaţi cum ne cere, n-o vom afla, că ni-i calea barată de neputinţă rea. Nici natura SA dată nouă să ne însoţească în existenţă nu ni se dezvăluie complet încă-i oprită tot de fărădelegea noastră. Ea-L urmeză în sensuri noi, noi încă nu-L ştim şi nici în societate nu ne-am schimbat în bine şi cu bun-simţ.
    Tot de EL în lume mulţi mai acătării fiind şi ne putînd să dea în nedreptatea încă în expansiune strîmbă LUI şi nouă. Se duc încotro văd cu ochii larg deschişi în ţinuturi albe de pe hărţi funebre LUI şi îndreptării noastre ne ştiute.  Şi-L află neîntinat de şmecherie hîdă, strălucitor în vaste plaiuri sterpe de civism , dar bogate-n EL şi bine. Şi natura ca şi EL îs în voie culte, la un nivel de mult nouă dispărut, de ordinea nedreaptă-n sînge culcuş găsindu-şi rea.
   Natura lăsată şi nouă în voie de cunoscut şi respect în conlucrare strînsă, cu bun-simţ mai natural şi vechi. Dar totuşi faţă de EL, mai slobodă mai altfel, de vede că n-o ştim şi nici nu vrem, ne zvîrle cît colo îndărăt. Ca minte să căpătăm, chiar de sîntem aşa civilizaţi tot nu ştim nimic din existenţa dată pe Pămîntul SĂU. Ne ocolesc deschiderile de cunoşterea LOR, faliile de lumină, ce ne-ar încunoştinţa de-am merita. Am avut timp bereche şi unii au şi apucat s-o ştie, dar cine să-i cunoască, recunoască în bine şi util nouă tuturor?
   I-am izolat, stîrpit că ne spuneau adevăruri dureroase, neconvenite nedreptăţii lumii în expansiune hîdă şi rea. I-am greşit amarnic în timp şi ne-o ajutat străini de EL să fim, ca mai uşor să ne poată părăsi în pustia relelor şi urîtelor vieţi.  Şi nici acuma nu sîntem mai breji în faţa SA, suferinţa ne joacă pe masă în cas-cea mare, cum vrea nepuţina de a exista.
   Conştiinţa ne lipseşte multora în viaţă, nu oricare ci cea bună adevărată, luptătoare pentru bine şi adevăr şi dreptate. Să fim oameni e lucru mare şi încă rar azi în lumea nedreptă şi rea. Lumescul e pretutindeni la el acasă la braţ cu nedreptatea hîdă şi informată de starea sa rea în expansiune urîtă.

1497.Totul şi neştiutul din noi

   Cînd e să ne îndreptăm cum se cade, nu facem promisiuni deşarte şi măsuri ioc, că-i grav şi plătim amarnic. În faţa SA să fim sinceri şi îndreptarea chiar de-i dureroasă, trebuie, nu-i încotro, renunţăm la ce nu-i corect. Întrerupem brusc de nu se poate altfel, nelegiuirea în faţa SA, şi ulterior ne vom resemna în a continua viaţa. Asta-i cu EL nu-I de glumit şi de vrei te poţi opri oarecum, şi EL te slăbeşte, dar nici viaţa ta nu-i cine ştie ce. Fără EL, ori redus la cîte numai tu doreşti, nu cred că se poate continua.
   Cu cîrpeli nu merge îndreptarea ta ci profundă pînă simţi că-i pe calea cea bună, demnă, adevărată, fără compromisuri. Inconştientul tău odată pornit te va învăţa să fii corect, ştiindu-te cel mai bine şi dictîndu-ţi măsurile cele mai bune. Urmează-l în îndreptare că altfel nici nu poţi şi cu asta şi EL te va slăbi fiind corect şi-n faţa fiinţei tale lăuntrice. Sinele-i de partea ta, şi-i reconfortant, de ştiţi ce-i asta? Victorie asupra ta intimă şi fără cusur. Ceea ce-i foarte greu de eşti imoral şi nedrept, ruptura e dezastruoasă pentru ins şi poate imposibilă.
   De asta mulţi greu încercaţi şi ştiindu-se încurcaţi. Se retrag în cîte pustietăţi doar singuri cu EL şi natura înconjurătoare aliat de nădejde şi caută dezmeticirea şi ruperea de lumesc definitiv. Li-i greu în alte condiţii şi poate imposibil şi vor să scape cu totul în altă lume, pentru identificarea cu o nouă existenţă şi lăuntrică. Lupta cu sinele e destul de acaparatoare şi grea şi de mai ai şi altfel de piedici în orice societate cît de binevoitoare tot e greu. Singur cu tine însuţi altfel te căzneşti şi de reuşeşti e deosebit şi între oameni îţi va fi poate şi-n continuare greu.
   Vorba lui Niccolo Machiavelli, că mădularele cangrenate nu se vindecă cu apă de lavandă. Şi totuşi de ai credinţă în EL şi îndreptat eşti, nimic nu-i imposibil în faţa SA. Singurul responsabil de noi vii de pe Pămîntul SĂU. EL e Totul şi neştiutul din noi şi pretutindeni Lumea LUI
   Noi preocupaţi normal de existenţa cotidiană în prezent doar, îndreptaţi şi înspre bine, cunoscînd erorile trecute şi lăsînd viitorul doar LUI.

