3932...A nu mai greși calea de urmat deloc.

  Cum îndrăzniți a zice că nu-I Autoputernicul, că nu poate răul, ci doar binele. EL E în afara acestor categorii limitate, doar omenești, E Drept și nu-i cu dragostea. Ce v-o doriți voi mișeii, EL s-o aibă, NU, E peste priceperea noastră și nu ni se arată. Nu merităm în așa neputință îndelungată de s-o lăsat lehamite de noi, căutînd. Alte portițe ca să scoatem cămașa întreagă totuși în cadrul programei CER-ești.
  Neîntîrziat, convenind și vă dați seama și cu acestea ce-s pe Pămînt în neregulă. Zic, nu dau cu bota, realități ce nu mi le explic încă și le tot petreceți nedrepți. ÎL sîcîe și preocupă să ne îndrume cît mai acătării înspre aflarea căi de ieșire. Din așa lumesc încîlcit în necuviințe, ce ne țin pe loc și nu-i vreme, ci de dezmeticire. În aflarea binelui întreg omenirii și naturii, cum n-o mai fost niciodată, ci va fi.
  Convenind în răbdare aflări utile nouă spre a nu-I mai greși calea de urmat deloc.

3784... Îndreptîndu-ne corect

  În religiile lumii răul e ceva nedefinit corect, ce ne influențează, ne poate obliga, ceea ce nu-i adevărat. Răul ca și binele-s de SUS date pe Pămînt ca încercări, să ne puie la proba vieții. Nu de pomană existînd, ci-n continuă preocupare de evitare a răului, deocamdată. Că-n viitor cînd va fi vremea și noi mai cu minte, răul va fi retras din lumea oamenilor.
  Și numai binele va triumfa pretutindeni, ne mai fiind alternativa asta deranjantă. Încă și azi, ce ni-i mereu în cale doar om fi netrebnici, needucați corect și-om îmbrățișa. Neputincioși, delăsători în răul și urîta comportare în societate și natură. Cu urmări pe măsură cînd socotește EL, lăsîndu-ne din mînă și înșfăcîndu-ne forțele pedepsitoare.
  Dăm de nevoi, desnădejdii, doar ne vom dezmetici și atunci, îndreptîndu-ne corect.

3751...Cînd ne vom achita de îndeplinirea cerințelor

  Așa de rudimentari ne credem și totuși neputință știm să încorporăm. Toate spre a depinde zicem de alte forțe negative, răul și altele, nu de noi needucații. Să fie simplu vorba, e mai ușor să dăm veșnic vina pe un nimeni, decît să ne dezmeticim. Cum ar fi firesc și drept, dar dreptatea o mîncat-o lupu, lupul travestit în cîte religii.
  Și nedrepte alcătuiri ce conduc lumea oamenilor cam de cînd e ea netrebnică și fără Dumnezeu. Educația demnă și strașnic pusă la punct cu morala și Divinitatea Adevărată, binele și dreptatea. Fără de care nu-i de conceput viața pe Pămînt oameni ce vă credeți oameni. În termeni ai vieții ca temelie a unei coexistențe ce CER-ul ne-o cere a o desăvîrși împreună.
  EL, Dumnezeu și noi creația SA într-o continuare ce se va produce cînd ne vom achita de îndeplinirea cerințelor SALE.

