3069.Și-n relațiile cu EL vrem să ne impunem

  Realizările coexistă cu binele, utilul și frumosul în viață, dar nu același lucru despre politică. Ea nu-i obligatorie să poată coopera cu faptele și vorbele acătării. De regulă politica ne dezamăgește, fiind străină de dreptate și bun-simț. De-i făcută pe picior, că de nu, ci cumsecade și așa trebuie să fie oamenii cei mai cei. Drepți și adevărați sînt de pot corespunzători de a conduce societatea, altfel nu.
  De regulă spiritele înalte se feresc de acțiuni drastice, doar de-s impuse de SUS. Perfect justificate și de înțeles mereu, cu EL în conlucrarea așa de dorită la o adică. Mai e cale de aflări reciproce și mai vorbim cum e de făcut cu adevărat. Cînd va fi acel timp, că-n realitate toți sîntem interesați, mari ori mici, de EL și noi. Că altă cale de mijloc vom găsi, se va ști atunci ce și cum și de cînd.
  Că lesne și-n relațiile cu EL vrem să ne impunem, e de gîndit cum e de făcut. Că nu-i o treabă ușoară ci ne trebuie timp și aflarea căi de urmat oricînd cea mai corectă. Și sigur ne vom înțelege atunci cumscade de vom vrea omenește și cu EL să fi.

1638.Încă de mici ni se permit derapaje

   Nedreptatea în lume e fiindcă tare repede ne înrăim încă de tineri și foarte tineri. Ne atrage răutatea și urîtul, pentru că binele frumosul și utilul, ni se par inaccesibile, deochiate poate? Oricum nu ni se leagă de mîini și gîndire ce ar trebui să facem, ci taman inversul. Atracția pentru negativ, să forțăm firescul prin nefirescul firii date cu bun-simț și dreptatea în noi.
    Și încă de mici ni se permit derapajele de la buna conduită umană. Poate părîndu-ni-se glume acceptabile în joacă, dar nu-s deloc. Lăsînd să creștem niște tembeli în cel mai bun caz de nu și mai rău. Într-o existență fără bun-simț și bine defel. Iresponsabilitate părintească și educativă în general, de care EL ține cont și plătim. Și cei responsabili, nu-i vina numai a celor needucați cum trebuie. Că nu simt ce trebuie din firea lor lăuntrică ce ni-i dată.
   Maturi fiind și de ne stăpînit dăm vina pe închipuiri neroade din vina unei credințe nedrepte și hîde. Ce nu-L știe defel, fără Baza vieții într-o existență nedreaptă, părăsiți mereu de cam totdeauna, plătim și dispărem pe capete. Fără să înțelegem nimic din viață, cînd e așa de simplu să ne vedem de cele necesare cum trebuie. Simplu și necomplicat, cum e viața dată de EL, să fim îndreptați și conștienți de EL.
    Cînd îL silim de mii de ani să ne privească, cum evoluăm necorespunzător. A ceea ce trebuia să fim, nu numai după apucături incapabili să-L înțelegem. Ne tot așteaptă cu oarecare răbdare, că e și aceasta altfel SUS, nu ca aici între noi. Și sătul de nedreptate, părăsiți ne sfîrșim cum nu ar trebui, fără folos SUS și nici jos.
   Ar mai fi o cale în timp avînd conducători responsabili și cu EL știindu-L. Dar așa e degeaba, pierzînd orice posibilitate de îndreptare în viață, ratîndu-ne total. Cînd tot edificiul e putred de la edificarea omului și în timpul finalizării sale. În noi oamenii se vede că nu-i chip de îndreptare, doar EL de dorește și sigur nu ne va lăsa.