1490.Doar binele lumii

   Raţiunea nu poate toate cele, să ne rezolve în viaţă. Dar nici să cădem în extrema cealaltă că poate face orice. Îi trebuie şi ei moderaţie şi răbdare, cumpătare pentru a înţelege complexitatea existenţei umane şi nu numai, ci în conexiune cu universul şi Pămîntul SĂU. Şi deja am ajuns la o răspîntie Divinitatea şi Totul care-I de ne priceput. Împiedicîndu-ne în cerinţa SA, de a ne îndrepta cum se cuvine, ca o primă calitatea ce ne lipseşte. Înainte de a avea acces la cunoaşterea ce ne lipseşte încă.
   Deci o dorinţă din două focuri încrucişate asupră-ne, nedrepţii lumii. De o nevoie de cunoaştere împiedicată straşnic de EL, că nu-L ascultăm defel. Şi pe de altă parte  ne tot părăseşte şi ne iau în primire nevoile de tot felul, dîndu-ne existenţa peste cap. Prin suferinţe nenumărate şi tot mai sofisticate, imposibil de ţinut în frîu benefic nouă nedrepţii SĂI şi ai noştri. Trebuie o hotărîre corectă la nivel mondial de a ne alinia cerinţelor SALE, înspre îndreptarea cerută. Ca un prag obligatpriu de trecut. Altfel ne vom mai împiedica mult şi bine de el, inconştienţi fiind de EL.
   Trebuie să ne venim în fire odată pentru totdeauna. Nu ni se cere să murim pe cîmpul de luptă cu EL, că asta se întîmplă de mult timp, inconştient ori nu ne împotrivim LUI. Şi EL ca o contra măsură ne părăseşte la greu. Să ne vedem de ale noastre dar încet să ne împăcăm cu EL şi îndreptaţi, moralizaţi şi înfăptuind doar binele. Cu EL trebuie să fim în relaţiile cele mai cordiale posibil, Creatorul nostru Însuşi şi a tot Universul cu Pămînt cu tot. Singurul Responsabil din partea CER-ului de noi vii de pe aicea.
    E greu, dar asta e, raţiunea are o slăbiciune, se adresează doar celor raţionali. Nu mai fiţi implicaţi în negîndite treburi, ori meschine interese, imoralitatea uitaţ-o şi urmaţi doar binele lumii. Cu bun-simţ şi între naţii de orice fel. Să nu ne mai ascundem după moderaţiunea necesară convieţuirii paşnice între cei mari, s-o facem utilă şi la căţei. Şi chiar şi mai violentă de binele nu-i urmat corect de nedrepţii, rău intenţionaţi.