3553.Răul va fi suspendat, nu-i vom mai simți nevoia

  Răul nu are nici o putere, e doar o minciună, o tîmpenie lansată de nerozi între gură-cască. Și destui mai cu cap dar ce să-i faci de-i cam vînt, că de fapt răul și binele îs de SUS. Date printre oamenii lumii să ne învățăm cum trebuie a ne comporta demni și cu adevărat oameni. De rău ne mai atingîndu-ne niciodată și el răul e inofensiv de-ți vezi de binele și viața ta cumsecade.
  Nu te atenționează măcar, ci-i o ceva dat să ne încerce înspre îndepărtarea de calea dată. Din începuturile lumii omenești și nu are nici o putere deosebită, e ca și binele prin lume. Dar binele nouă ni-i mai greu a-l înfăptui, așa ni-i firea nătîngă și-n porniri nedrepte. Pe cînd de rău, așa ni-i obișnuința neroadă, ni-l luăm prin preajmă prin felul nostru necuviincios.
  Îs însușiri ce ni-s printre oameni date de EL să ne tot încerce, o vreme, că-n continuare. Cînd ne vom dezmetici numai binele va mai fi cu noi, răul va fi suspendat, nu-i vom mai simți nevoia.

3329...E o creație de SUS, ca și binele, nu le putem defini

  Că ne interesează mai ales răul de ce ne stă mereu în cale și volens nolens, vrei nu vrei. Îl ei în brațe, îl adopți, nu te mai desparți chiar viața întreagă de răutăți și răul făcut celorlalți. Dar nu-ți dai seama, avîntat, uiți de tine că te tot duci de-a berbeleacul. În deriva nelegiuirii, în decăderi, în suferințe și fără putință de scăpare, de nu-ți revizuiești viața netrebnică ce-o mai duci.
  Că răul e un mister, poate mai mare ca binele, că de bine de bine de rău, știm că-i cumsecade. Că-i firesc mereu de făcut și-i de dorit în lume, deci nu prezintă așa interes. Dar răul, da e interesant, îi atribuim diavolului, că ne împinge să-l înfăptuim răul între oameni și-n natură. Aiureli, răul e de sine stătător, îl vrei îl adopți, nu-l vrei nu-l observi, nu-l știi, îl eviți.
  Nu te îmboldește nimeni, tu singur needucat suficient, imoral și înrăit, urît în apucături. Te apuci de rău cu ardoare și-l urmezi, e o creație de SUS, ca și binele, nu le putem defini. Una-i de rele și urîte fapte iar alta-i de bine, util și chiar frumos.

2875.Nu o forțare la timpul împlinit, ci nerăbdători

  Neorînduiala și răul se opun trăiniciei în relațiile statornicite să dăinuie. Relații de bine, frumos și utilul necesar vieții, creației continuu înspre înfăptuiri demne. Omenești, cum trebuie ca să înțelegem ceva din viață, nu derutată de cîte netrebnicii. Nedreptăți ce ne încearcă de ținem la îndreptarea cerută SUS, ori nu. Și care nu se pot duce de la noi cu așa neputință împămîntenită de veacuri multe.
  Nu-i de-a Pămîntului nevoie, ci așa-i vremea de trecut și prin astfel de necazuri. Om răzbate noi și prin astea și-L vom afla cum trebuie și alte vremi om afla. Mai ca lumea cum ar fi normal și acuma să le trăim, dar nu ne putem debarasa. De nedreptatea ce I se face LUI și nouă și în părăsiri o ducem greu. Cu toții neaflînd calea corectă, nici de SUS nu se înghesuie să ne forțeze încă o vreme.
  Chiar nu cred că va fi o forțare la timpul împlinit, ci mai degrabă nerăbdarea noastră. După aflarea deschiderii spre noua cale, ce-i veche de cînd lumea. Da tare îndărătnici și nerecunoscători dovedindu-ne atîta vreme, am deraiat de la EL.

