4222..Omenie dreaptă nu.

  Deci odată cu coborîrea LUI printre noi cînd va fi, poate și-n timp oarecum mai devreme ne vom realinia cerințelor SALE. Din vechime a legii talionului ce-i altceva decît astă dragoste și iubire atît de clamată și nicăieri aflată, că nu-i în firea lucrurilor, ci ura și nelegiuirea. Perpetui obișnuințe a unei nepotrivite existențe umane fără Dumnezeu ci-n minciuni, delăsare de bine și doar în rele și urîte.
  Gînduri, vorbe și fapte ce nu-s condamnate cu adevărat, ci mimate, potlogăriile continuînd sub o formă ori alta la nesfîrșit. Pînă EL intervine cumva stopîndu-le, în loc ca noi să ne tot îngrijim a fi demni oameni în acestă lume acătării ce trebuie să fie. Și-n natură și mai ales în fața SA cu respectul și credința cuvenită cu adevărat sfîntă și de ne tăgăduit cum ni-o tot cerut mereu.
  Dar atît de greu ne tot vine a-I fi, demonstrînd mereu neputință, îndărătnicie și necuviință oriunde am fi, omenie dreaptă nu.

4190..În desfășurare.

  Cred că ne vom alinia LUI cum vom putea mai acătării, știind de EL și numai de EL de astă dată cu toții. Aflîndu-ne păsul trebuințelor folositoare tuturora în timp și spațiu, nu alandala, ci-n cumpănire și cu acordul SĂU nemijlocit aflat de la o vreme. Nu vă temeți toate netrebniciile le vom uita și altele cum ni-i firescul izbîndei doar cu EL și noi ca lumea.
  În calea construită de la acel moment ce ne va fi să-l trăim cu mirare mare și contribuții pe măsura măreției înfăptuirilor. La tot pasul convenind dreptate, bună înțelegere și pace între noi și EL, Lumea SA în aflare de atunci înainte. Corectă informare va fi și urmările benefice ce acuma par utopii și vise, veți afla că se pot făuri cu noi cum nu am fost vreodată.
  Nu oricum și la nimereală, ci sub o Influență comună tuturora de la acea vreme în desfășurare.

4155...Și viața pe noi.

  Poate și viitoarea apropiere, încercare doar va fi, rămînînd mereu încă o vreme tributari priceperii Divine. Ne venindu-ne bine la socoteală apropierea de EL și EL așa distant din fire cu unele excepții zise pe aicea în timp și spațiu. Chiar de pe aceste meleaguri petrecute nu cu tare multă vreme dar în alte temeiuri de gravă nepricepere între noi și EL.
  Au trecut cu aprige urmări de ne șters, dar în fața LUI tot necorespunzători ne aflăm și azi. După cîte tragem și mai avem de tras, nu-i la mare preț căutarea SA împreună cu îndreptarea așa de cerută de SUS nouă. Nu se va mai lăsa așa de ușor păgubaș cred, de a ne îndruma cu un folos simțit în bine și SUS și mai ales jos cu priință de durată lungă.
  Nu așa ca să ne tot aflăm în treabă cum încă o tot amăgim viața și viața pe noi.

4064...Prin lume tare la modă.

  Nu tare mult timp că-i oarecum și vremea prefacerilor corespunzătoare datului nostru. Și ne luat în calcul corect încă din varii motive, de evoluție și coacere a omenirii. La minte, cu realizări pe măsură și răstimpul o cam fost neluat corect în seamă. În plăți suficiente de dezmeticire, că nu-i chip nici azi în așa înfundătură ne-am năclăit.
  De nu-i dăm de capăt cu așa nerușinare, neputință și tot tacîmul nelegiuirilor ce ni-s pe cap. Fără a reuși să-L ascultăm și avem numai ponoase de tras, că nu-i încotro. Trebuie să ne dovedim a fi cum ne cere EL altfel o vom mai patina existența asta. Nelămuriți mult și bine de ne va tot ieși păr alb prin căciulă degeaba.
  Mintea românului de pe urmă-i scăparea din așa fărădelege ce-i prin lume tare la modă.

3945...Oare cum vom reacționa?!.