1475.MOŞU - 31 mai 1935 -

  Nu mai mîine nu-i poimîne, Ziua cînd EL o hotărît după o lungă pauză să ne vizitere iar pe noi pămîntenii, creaţia SA. Încă de pe vremea lui Moise nu s-o mai întîmplat aşa minune şi nu în Orientul apropiat ci aici la noi. Printre conaţionalii noştri şi nu o dată ci de  mai multe ori lămurindu-ne cum e de făcut în a nu-L mai nemulţumi.
   Petrache Lupu pe 31 mai 1935 şi ulterior încă de alte dăţi în  împrejurimile Maglavitului, L-o întîlnit pe MOŞU. Dumnezeu, Însuşi, Singurul Responsabil de noi vii de pe Pămîntul SĂU. Creatorul, Programatorul nostru şi a Tot ce ştim şi nu ştim.
   #  In ziua de 31 mai 1935, era intr-o vineri, trecand Petrache Lupu in dreptul a trei buturugi din padure, i-a iesit in cale "un mos" cu barba alba si lunga pana la brau, mustati foarte lungi si impreunate cu barba. In loc de imbra­caminte avea peste tot numai par alb ca matasea, care ii acoperea corpul pana jos la degetele picioarelor, ca un fel de sarica ciobaneasca. Sta in aer, la vreo doua palme de pamant. De la el venea un miros asa de frumos cum nu se intalneste la nici o floare de camp sau gradina - ceva care aduce cu mirosul de smirna. Mosul i-a spus: "Nu-ti fie frica. Sa te duci sa spui la lume, la parintele, la primarie si la bise­rica, ca daca oamenii nu se potolesc, daca nu tin sarbatorile, daca nu se lasa de rele si daca nu vin la biserica, atunci, foc, atunci le rup muncile." #
   Îndrumarea SA de atunci, a fost urmată de ceva îndreptare vizibilă în jurul acelor locuri omeneşti. Dar în rest şi în lume ioc şi EL o aflat şi-n scurt timp i-o transmis lui Pertache că-şi ia mîinile de pe omenire. Şi aşa o fost urmînd cel mai goaznic război din toate timpurile. Şi nici acum nu nu-i mai bine fiind fără îndreptare şi EL. Îndreptarea dorită de EL atuncea nouă şi acuma e moralizarea în societate şi familii şi să-L ştim măcar bine şi corect. Se împlinesc 77 de ani şi oare cîţi ştiu de astă sărbătoare în cinstea LUI şi a noastră împreună cu EL?

1470.Concomitent cu îndreptarea cerută

   Ne pîndeşte dezordinea în lume şi nu de acuma, ci mai de mult şi rezultatul e dispariţia noastră prin neordine. Cine-i în stare de o aşa lucrare mare în lumea asta nedreaptă şi cu rele şi urîte fapte întruna. Decît cineva măreţ, responsabil de noi de cînd ne ştie, EL, Creatorul nostru, doar EL ne va scoate din nepriceperea asta. Şi s-o şi angajat încă de 77 de ani în curînd, ne tot zice prin cei avizaţi să ne schimbăm în bine şi morali să fim.
   S-o angajat în lume, dar are suplimentar de ai LUI, părăsiţii mai de mult, din poporul SĂU, cîte unii ce-s pe cale greşită . Şi încăpăţinaţi şi cu ceva minte potrivnică, nu se lasă deloc convinşi, nici de pămînteni, nici de SUS, cu mai altfel de demersuri. O dau cotită şi zic că-i dreaptă, argumente ioc, dar tot nu se lasă de îndărătnici ce sînt .
   Îi pedepseşte şi-i mai şi lasă, doar se vor cuminţi, da de unde şi-n cele din urmă-i trînteşte şi pier ne izbăviţi, ci auto-minţiţi. Trezirea-i pe ducă cu ei o dată, cu ce folos? Nimeni nu învaţă nimica din aşa existenţă fără prea esenţa vieţii. Doar o amăgire strict punctuală, uneori cu străfulgerări din cuminţenia veche, doar limitate.
   Iar mă simt dator să vă reamintesc că Satana-i SUS cu EL, slujindu-L în CER, mai bine ca oamenii de pe Pămîntul SĂU. A, că răul şi binele vi-i la îndemînă aici şi nu le deosebiţi corect încă, asta-i altă dandana omenească posibilă la nedrepţii ordinari. Moralizarea şi dreptatea sădită din copilărie în fiecare-i hotărîtoare-n viaţă şi de edificat cu bun-simţ înspre doar bine.
   Răul ni-i mai mult la îndemînă dar să nu-l vedem deloc niciodată, să-l ocolim, numai iniţial ni s-a explicat ori aflat. De nu-i bai şi putem da cu capul de pragurile vieţii, dezmeticindu-ne cum se cuvine şi-i cu folos şi aşa. Se mai poate şi fără îndreptare să îngroşăm părăsiţii, la grămadă în suferinţe şi necazuri pînă dispar grăbiţi de neputinţa lor.
   Şi aflarea SA corectă-i o ocazie adevărată care de-o pricepi, concomitent cu îndreptarea cerută-i bine. Ori grabnic să le întruneşti pe amîndouă în purtările tale în vorbe şi gînduri.