1887.Numai nedreptelor porniri se potrivește răul

   Răul în general nu ajută creației și alcătuirilor ci destrămărilor și urîtelor înfăptuiri. Și nu mai ales îndeletnicirilor spirituale, care-L cuprind, ca un făcut, numai nedreptelor porniri li se potrivește răul. Și vieții în general, răul i se opune, destabilizînd firescul și binele uman.
   Și totuși era cunoscută din vechime preocuparea SA de a-și făuri pe îndelete ca olarul, vasele mîniei în vederea distrugerii la fel ca și cele ale cinstei în vederea păstrării. Astfel că-n vremi de pierzanie, cînd de EL nu se mai știe, la fel ca azi. Și cînd nedreptatea și nepăsarea pun stăpînire pe lumea ignorantă și cînd nu-i departe nenorocirea. Într-o lume  părăsită de EL în brațele nevoilor și morții.
   Tare-s asemănătoare  lumile de acum un secol cu cea de azi, în rele și urîte înfăptuiri. Și tot fără EL și preocupări corecte printre oameni. Dar EL are în vedere altele. Ce se vor petrece în alți parametri de înștiințare a omenirii despre ce trebuie, ca omul să nu mai greșească și să se schimbe cum trebuie. În raport de EL și între ei mai acătării, o îndreptare cu cît mai puține pierderi.

1610.Cheamă doar pe cei avizați înspre ceea ce-I EL

   Instanțele nu cheamă decît pe cei ce știu de datoria civică, de a veni la ele. Așa-i și-n relațiile cu EL, cheamă doar pe cei avizați înspre ceea ce-I EL și Lumea SA. Cei ce-L ascută nu doar cu urechile, ci și pun în aplicare, îndreptîndu-se și chiar căznindu-se. Corecți, cît mai corecți să ajungă.
    Că ești și curios să-L afli cum trebuie, e și aceasta o înverșunare, luptîndu-te cu necunoscutul din lume. Învingîndu-te întîi pe tine pentru început, între inerțiile înțepenite-n lume. Că-ți mai dă sigur și EL brînci să fii mai sprinten, să nu mai strici străchini. Asta intră în programul, se vede, deja uzitat și la EL, normal ție mai greu de priceput.
   Orice început e greu, nici prea vorbă de rodaj ci deja aprins și dornic de toate. Și de asta duiumul de erori, ce te costă aprig unele, de te gîndești, ce-i cu tine și EL. Dar așa-i calea, cu prăpăstioase denivelări, normală de totuși te încumeți. Să continui, că nu-i încotro, afli pe traseu și te cam bîțîii degeaba.
   Ne atrage ca un magnet încercarea vieții, că-i doar o încercare, de ține ori ba. Ca la ruletă, avîntul în necunoscut, e firesc, dar ne trebuie și un dram de minte. Că nedreptate are suficientă și rea și urîtă în toate cele, de se miră și ea că-i șmecheră foc. Că răul te încarcă în timp cu urîte obiceiuri și doar EL de se preocupă te descarcă. La un final de viață văzînd că-i degeaba o existență chioară, nevăzînd calea.
   Și-n groapă cazi ca trăsnit, afundîndu-te rateu uman și EL numărînd un eșec. Răul nu-ți dă minte, nu ești mai deștept ci descurcăteț, șmecher un rebut social și uman. În fața Sa nici doi bani și te privește cît o mai duci așa în derivă deochiată, ce nu-L interesează. Eventual te părăsește mai accentuat și suferințele te încalcă definitiv.
    Sufletele simt o nevoie de EL, vraja SA benefică a tăriilor CER-ului, din care sînt. Dar ființa e un tot și apucat, needucat din începuturi e greu de stăpînit. Și rău-i peste tot, hapsîn în încîlcirea vieții oricui, de nu-i cum trebuie zidirea.

