3887...Nu înainte de a ne face treaba

  Ni-s date binele și răul de SUS pe Pămînt între oameni, să dorim doar binele. Și să evităm răul și urîtul cît sîmtem pe aicea, de nu putem fi așa avem de furcă. Cu părăsirile SALE ce ne afectează, descoperindu-ne neputincioși în fața nevoilor. De tot felul, mînuite de forte ostile nouă, ce ne cată nenorocirea, distrugerea. Chiar moartea și reușesc de nu ne revenim și-n al-12 lea ceas, cu luare aminte însă.
  Nu-s nici demoni, nici draci și nici alte închipuiri trăsnite, ci simplu și la obiect. EL pentru stăvilirea netrebniciilor de care sîntem prea capabili și de EL și noi cu bine mai puțin. Astfel o înființat din facere aceste așa zise forțe ca de poliție CER-ească. Să ne aibă-n grijă pedepsirile de orice fel de anvergură terestră, de la individ la planeta umană întreagă de-i cazul uneori.
  Nu-i de glumit și nici de aflat prea lesne înainte de a ne face treaba pentru care sîntem pe aicea.

1694.Speranță de mai bine în normalitate

   Înzestrați din facere cu spirit și gîndire de la EL, ne permitem înălțarea în viață. Chiar de minciuna, șmecheria și urîtul îs normale-n condiția umană, nu ai ce cere. Aiureli, ba ai ce cere, că nu sîntem așa de netrebnici, ci se mai poate îndreptarea. Nu toți îs capabili de schimbarea dorită SUS, dar cîți pot, angajîndu-se, tot e un început.  O speranță de mai bine în normalitate, a ce încă nu putem fi cu toți, cum ar fi normal.
    Frica ni-i dată ca un avertisment, că nu-L mulțumim, ori nu suficient. Că-i încă de muncă, să ne îndreptăm în lume și aflîndu-L cum trebuie. De-abia atunci se începe viața cu adevărat, cum de fapt am fost proiectați a fi. Că nu am găsit calea, poate nu era vremea, iar de curînd se poate schimbarea, corectă să fie permisă.
    Unii mai porniți în direcția unor preocupări diverse se refugiază din cotidian în muncă. Nu se mai implică, nu vor să mai știe de nimic din societate, ci doar de ei înșiși. Și munca lor, se izolează tot mai mult de restul, nu știu altceva și pace. Și chiar de familie nu mai știu, lasă totul pe un altul dispus ori constrîns să-i preia obligațiile. Fuga din fața vieții, ori o altfel de manifestare a unei existențe.
    Și-ntr-un tîrziu se înstrăinează de tot și nu se mai descurcă, devenind o povară traiul lor și pentru ei însăși. E în toate nevoie de un echilibru, cîte un pic măcar din fiecare să știm, să-l probăm. De face parte din viața noastră neîntreruptă, să n-o forțăm noi întrerupînd firescul. Neimplicarea e o meteahnă, o amînare ce te poate costa la o adică.
    Deci nu scăpăm de viață, ci ni se pare doar, o amînare oarecare în timp, ce se poate răzbuna. Firescul e în noi să-l căutăm și să-L cooptăm și pe EL, de putem ține legătura. Că-I  cea mai onorabilă și adevărată din toate cîte există pe Pămînt, fiind oricine. De la talpa țării pînă-n vîrful vieții sociale, LUI ne raportăm de vrem ori nu.
    Că nu-L știm încă fiind uitat, poate și EL o considerat așa să fie existența noastră față de a LUI. Vom afla în timpul ce-l vom afla, mai altfel cred de acum încolo.