1451.Slujbă corectă în CER

   De ce avem boli? O repet, din cauză că-I greşim, imorali fiind, şi ne făcînd numai binele ci cîte nedreptăţi LUI şi nouă. Şi cînd veţi catadicsi să vă îndreptaţi îL puteţi şi aborda de vă interesează, nu-i obligatoriu nici să-L ştiţi. Prin lume-I dosit de nedrepţii ordinari de pretutindeni şi cam necunoscut corect ci aproximat, deci trunchiate informaţiile despre EL.
   Vă recomand o încercare, ce vă costă, o lună supuneţi-vă îndreptării dorite de SUS, absolut fiţi alt om cum se cere, moralizat şi făcînd numai binele în orice împrejurare între oameni. Şi de puteţi neutri spiritual de nu-L ştiţi deja corect şi atunci altele-s datele, moralizaţi-vă şi înspre bine şi viaţa vi-i salvată şi a familiei la fel.
   Nu propăşesc răi şi cei buni îs pedepsiţi, că-i încă ordinea SA pe Pămîntul SĂU. Vă consideraţi buni că vă închinaţi la morţii din nt? şi mai faceţi şi cîteva fapte mai acătării, ori ce ? Cu EL e nevoie să fiţi moralizaţi fără dubii şi înspre bine îndreptaţi mereu în viaţă. Şi-n privinţa spiritualităţii, de-L ştiţi corect bine, de nu, mai bine atei un timp pînă ne va înştiinţa EL oarecum ce-i de făcut.
   Cei răi consideraţi de voi, bunii, pentru că nu sînteţi cum vă vrea EL, întocmai, şi aveţi potenţial înspre ce doreşte EL. Îi ţine-n lume şi pe acei ce vă sperie cu comportamentul lor mai nedrept ca încercare vouă şi cînd e cazul să vă pedepsească. Nu în numele LUI, ci-n numele îndreptării ce I-o datoraţi LUI încă nehotărîţilor, mai acătării cum vă consideraţi. Mai aveţi paşi de făcut ca să fiţi cum doriţi a fi, şi nu vă-ncurcă decît propria existenţă nedreaptă.
   În privinţa Satanei căreia nedreapta religie de oriunde-i, să se îndrepte spre adevărul SĂU, Unic. EL e Singurul din CER Responsabil de noi vii de pe Pămîntul SĂU şi-l are în slujbă corectă în CER şi pe Satana de care nedrepţii nu mai pot. În colo-s uşă de biserică cu fundu-n sus. Neobrăzaţii.
   În nt multe nereguli sînt, inclusiv caută să-I ia apărarea LUI, dar mai întîi îL nedreptăţesc cu tîmpenia de închipuire, de răzmort înviat în cer-ul cui?