1600.Cu toate că EL știe foarte bine totul

  Elementele binelui pot ajuta la compuneri constructive, răul doar la distrugeri. Să ne informăm bine și despre rău și despre bine și să le știm ce și cum e fiecare. Doar atît și răul să-l evită cît trăim a-l înfăptui iar de bine mereu cît vom fi în viață. Și să nu dăm vina pe închipuiri mincinoase ci să ne asumăm nedreptățile ce le facem.
   Căutînd să ne îndreptăm, cumsecade, omenește cînd putem. Și de nu să-L informăm, cu toate că EL știe foarte bine totul, să ne facem datoria mereu față de EL și-n fața SA să căutăm să fim corecți. Îndreptîndu-ne între oameni, ca să ne fie nouă bine cît vom exista și să-L știm corect.
   Lipsindu-ne valorile umane, ale binelui, bunului-simț și a utilului frumos tuturora. Nu putem pretinde că alcătuim o societate umană, că nu-i posibil, nu se încheagă. Lipsa valorilor omenești firești, destramă orice alcătuire între oameni într-o societate corectă, în adevăratul sens al cuvîntului.
   E greu dar se poate unii să fie dintr-o bucată, integri, corecți pînă în pînzele albe. Cu aceștia EL dorește să fie și apropiat, și chiar de nu-L știu, le dă o viață corespunzătoare.  Iar de-L știu și conlucrează bine au și mai bine ei și familia lor. EL ne fiind al întîmplării existente, ci-i totul bine calculat în timp și spațiu. Și de regulă nu ne pricepem dar simțim în timp, că nimic nu-i întîmplător.
  Viața ni-i dată s-o trăim în anumiți parametri bine stabiliți de SUS în timp evoluînd. Cum ni se cere și astfel să fim moralizați cu simțul dreptății și adevărului întipărit și știindu-L. Dar sub influiețe nefaste, nedrepte, ce ne atrag, ca un magnet, fără preocupări părintești corecte. Iresponsabile în timpul copilăriei și tinereții, înstrăinîndu-ne de menirea și firea dată.
  Ajungînd să uităm de bine, frumos și util, ci doar de rele și urîte fapte. Devenind imorali, animalizați, egoiști, nedrepți în toate cele, îndepărtîndu-ne de ceea ce EL ne înfiripase din facere. Și îndepărtîndu-ne și de EL, închipuindu-ne alte năzbîtii potrivnice LUI. Viața n-o putem pricepe rațional, e o flacără ce o trăim de sîntem cum trebuie, de nu e foarte fragilă.

1594.EL are așteptării și-i îndelung răbdător

   Răul și nu diavolul, cum ni se tot vîră în cap fals, de nedrepți. Deci răul e foarte răspîndit în jurul nostru și ne cade și mai ușor de înfăptuit. Parcă-i mai ușor să faci un rău decît un bine, oricui ar fi. Cînd binele vrei să-l faci, parcă ți se pare demodat, fără haz. Răul făcîndu-l parcă ești mai bine văzut între oameni, ”normal” și ei la fel comportîndu-se. Înrăindu-ne mereu și nu ne dăm seama, învinuind închipuiri false.
   Sînt amintiri încă vii ale unor trăiri deosebit de mulțumitoare, din perioade premergătoare unor dezastre. Cînd omenirea nu mai știa de bine și îmbuibată cu vrute și nevrute. Nu se gîndea defel la EL și întorcîndu-I spatele îL nesocotea ca și azi. Nu bat apropoul, că EL încă are așteptări și-I îndelung răbdător. Și cred că ne va îndruma mai bine să ne îndreptăm, cînd va considera de cuviință.
   Ne face deosebită plăcere să ne iluzionăm continuu și-n realitate mai puțin să fim. Mai ales că-i de muncă cu lipsuri, nevoi fiind și nedrepți și părăsiți de EL, avem și mai mari necazuri. E mai ușor să dăm bir cu fugiții în lumea filmelor, a net-ului, a tv-ului și alte ușoare denaturări a realității imediate, nedorită. Ne pregătiți de ea fiind a o înfrunta și rezolva în bine și util, e de muncit și nu-i plăcut.
   Nici meseriile nu ne obligă să fim corecți, și lucru nedemn nici ce-i în justiție lucrînd nu-s cum trebuie. Și celelalte intituții ce conduc statul îs aiurea, cu componenți imorali și fără binele pus în față.
   Foarte puține îndeletniciri îs demne prin coerciția ce-o impun celor ce le practică. Astfel albinăritul și oieritul nu le permite nedrepților să le practice. Nu li-s rentabile imoralilor și înrăiților, ci celor normal oamenilor adevărați. Or mai fi și altele care EL ni le pune la dispoziție să ne îndrepte ori încerce îs majoritatea.
   Răul și binele îs de SUS date să le cunoaștem bine și doar binele să-l înfăptuim cum trebuie. Și rău știindu-l să ne ferim mereu cît existăm de vrem să o ducem bine. Și de asemenea și să-L știm măcar bine, cum E.