  Chiar de creștinismul o zguduit oarecum lumea veche a credinței în EL. Și alte religii și curente de opinii la modă undeva cumva în timp și spațiu. Au defilat și mai există oarecum, nu contează cînd va fi să fie vremea toate se vor schimba. Și altă pagină a istoriei omenirii se va afla în fața voastră, oameni aI SĂI. Nerecunoscători, dar în grăbită aflare înnoitoare atunci, că vreme va fi coaptă și fructele.
  Aguride azi, se vor începe a pîrgui văzînd cu ochii necredinței înspre credința. Străveche înnoită în acea cunoaștere ce va fi de atunci în colo la modă unică în toată sfera Pămîntului. Și EL reîntronat unde o fost dintotdeauna și voi nu L-ați știut, plătind peșin ca și azi încă nelegiuirea. Curățenia va fi în toi și natura va fi cea mai în formă, ea singura de pe aici știutoare de EL corectă.
  Noi gîrboviți de noutatea înfăptuirii în curs, oare cum vom reacționa Doamne?!

3911...Nu știm mai nimica

  Schimbarea bună și cu EL, ce-o dorește EL în lume, nu-i peste noapte. Ci-n timp și spațiu întregului glob Pămîntesc, între toți oamenii, nu sporadic. Ci de durată lungă, chiar foarte lungă, să fim civilizați în bine și dreptate de EL știind. Cum e normal și ne vom înțelege cu CER-ul atunci, nu oricum ci-n niște limite aflate. În care ne vom negocia o înțelegere îndelungată și astfel viața pe Pămînt.
  Se va modifica în alți parametri de durată și fără atîta nesiguranță și nevoi. Și chiar problema morții nu va mai fi de actualitate, vom trăi și vom vedea. Că-s foarte multe de schimbat în CER și pe Pămînt, în timp cam înțepenite în ceea ce trăim. Cam de cînd lumea crescendo înspre neputința de a-I fi cum trebuie LUI și consecința. Noi cam abandonați în diferite necunoașteri și-n necazuri gîrlă.
  Fără grabă, cu toate că eu sincer asta doream odată pentru totdeauna. Să ne vedem noi cu sacii în căruță pe distanțe de eoni, nu fără EL, dar încă nu știm mai nimica.

3768...Că așa-i prostirea omenirii

  Că-n timp de cînd ni s-o dat tăria, minunea, viețuirii pe Pămînt am avut poate neștiute. Încercări ale CER-ului de a ne pune la probe de cum ne comportăm în fața SA. În natură și-ntre noi oamenii, și concluziile a două ni-s transmise. Oarecum prin Biblie, cea cu raiul și primii oameni, eu zic pentru EL doar creați. Că ceilalți au avut alte condiții mai primitive, ne feriți de primejdii, oarecum.
  Nu știm doar bîjbîim, nu ni se dă voie la multe că încă nu merităm, străini de EL. Nici să ne apropiem, nu prea ni se dă voie, decît limitat și tot limitat de făcut cunoscut lumii. Deci unii cunosc unele aflări doar pentru ei însăși și-i degeaba, dar așa se vrea SUS. Cea de-a doua încercare-i cu poporul ales și eșecul trăit încă și azi, poate nu de toți cunoscut cum trebuie, real.
  Că minciuna are picioare scurte, dar intrușii ce-și zic evrei mint cu nerușinare și azi. Și-s obligatoriu și crezuți ca și creștinismul care-i zic eu cretinism, că așa-i prostirea  omenirii.

3626...Cu timpul te afli în permanente nepregătiri

  Nu e adevărat că după ce-L afli, cumva și EL E în preajma ta, simțit și foarte deosebit. Aflîndu-te o vreme euforică, ce durează de nu-i știi limitele în timp și spațiu. Atîta de absorbit și nemaipomenit te simți, că nu mai știi de tine, noutatea te năucește. După care încep așezările pe noi metereze a noi construcții ce ești, crezi împlinit.
  Și nu-i, încă-i de luncu, de abia începutul învoirii tale și nu te mai lasă, cum ai mai fost. Lăsat o viață, cum o fost înainte și-naintea ta atîtea generații din neamul tău. Speranța SA în noi ce-L vom mulțumi de va fi să fie cum ne vrea EL pe noi. Sigur ne strunește prin cîte mijloace de SUS, primite jos, îndrumări ce se țin scai. Calea nu-i colea, ci necesită preocupare aflînd limitele în care te miști.
  Din vreme în vreme altele-s cerințele, înnoite și încercările diversificate de nu le mai știi. Cu timpul te afli în permanente nepregătiri, e bine să accepți cum ești de fapt singur între ceilalți nepricepuții LUI și ai noștri.