1442.Pînă în pînzele albe

   Nu ne ştim pe noi bine, nu ne înţelegem de ce sîntem aşa nedrepţi şi imorali chiar şi-în propria familie. Şi între apropiaţi şi societatea ce-o formăm, tot nedreptă şi spre urîte apucături şi rele învăţăminte ce le înfăptuim, vorbim şi gîndim. Nu încă ne obrăznicim a-L trage la răspundere pe EL, că nu-I cum îL dorim, un nimeni cum, ne-am făurit o momîie isus. Ce EL nu-l admite şi nedrepţii părăsiţi la greu tot mai mişcă-n frontul lumescului cum le cîntă propria nerozie. Înspre nicăieri deocamdată.
   Se schimbă nedreapta lume, îi cu nasul pe sus, să nu le spui adevăruri neplăcute. Nu au nici de doi bani idei demne în cap. Totu-i un talmeş-balmeş în gîndirea lor. Nedrepţi şi imorali de sus pînă jos. Şi nu au habar de EL şi nici de îndreptarea ce ne-o cere. Trupuri fără spirit şi gîndire, umbre purtate de vîntul lumescului nărăvit în rele urîte existenţe. Inutilitatea vieţii, li-i firea hîdă şi ştearsă, papagali a ce nu-şi explică ci doar repetă în neştire, nesimţiţi şi ignoranţi. Plata-i rupere de ritm şi dezechilirarea nimicului şi-ngrămădirea în neantul refacerii ce-o veni la timpul SĂU.
   Dar mai scapă frînturi de viaţă dezlînată, nerozie oarbă. Se închipuie suprarafinaţi de dau în gropi, morala-i terfelită, cine-o va reabilita şi cînd? Suprasăturaţi şi goi, de frică vineţi şi totuşi parcă inşi cu totul la inventar uman. Incertitudinea oare va da de libertate, CER-ul i-o va înmîna şi fericirea cîndva o va merita?
   La nedrepţi EL e o închipuire doar agăţată-n cuie pe cruci de orice fel se-ntîmplă, nu-L bagă-n seamă prea. O înviat un mort ce i s-o dus buha că-i SUS, dar nu-L găsesc, e un nimeni ca şi cei ce-l preamăresc, aşa netrebnicie se vrea în CER şi EL nu îngăduie vreodată. E tare răbdător cu proprii SĂI creaţi şi glumeţi de pe Pămîntul SĂU.
   Se vrea asumarea propriilor opinii pînă în pînzele albe, altfel e degeaba existenţa şi omul nu-i om ci muhaia. De totuşi trece, rezistă ne terminat nu-i place viaţa ci-o încalcă de nu-i ştie ce-i ea, şi cum de-o are, cînd ce-o fi ?

1429.Satana-I în CER

    V-o repet, Satana-I în CER, slujindu-L pe Dumnezeu, mai bine ca oamenii de pe Pămîntul SĂU. Toate zicerile din nt îs bazaconii pentru înstrăinarea voastră de EL, adevăratul. Ca-I greşiţi şi cît mai mulţi şi vă rataţi examenul-existenţa, fiind nevoie de voi în altele nedrepte părţi. Cine ştie, numai EL şi Lumea LUI, ce de?
   Cîteodată pentru a ne face curaj, cînd ne lipseşte din varii motive, procedăm ca militarii ori chirurgii şi mai scăpăm o înjurătură. De a nu ne îndepărta de la subiectul acţiunii, ce-i poate mai delicată şi cumva mai dificilă.
   Pe EL nu-L putem duce, orice am face noi cît de isteţi ne credem, cu EL nu ne merge. Ne depăşeşte în gîndire şi spirit pătrunzător, ne ştie ceea ce avem de gînd şi ce vom înfăptui. Şi-I drept şi iertător, nu orice greşeală ne-o înregistrează SUS, ne mai trece cu vederea. Doar, doar ne vom veni în fire şi ştiindu-L corect şi îndreptaţi moraliceşte între oameni, ne va fi mai bine în viaţă.
   Şi părăsirile ce ni le aplică nouă. cînd îI greşim şi se satură de aşa tratament nedrept din partea noastră. Deci şi atunci toate-s bine cîntărite şi pedepsele îs pe măsura interesului SĂU. De-ţi tragi pe samă şi grabnic te-ndrepţi şi suferinţa ta încetează imediat, de te trezeşti la realitatea LUI. Ce încă o învăţăm din mersul dat nouă în viaţă spre cunoaşterea necesară, nimic nu-i întîmplător. Ci straşnic programat, de ne imaginat, decît după aceea afli mirîndu-te de multe aranjamente, aparent fără legătură.
    Să ne ferim de proşti, mai tare decît de răi, doarece, prostia loveşte pe neaşteptate, din partea celor care nu-i prea cunoşti. Deci atenţie mult mărită între străini. În schimb pe răi îi aflăm repede, se dau de gol, pritr-un comportament specific netrepţilor înrăiţi de tot. Prostia e şi greşeală în faţa SA, cînd din lene nu ne dezmeticim la timp în situaţii nu prea grele şi-I greşim.
    Nu-I greşim din ruşine, cînd eşti deja cu respect deosebit în EL, ştiindu-L bine şi-L crezi corect, e ceva nou ţie. Din dragoste mai rar între noi oamenii obişnuiţi în faţa SA. De frică, e cel mai probabil, şi EL pe asta şi contează cel mai mult, între noi oamenii de pe Pămîntul SĂU. Cel mai bine să ai responsabilitate şi să-ţi cunoşti îndatoririle către EL pe fiecare felie specifică în parte.