1576.Libertatea și adevărul conlucrează de-s lăsate

   Nedrepți fiind în timp sîntem trecători ca și ceea ce înfăptuim. Că LUI, nu-I sîntem cum vrea și de asta nu reușim mai mult și mai bine în timp. Tot din nedreptatea afișată-n lume din vechime și istoria ni se pare ca o înșîruire fără cap și coadă. De exista Baza SA în lume de cînd trebuia, altă cunoaștere aveam noi acuma.
   Ne dorim să ni se ofere totul, să știm binele unde-i și de rău să ne ferească, parcă sîntem orbi. Și de-abia învățăm a merge, ditamai nedrepții în fața LUI și a lumii, nedrepți incurabili încă. Că-n timp ne va schimba felul SĂU  de a ne lua în îndreptarea preconizată.
   Libertate și adevărul conlucrează de-s lăsate-n pace, dar nedrepții, nu concep așa  ceva. Astfel că de cînd lumea nedreaptă e și de adevăr, morală și libertate mai puțin se știe. Ci doar frînturi bizare, dezlînate din care nu prea știm mare lucru ci închipuiri răzlețe. Se va da liber dreptății ne mințite și va fi o vreme de îndreptare aspră, necesară aflării SALE și a noastre bune.
   Se zice că nimeni nu-i așa de rău pe cît se știe, ci ni se pare doar, dar e ușă de biserică nedreptul ordinar. Și noi dezinformații să mergem la reeducare că sîntem cu susu-n jos, că noi greșim că nu sîntem toți nedrepți. În realitatea SA necunoscută în lume, adică Baza SA, altfel vom fi în existență încă neștiută.
   Ineligență, cultură, știință berechet, dar nedrepți de sîntem, ratați sîntem în viață. Și totuși după un timp de muncă se impune recuperarea firească, reîncărcarea bateriilor consumate. Și EL ne dă voie și ne obligă a șaptea zi s-o serbăm LUI și nouă bucurîndu-ne de ea firesc. Și altele ce ni se cuvin cu dreptate și LUI închinate de comun acord.
   Greșindu-I mai mereu, ne știindu-L corect și imorali și cu rele și urîte treburi tot continuu. Ne părăsește, singurul apărător al nostru de pe Pămîntul SĂU, și ne amenință moartea și suferințele întruna.