1638.Încă de mici ni se permit derapaje

   Nedreptatea în lume e fiindcă tare repede ne înrăim încă de tineri și foarte tineri. Ne atrage răutatea și urîtul, pentru că binele frumosul și utilul, ni se par inaccesibile, deochiate poate? Oricum nu ni se leagă de mîini și gîndire ce ar trebui să facem, ci taman inversul. Atracția pentru negativ, să forțăm firescul prin nefirescul firii date cu bun-simț și dreptatea în noi.
    Și încă de mici ni se permit derapajele de la buna conduită umană. Poate părîndu-ni-se glume acceptabile în joacă, dar nu-s deloc. Lăsînd să creștem niște tembeli în cel mai bun caz de nu și mai rău. Într-o existență fără bun-simț și bine defel. Iresponsabilitate părintească și educativă în general, de care EL ține cont și plătim. Și cei responsabili, nu-i vina numai a celor needucați cum trebuie. Că nu simt ce trebuie din firea lor lăuntrică ce ni-i dată.
   Maturi fiind și de ne stăpînit dăm vina pe închipuiri neroade din vina unei credințe nedrepte și hîde. Ce nu-L știe defel, fără Baza vieții într-o existență nedreaptă, părăsiți mereu de cam totdeauna, plătim și dispărem pe capete. Fără să înțelegem nimic din viață, cînd e așa de simplu să ne vedem de cele necesare cum trebuie. Simplu și necomplicat, cum e viața dată de EL, să fim îndreptați și conștienți de EL.
    Cînd îL silim de mii de ani să ne privească, cum evoluăm necorespunzător. A ceea ce trebuia să fim, nu numai după apucături incapabili să-L înțelegem. Ne tot așteaptă cu oarecare răbdare, că e și aceasta altfel SUS, nu ca aici între noi. Și sătul de nedreptate, părăsiți ne sfîrșim cum nu ar trebui, fără folos SUS și nici jos.
   Ar mai fi o cale în timp avînd conducători responsabili și cu EL știindu-L. Dar așa e degeaba, pierzînd orice posibilitate de îndreptare în viață, ratîndu-ne total. Cînd tot edificiul e putred de la edificarea omului și în timpul finalizării sale. În noi oamenii se vede că nu-i chip de îndreptare, doar EL de dorește și sigur nu ne va lăsa.

1412.Ne văităm şi cerem ajutor

   Se zice că-n materie e răul, nu, ci în sensul cum o foloseşti materia de bine  ori de rău şi urît. Să fii liber de asemenea-i un risc în viaţă, mai ales de nu-L ştii şi imoral pe deasupra, chiar că-i un enorm risc. E ca şi cînd eşti pe un teren străin, proprietatea altuia şi tu-ţi faci mendrele neobrăzat, obraznic, fără să-ţi pese.
   Şi stăpînului cînd îi cazi în mînă, o sfecleşti, poate de tot. Aşa-I şi cu EL, pe Pămîntul SĂU, creaţi de EL, ne închinăm la stîrvuri şi taţii lor blestemaţi şi încă şi fără bun-simţ între noi. Sîntem cei mai răi posibil exponenţi ai umanităţii, tot înspre rele şi urîte trăiri.
   Nici gînduri nu avem de îndreptare şi părăsiţi încep suferinţele şi ne văităm şi cerem ajutor. Dar cel, mai important ajutor e din partea noastră singuri îndreptîndu-ne. Chiar imediat, dezmeticindu-ne instantaneu să nu-I mai greşim niciodată să ne punem în gînd straşnic şi să nu ne mai întoarcem niciodată. La rele şi urîte fapte, vorbe şi gînduri.
   Văzînd cum am ajuns să ne căznim a fi buni şi utili fără rele şi urîte gînduri, vorbe şi fapte. Rupîndu-ne deodată cu hotărîre, se vor vedea imediat rezultatele. EL ştiindu-ne ce avem de gînd ne va ridica pedepsele repede. Dar să nu-L mai dezamăgim cît vom mai exista. Putem spune şi altora binele întors la noi prin îndreptarea faţă de EL şi oameni.
   Degeaba te vei ruga să te scape de dureri, de nu faci tu pasul hotărît înspre EL îndreptîndu-te mai întîi cum se cuvine. Îţi răceşti gura de pomană, ori în gînd aiurea, de nu poţi să faci nimic ci doar nedrept eşti încontinuu.
   Hotărîrea de schimbare o poţi lua şi fiind suferind şi să te mobilizezi întocmai ce ai de făcut imediat ce vei putea. Fără a renunţa nici un pic, dîrz să te îndrepţi cum se cuvine, chiar de-i greu nu te lăsa, de vrei să ai folos. EL te urmăreşte pas cu pas să-I aduci la îndeplinite promisiunea făcută la greu. Dar a avut încredere în tine, că-L vei asculta spre calea corectă
   Să nu-L dezamăgeşti, că te pasc alte necazuri poate şi mai şi, de nu te dovedeşti de cuvînt. Sînt cazuri că nu-ţi iese cum vrei, dar perseverează. Şi EL te ajută şi aşteaptă pînă reuşeşti, dar să faci ce trebuie cu încăpăţinare, pînă-ţi iese.