1412.Ne văităm şi cerem ajutor

   Se zice că-n materie e răul, nu, ci în sensul cum o foloseşti materia de bine  ori de rău şi urît. Să fii liber de asemenea-i un risc în viaţă, mai ales de nu-L ştii şi imoral pe deasupra, chiar că-i un enorm risc. E ca şi cînd eşti pe un teren străin, proprietatea altuia şi tu-ţi faci mendrele neobrăzat, obraznic, fără să-ţi pese.
   Şi stăpînului cînd îi cazi în mînă, o sfecleşti, poate de tot. Aşa-I şi cu EL, pe Pămîntul SĂU, creaţi de EL, ne închinăm la stîrvuri şi taţii lor blestemaţi şi încă şi fără bun-simţ între noi. Sîntem cei mai răi posibil exponenţi ai umanităţii, tot înspre rele şi urîte trăiri.
   Nici gînduri nu avem de îndreptare şi părăsiţi încep suferinţele şi ne văităm şi cerem ajutor. Dar cel, mai important ajutor e din partea noastră singuri îndreptîndu-ne. Chiar imediat, dezmeticindu-ne instantaneu să nu-I mai greşim niciodată să ne punem în gînd straşnic şi să nu ne mai întoarcem niciodată. La rele şi urîte fapte, vorbe şi gînduri.
   Văzînd cum am ajuns să ne căznim a fi buni şi utili fără rele şi urîte gînduri, vorbe şi fapte. Rupîndu-ne deodată cu hotărîre, se vor vedea imediat rezultatele. EL ştiindu-ne ce avem de gînd ne va ridica pedepsele repede. Dar să nu-L mai dezamăgim cît vom mai exista. Putem spune şi altora binele întors la noi prin îndreptarea faţă de EL şi oameni.
   Degeaba te vei ruga să te scape de dureri, de nu faci tu pasul hotărît înspre EL îndreptîndu-te mai întîi cum se cuvine. Îţi răceşti gura de pomană, ori în gînd aiurea, de nu poţi să faci nimic ci doar nedrept eşti încontinuu.
   Hotărîrea de schimbare o poţi lua şi fiind suferind şi să te mobilizezi întocmai ce ai de făcut imediat ce vei putea. Fără a renunţa nici un pic, dîrz să te îndrepţi cum se cuvine, chiar de-i greu nu te lăsa, de vrei să ai folos. EL te urmăreşte pas cu pas să-I aduci la îndeplinite promisiunea făcută la greu. Dar a avut încredere în tine, că-L vei asculta spre calea corectă
   Să nu-L dezamăgeşti, că te pasc alte necazuri poate şi mai şi, de nu te dovedeşti de cuvînt. Sînt cazuri că nu-ţi iese cum vrei, dar perseverează. Şi EL te ajută şi aşteaptă pînă reuşeşti, dar să faci ce trebuie cu încăpăţinare, pînă-ţi iese.