1487.Cunoaşterea de sine

   Să nu ne ducem viaţa tot visînd ci treji fiind, nu duşi cu gîndul aiurea-n van, că-i degeaba existenţa n-o simţim şi-o putem rata ca ne fiind pe aicea. Chemări de simţi corecte ştii de sînt, de nu-i, ascută pe cei mai buni ca tine şi îndreaptă-te cît poţi mai bine. Încercările vieţii îs să te dezmeticească la ce nu eşti încă şi trebuie, schimbarea ce-o ve-i face nu-i floare la ureche. Aşa că fii cum trebuie chiar dă de la tine ceva interes crescînd în tine, implicarea-i cel mai cu folos demers.
   Îs multe de zis cînd ne referim la specia umană în timp, mai ales că-s foarte multe aiurea şi abureli ce numai cu EL de ţii aproape le vei afla cum sînt.
   Răul nu se opune numai spiritualităţii în aflare ci existenţei corecte cum se vrea de SUS şi noi n-o dibuim bine. Se impune ocolirea lui şi a urîtului şi convieţuirea doar cu binele, frumosul şi utilul. Responsabilitatea că trăim în orice timp şi spaţiu pămîntean, să nu o vedem ca ceva trecător şi că oricum nu ne ajunge şi pe noi. Că-n faţa SA, contăm cu toţii şi separat de ne permite doar, de merităm în planul SĂU.
   Să nu ne-nchipuim că sîntem buricul Pămîntului, ori că nu contăm defel, sîntem cum trebuie unde trebuie şi să ne dăm seama de acesta mereu. Plictiseala-i împotriva vieţii  ce ţii dată cu respect s-o ţii, rezonînd cu firea ce aflăţi-o în tot ce te priveşte şi nu ştii, implică-te, forţează-te înspre bine cu bun-simţ fii. De rele şi urîte deparazitează-te urgent, că-ţi strică firma de om acătării. Dezgust de viaţă de simţi revino-ţi coborîndu-te în uliţă să ştii ce-i şi acolo viaţă şi SUS de poţi gîndeştete măcar, şi fii unde ţii locul corect treaz .
    Cunoaşterea de sine ţii necesară ca să poţi escalada existenţa searbădă ce te încurcă înspre aflarea cine eşti. Şi ce hram porţi cu adevărat între oameni şi mai ales cum eşti de rău ori bun, ponderea ta în faţa SA şi nu numai. Dezmeticirea să ştii cum stai în viaţă acuma şi ce-i de făcut ca să nu-ţi rupi spinarea cocoşat de rele şi urîte, îndreptă-te modest  măcar.

1412.Ne văităm şi cerem ajutor

   Se zice că-n materie e răul, nu, ci în sensul cum o foloseşti materia de bine  ori de rău şi urît. Să fii liber de asemenea-i un risc în viaţă, mai ales de nu-L ştii şi imoral pe deasupra, chiar că-i un enorm risc. E ca şi cînd eşti pe un teren străin, proprietatea altuia şi tu-ţi faci mendrele neobrăzat, obraznic, fără să-ţi pese.
   Şi stăpînului cînd îi cazi în mînă, o sfecleşti, poate de tot. Aşa-I şi cu EL, pe Pămîntul SĂU, creaţi de EL, ne închinăm la stîrvuri şi taţii lor blestemaţi şi încă şi fără bun-simţ între noi. Sîntem cei mai răi posibil exponenţi ai umanităţii, tot înspre rele şi urîte trăiri.
   Nici gînduri nu avem de îndreptare şi părăsiţi încep suferinţele şi ne văităm şi cerem ajutor. Dar cel, mai important ajutor e din partea noastră singuri îndreptîndu-ne. Chiar imediat, dezmeticindu-ne instantaneu să nu-I mai greşim niciodată să ne punem în gînd straşnic şi să nu ne mai întoarcem niciodată. La rele şi urîte fapte, vorbe şi gînduri.
   Văzînd cum am ajuns să ne căznim a fi buni şi utili fără rele şi urîte gînduri, vorbe şi fapte. Rupîndu-ne deodată cu hotărîre, se vor vedea imediat rezultatele. EL ştiindu-ne ce avem de gînd ne va ridica pedepsele repede. Dar să nu-L mai dezamăgim cît vom mai exista. Putem spune şi altora binele întors la noi prin îndreptarea faţă de EL şi oameni.
   Degeaba te vei ruga să te scape de dureri, de nu faci tu pasul hotărît înspre EL îndreptîndu-te mai întîi cum se cuvine. Îţi răceşti gura de pomană, ori în gînd aiurea, de nu poţi să faci nimic ci doar nedrept eşti încontinuu.
   Hotărîrea de schimbare o poţi lua şi fiind suferind şi să te mobilizezi întocmai ce ai de făcut imediat ce vei putea. Fără a renunţa nici un pic, dîrz să te îndrepţi cum se cuvine, chiar de-i greu nu te lăsa, de vrei să ai folos. EL te urmăreşte pas cu pas să-I aduci la îndeplinite promisiunea făcută la greu. Dar a avut încredere în tine, că-L vei asculta spre calea corectă
   Să nu-L dezamăgeşti, că te pasc alte necazuri poate şi mai şi, de nu te dovedeşti de cuvînt. Sînt cazuri că nu-ţi iese cum vrei, dar perseverează. Şi EL te ajută şi aşteaptă pînă reuşeşti, dar să faci ce trebuie cu încăpăţinare, pînă-ţi iese.