3463.Se dorește îndreptarea dar cu jumătăți de măsură

  Da nesiguranța e în nelegiuirile lumii, nici în fața SA nu sîntem mai breji de nu-L știm bine. E dificil, înstrăinați de atîta timp și-nrăiți în necurățenia fudulă spurcăciune. Ce-o sulemenit omenirea, falsificîndu-i menirea curată în fața LUI și între noi toți și-n natură. Restabilirea legăturii de cînd e lume cu EL, e posibilă corect doar să-I fii, nu așa nedrepți și urîțiți.
  În vorbe și fapte în fărădelege și imorale, dar strașnic raționale și logice în nedreptate. Dreptatea-i ascunsă vederii ca și EL și-i arătat mereu finalul neputinței, moartea, necurățenia conduce. Omenirea în neștire, cunoscînd nefirescul, neomenia, prostia fudulă și obraznică tare. Chipurile cuminte ne șade cînd nu-L avem cu noi, netrebnicia la loc de frunte.
  Conduce în voie neomenia în lume spre nicăieri și se dorește îndreptarea dar cu jumătăți de măsură.

3405.Încă nu puse de comun acord, dar se va petrece asta

  Că relațiile cu EL și noi îs oarecum caracterizate ca dintre conștiințele noastre. A LUI și a nostră, bine definite încă nu puse de comun acord, dar se va petrece asta. În timp și spațiu spre asta se merge, de vrem noi ori nu, ne vom afla menirea că nu-i încotro. Că EL E de ne cuprins, ne vom dumiri atunci cînd va fi vremea și cu noi cum e problema CER-ului.
  Că CER-ul ne dorește a fi cum trebuie și la minte și-n orice îndeletnicire corectă. Demnă de omul ce sîntem dați a fi, căutîndu-ne binele și de urît și rău să nu știm. Decît informați bine și capabili de a deosebi mereu principalul de secundar, binele de rău. În orice situație a vieții date, cunoscîndu-ne lungul nasului, că EL ne acceptă multe și mărunte.
  În limitele bunului-simț, a dreptății și conviețuirii demne, cumsecade între oameni  adevărați, știindu-L cu adevărat.

3398.Din contra deschizătoare de căi și aflări

  Că nu-i nevoie neapărat să-I fii oarecum în atenția cîștigată în scurt timp. Relațiile cu CER-ul îs de regulă programate din timp cînd încă nu ești pe lume. De ești pe fază le cam știi, aproximativ îți dai seama că e ceva și-n timp se confirmă. E de a fi cum trebuie, poate nu chiar cazi pe firul dat, ci ești oarecum pe aproape. Se va căuta apropierea, ai deschiderea, ești primit, dar mai trebuie și tu să te afirmi.
  E de lucru, depinzînd de mulți factori și cum e lumea azi e și greu în așa înstrăinare. Și lăsat o vreme să afli ce și cum e cu ea, devine o problemă calea nouă, medierea. Relansarea cum trebuie și totuși trebuie mort-copt. Că viața nu-i așa ca să fie un oarecare reper de referință față de realizările oricare ar fi. E unică, complexă, dărîmătoare, din contra deschizătoare de căi și aflări edificatoare.