1402.Tatăl Ceresc, Creatorul

   Se zice că fără credinţă, raţiunea nu face doi bani, o fi. Ştiu că prin credinţa adevărată în EL şi numai în EL, se pot multe înţelege din existenţa noastră pe Pămîntul SĂU.
   Să nu cădem în greşeală în care fiecare îşi obligă apropiaţii să-i urmeze principiile personale ca reguli generale pentru ei. Trebuie să fim toleranţi în limitele bunului-simţ, înspre bine şi util nouă şi altora.
   Cînd realizăm ceva bun şi util, pentru noi şi-l dăruim lumii, ne mărginim la ceva propriu în creaţie. Numai privitorul, utilizatorul nu se limitează el alege şi-i liber şi neîngrădit.
   Supunerea ni se cere a fi cuvîntul de ordine în lume. E greu dar nu oricui i se întîmplă orice. Instanţele şi a SA nu face excepţie, îi cheală doar pe acei ce vor veni. Pe ceilalţi îi ignoră, nu-s capabili de multe şi-i degeaba truda. După prezentare începe instrucţia şi de rezişti bine de nu, mai vedem păsuiri şi altele să nu ratăm cine ştie ce. Nu se ştie niciodată de unde sare iepurele cunoaşterii potrivite, numai EL, dar noi încă nu.
   Ni se pare că-I Capricios, nu cred, ori cred prea mult în EL. Nu am ce spune mai mult, EL E drept şi ne-o Creat cîndva, creindu-ne şi condiţii obtime de afirmare în direcţia dorită, programată. Are acum aşteptări, am ajuns ceva şi se mai poate înţelege cu noi. Sîntem încă cu coada-n sus, zburdăm. Pe unii i-o apucat strechia şi nu-i uşor să le intri în voie, mai şi o sfeclesc, pe copcă se duc.
   Sîntem o creaţie desăvîrşită, o adunătură de toate cele şi greu de înţeles şi de sinele fiecăruia. Nu sîntem limitaţi decît de vrem a nu fi cum trebuie, ratîndu-ne menirea. Nu-i obligatorie satisfacerea cerinţelor SALE date nouă. Dar EL vrea totuşi un minim de îndeplinite dorinţe, cît de cît. De vreme ce la rele şi urîte ne pricepem aşa şi la bune şi utile să ne dăm interesul a-L mulţumi, că de nu-i rău de tine şi ai tăi.
   În privinţa spiritualităţii ce ne-o pretinde-i timp încă, doar să-L ştim acuma cît putem de bine ce se ştie azi corect despre EL şi-i bine. Nu năzdrăvăniile nedrepte din nt, aiureli de prostit gură cască. EL E Creatorul nostru şi al Universului, Tatăl Ceresc.
 

1359. Preocupare sinceră

   Nu-L credem, nu-L respectăm, nu-L ştim corect şi neruşinaţi şi imorali şi mulţi vrem multe de-a gata fără să mişcăm un deget. Ne vrea binele şi îndreptarea, şi-I întoarcem spatele şi părăsiţi, mai mult îL ignorăm şi plătim vai şi amar nouă aşa neghiobie ce-o facem, inconştienţi cred.
   Nu le primim nici  ale LUI îndrumări, ce ni le-a dat atunci (1935) pe aicea. Şi nici între noi nu sîntem ascultători, ci ne pierdem în nedreptăţi ce-L ignoră şi plătim peşin totul. Inconştienţi sîntem de mult timp şi tot degeaba nu ne revenim. Şi nu ştiu ce-i de făcut Doamne?
   Nici cu îndrăzneala nu stăm mai bine, doar înspre rele şi urîte gînduri, vorbe şi fapte. o tot întindem răbdarea LUI, a naturii şi a noastră în general. Putem afla unele şi altele dar nu le putem transmite, ne auto-bruiem unii pe alţii. Nu ne rămîne decît să ne vedem de ale noastre şi fără alte încă nu destul dospite, coapte ce trebuie să mai aştepte.
   Cînd ne vede în locuri "la răcoare" să zicem, în orice caz la strîmtorare, I se face milă de noi şi ne mai dă din bunătatea SA prin minuni ce le ştim, unii, nu toţi. Şi de ne vine mintea la cap, printr-o întorsătură radicală în gînd hotărît, de a o aplica cînd ne va trece ce avem de tras, ni se ridiră repede sancţiunea. Deoarece EL se întoarce la noi şi sub pavăza SA toate-s altfel înspre bine doar să fim corecţi, hotărîţi şi alta-i viaţa.
   Dar de nu ne ţinem de gîndul transformării ş-o scăldăm, întorcîndu-ne la cele dinainte, o putem încurca urît şi mai urît ca-nainte cu suferinţa dată. Deci în faţa SA nu-i ca-ntre oameni, cînd nu ne prea ţinem de cuvînt, ci odată o hotărîre luată o îndeplineşti, nu ai încotro. Ori cel puţin caută s-o duci la îndeplinire, că şi EL te mai tolerează, căutînd împreună o cale convenabilă, dar să vadă preocupare sinceră. Şi cel mai important, pe EL să-L faci cel mai puţin să te aştepte, ca să-ţi meargă spre bine.
   Iar se mai zic multe, că EL ne mai părăseşte lăsîndu-ne un timp de realizări liber gîndite fără a ne influienţa, din a-I demonstra că ne trăim existenţa şi singuri. De astfel E şi dorinţa SA de a ne croi corect o viaţă şi fără EL la spatele nostru, tot mereu. Dar să-I demonstrăm independenţă corectă, adevărată, demnă cu bun-simţ între noi vii de pe Pămîntul SĂU. Şi măcar acuma ne cere să-L ştim corect, cine E cu adevărat, nu bazaconii şi minciuni urîte şi rele nouă şi LUI. Fără aiureli nedrepte!