Inconştientul

   De vreme ce este inconştientul şi te apasă, trebuie să-l subjugi luminîndu-l şi să te purifici cunoscînd (Sigmund Freud).
   Inconştientul la fel ca şi animalitatea înăscută, umană, se poate înlătura prin educaţie în timp, cu voinţă, inteligenţă şi în ultimă instanţă prin moralizarea fiinţei tale.
   Dar există un dar foarte mare şi periculos, se poate reinstale imoralitatea, inconştientul şi animalitatea precumpănitoare în fiinţa ta neatentă, intrînd într-un mediu foarte ostil, fiind nepregătit suficient de bine, adică încredinţat adînc, şi trebuie să o iei de la început din nou, deci atenţie, vigilenţă, şi conştiinţă înaltă de se poate.
   Trebuie să fii atent la orice provocare, întîmplare deochiată, ori fireasă neaşteptată nouă nemaiîntîlnită.
   Şi de se mai întîmplă inconştientul, ca la mine, să te mai încerce uneori, şoptindu-ţi cîte prostii, rele ori necuviinţe, să te faci că nu-l auzi, eşti surd la pornirile lui deochiate .
   Ar fi corect să-ţi ceri iertare în asemenea cazuri de inconsecvenţă spirituală intimă, să-ţi ceri iertare LUI, că ai avut o asemenea pornire, căreia nu ia-i dat curs, te-ai înfrînat conşient, dar procedind aşa cred că-i mai bine.
   Acel gînd rău să-l stăpîneşti,şi să-l fugăreşti din minte, uitîndu-l cît mai repede, gîndintu-te la alceva mai constructiv, mai adevărat, pur, curat, la comuniunea cu EL cumva.
   De nu-ţi stăpîneşti conştient gînditele involuntar greşeli, şi le şi repeţi, fără să-ţi ceri instantaneu iertare, şi să te căieşti cumplit, sincer, ajungi din greşeaşă în greşeală o epavă, nu un om adevărat.

Răul din viaţa noastră

   Dostoievski şi ulterior Paval Evdokimov : Dumnezeu a creat lumea inocentă, fără de rău. Dar pe om l-a creat liber, adică liber de a crea răul, de al introduce în lume. EL şi-a asumat un risc prin actul creaţiei, se poate spune un risc  divin .
    Deci omul e capul răutăţilor lumeşti, şi Domnul pentru a-l aduce la normal îl pedepseşte tot prin rău ca să se trezească, să nu mai gîndească şi înfăptuiască răutăţi.
   Eu am primit numeroase pedepse de îndreptare de cînd mă ştiu, azi am hotărît să văd de va fi corect, ca să sufăr pedepsele şi nu tot să caut să iau măsuri de păzire de ele,ci de îndreptare.
   EL a dat şi de nu-s drept cum vrea EL, de va lua cumva, asta e, voi căuta să iau numai în seamă dar să nu mă mai căznesc ca pînă acuma, măcar am să încerc Doamne, să văd de voi putea.
   Cu sănătatea mea şi a familiei voi ţine legătura cu tine , pentru că-mi afectează viaţa închinată şi ŢIE, avînd o datorie ce mi-ai cerut să o îndeplinesc.
   Aşa de înrădăcinat e răul în om că-i trebuie foarte mult curaj să treacă să înfăptuiască măcar şi bine cît de cît, şi să-ţi iei inima-n dinţi, să facă numai binele, la început mai timid.
    Deci făptuirea binelui e şi un act de mare curaj, dar faptele bune , îs ca un cec în alb cînd te prezinţi la EL, şi-i mai uşor să-ţi îndelpineşti viitoarele îndreptări necesare.