3374.Nu i se dă șansă realității noastre cu spirit și gîndire Divină

  Că-I constituim și surprize, în timp aflate SUS și dezbătute, noi ne știind rezultatul, deocamdată nemeritînd. O conlucrare cu adevărat demnă, ce-i de dorit de noi și EL, ca să ne rezolvăm cunoașterea trebuincioasă. Fără de care nu înaintăm, cred, în timp ne vom lămuri după cum va fi cazul. Ne învățăm unii cu alții, mai abitir EL cu noi, că noi ne tot îndepărtăm, chiar de EL E mereu în preajma noastră neștiut.
  Așa de îndepărtați sîntem, gîndiți-vă doar la religiile ce se dau că-s în legătură cu Lumea SA. Aiureli de netrebnici fără Dumnezeul Cel Adevărat, ci cu tîmpenii, necurate închipuiri de strămorți vechi. Chipurile zei ai nedrepților împinși în față să-i aburească pe gură-cască suficienți. Deodată înstrăinați de EL, ce să ne mai așteptăm, decît la altoiri cît încape și încă nedrepți între noi
   Nu i se dă șansă realității noastre cu spirit și gîndire Divină, ca aproximativ oricărei vietăți terestre, oarecum.

3338...Chiar de pare la fel ca a celorlalți nu e

 Oricît am fi de mulțumiți de noi înșine, de viața ce-o avem, nu simțim oare o limitare? În timp ni se tot par că altele-s mai acătării trăiri, ca ale noastre. Ne înstrăinăm, dăm înapoi de la ceea ce sîntem, pierdem controlul firii. Că-n definitiv viața e unică în felul ei deosebită, dat fiecăruia cum nu putem noi stabili. Splendid de necunoscută și înfricoșătoare de nu ești cu toate acasă, împăcat cu ce e.
  În aflare cum ți-i dat, că nimica nu-i la ruletă, ci-s  bine chibzuite Undeva. Pînă nu mai ai ce căuta pe Pămînt, plecînd, se zice singur, o fi, dar iei cu tine. De ai ce lua, ce ai agonisit, ai trăit, de bine de rău, asta e și așa vei fi primit Acolo. Despărțirea de ceea ce lași aici e unică, conștientă ori nu, depinde tot de Ceva ne știut încă. De ai îndreptarea convenită și pricepută, urmată, învățată, altă viață finală ai.
  Chiar de pare la fel ca a celorlalți nu e, ci-i după cum meritai, mulțumit și apropiații știu.

3333.Pe TINE Te vrem a Te afla, vino Măria TA!

  Natura înconjurătoare, mediul de dezvoltare umană pînă la un timp, ni se arată și azi. La fel de primitoare, ocrotitoare acestui neam de izbeliște pare și încercări de o rămas pe picioarele sale. În fața SA, dar oarecum rătăcit, oarecum că-n adîncuri îL știe pe Dumnezeu, că-I Unicul. Și ne despărțitul cum e azi încă moda străină nouă, adusă și obligația de a o urma, nerozia.
  Pînă cînd Doamne ne mai bați din pricina ei? Că ni-i străină, dă-o încolo de la noi pe veci să n-o mai aflăm și nici alții. Și revin-o că te vrem aproape Doamne cum ai fost cu noi vreme îndelungată, de mult furată în timp de asprimi și nedreptăți trăite. Cu urmări urîte și rele și azi, rătăcitori de nu ne mai știm bine de bine, ci-nstrăinați de TINE și noi aburiți în minciuni cît încape.
  Natura ne amintește de TINE Tată Ceresc, mereu în mijlocul ei pe TINE TE vrem a Te afla, vino Măria TA!

3322...Noi cum mai nepregătiți, din ce în ce mai nepotriviți menirii date

  Fiți siguri că-n timp de nu s-o aflat cine să-i pedepsească pe cei de pedepsit. S-o transformat în strașnice asupritoare, popoare la locul lor. Doar, doar le va veni oamenilor mintea românilor cea de pe urmă și la unii și la ceilalți și nu mereu se reușea asta. Că-n lume EL nu-I cunoscut și îndreptarea cerută de SUS nu li-i în cap încă, ci nedreptatea, nelegiuirea și cîte alte neghiobii.
  Acele popoare transformate peste noapte în purtători de aspre îndeletniciri, plăteau și ele. În dreptul lor cele făcute, fiind uneltele atenționării mondiale ori punctuale atunci. Doar EL și nu dă socoteală nimănui, e de aflat ce-și dorește și noi potoliți atunci. De se va-ndura de noi, poate cu capul plecat, îndrăznind a-L asculta, vom trăi și vom vedea.
  E încă cale lungă să ne-ajungă, și EL negrăbit ci strașnic calculat, programat la milimetru. Noi cum mai nepregătiți, din ce în ce mai nepotriviți menirii date. Rătăciți în lumescul deșănțat, derutant de înstrăinați de calea asumată pentru noi în CER.