1353.Idei nobile

   Şi-n viaţa de zi cu zi ne dorim să trăim aventuros, neprevăzutul să ne fie tovarăş, dar nu-i aşa. Ci firescul ne ia în primire şi-o ducem într-o existenţă poate plictisitoare, cu toate că nu-i normal. E de învins dorinţe ce ne depăşesc posibilităţile unei vieţi corecte, dar fără prea multe bucuri, în afara celei de a trăi. Cînd găsim în orice existenţă cît de obişnuită bucurii şi mulţumiri, e bine şi util să-L căutăm şi pe EL, ne aşteaptă.
   Uni-ş doresc cunoaşteri ce-n lume-s create de oameni deosebiţi, obiecte de artă, ori cîte descoperiri arhiologice ce ne încîntă a le şti. Şi natura atît de darnică în minuni peste tot în lume, ce ne doreşte bun venit, doar cum trebuie să fim. Dar nu toţi înţeleg aceste eforturi înspre o realitate rară şi deosebită ci-ş doresc mai mărunte existenţe legate de mai fireşti trăiri simple. Fiecare cu lungimea undei sale receptoare. Să punem mai în faţă ca cerinţă, a crezului fiecăruia, ce ne uneşte nu ce ne desparte.
   Exagerările cînd au la bază idei nobile şi păstrînd izvorul binelui şi utilului încă-n trăsături nu-s întru totul greşite şi defăimătoare. Nu toate idealurile sînt carachioase, ci poate într-o lume prea nedreaptă, de regulă-s de urmat de fapte bine gîndite. Inteligenţa se cuvine să fie discretă şi-n creaţiile deosebite, merge mînă-n mînă cu bunătatea. Permanetizată mereu oboseşte, ci mai degrabă ascunsă-n detalii ce aflîndu-le te inviorează.
   Unii mari realizatori cu înfăptuiri pe măsură, în viaţa de zi cu zi erau nu discreţi ci năvalnici cu-n clocot interior potrivit cu măreţia lor expusă-n fapte. Erau nu gingaşi şi nici rafinaţi ci categorici şi neliniştiţi, mîncau foc şi nu te puteai pune cu ei, decît de erai ca ei, măreţi în fapte şi gîndire. Monştri sacri.
   Harul îi selectiv, se zice, nici nu are cum fi altfel, e de la EL şi aşa-i. Selecţia n-o pricepem, e ascunsă ştirii noastre. Numai SUS există cartea vieţii tuturora viilor de pe Pămîntul SĂU. Sigur şi-n timp demonstrat, cei cu sprijin Divin nu au putut fi constrînşi ca orice nedrept în centre de detenţie. Ei fiind moralizaţi, cu respect către Divinitate şi fără greşeală între oameni, că EL e cel mai aspru şi drept, ce nu există între oameni. Deci abuzurile contra acelora aleşi, nu şi-au atins scopul, ci doar au demonstrat neputinţa nedrepţilor în faţa SA.