3268.Ce se cade al afla, aliniindu-ne cu toții la urnirea omenirii în direcția dorită SUS și încă negăsită

   Ne dezmeticim în viață că dorim să fim într-un domeniu de activitate și chiar ne prinde. Acea îndeletnicire în timp, reușind să ne îmbunătățim în societate, familie și-n fața noastră. Și-n vreme și cu EL aflîndu-ne calea de urmat cum trebuie, înălțîndu-ne. Și ne făcînd umbră degeaba pămîntului, alegîndu-ne cu ceea ce trebuiește printre oameni cumsecade.
  Locul sfințindu-l cum se zice și pe noi înșine în necesarul realizării cerute din sfere ce ne depășesc. Nu sîntem ca totu-i trecător, scuza josnică și umilitoare între oameni ce nu-și găsesc calea. Comozi și neputincioși, deraind de la datul fiecăruia normal, firesc de oameni demni între oameni corecți. Și cu frică de Domul, în respectul SĂU, măcar, de nu și credință cît încape.
  Că pentru asta sîntem pe aicea și să ne căutăm îndeletnicirea potrivită demersului Înalt. Ce se cade al afla, aliniindu-ne cu toții la urnirea omenirii în direcția dorită SUS, de cînd sîntem încă ne găsită bine.

3082.Ne știut, nici bănuit jos, vom trăi și vom vedea atunci cînd va fi să fie, să vie

   EL ne alege cum să fim în timp și-n vremi, ce rol să jucăm, nu noi decidem. Urmăm de vrem ori nu o cale, ne conformăm și dăm la iveală buni și utili componenți. Umaniniști chiar desăvîrșiți, genii incontestabile, cunoscute și admirate ale binelui. Dar tot din sînul nostru la o adică, de e cazul la cei desemnați li se transformă calea.
  Și devin bestii cu toții deodată în viață, ce terorizează lumea o vreme, cu consecințe grave. De atenționare și scuturare drastică în timp de memorare amară. Cataclisme provocate de om pentru om și nu numai, cu urmări ce se simt urît și rău. Mult, foarte mult timp și nu știm să ne dezmeticim eficient, ci continuăm în neputința.
  Ce-o tot demonstrăm de cînd sîntem, demoralizați de ceea ce nu pricepem. Sîntem într-o continuă încercare la care ne supune, după un program de SUS. Ne știut, nici bănuit jos, vom trăi și vom vedea atunci cînd va fi să fie, să vie.

3073.Știm mai bine cum ni se va da voie, după aptitudini

   Oricine în timp se încurcă în lumesc, cu lumescul defilînd în front nedrept. Și-și asumă îndreptarea ce-o va face, de-și dă seama, ori e îndrumat, atenționat, scuturat de EL. Și se și prinde, că de nu și continuă tot așa în neștire, e de rău, putînd rata viața. Finalul poate fi nefavorabil și grăbit, urgentat, pe ne gîndite să vie neînțelegînd nimic din viață.
  Irosită degeaba și-n contra dorințelor SALE, asumare ce se plătește greu. La o adică nici nu ne dăm seama, în așa lume fără de EL și nedreaptă. În fața LUI nu ne putem fofila, jucînd la două capete, ori mințind realitatea și pe noi. SUS totu-i consemnat ferm și clar și scadența e drastică, ținînd cont doar de îndreptare. De-i la timp și la fel de fermă și clară cum ne-o dorește EL nouă.
  Deci conformîndu-ne dorințelor SALE, vizavi de noi și putînd să ne îndreptăm. Altă viață noi și familia noastră vom desfășura, Cunoscîndu-L, cum nu știam. Dar dorind să-L știm mai bine cum ni se va da voie, după aptitudini și altele doar de CER știute.

3033.Ne vom alinia în demersurile necesare atunci

  Într-adevăr există un timp pentru fiecare lucru, de reașezare a treburilor cum e nevoie. După cum ni-i dat bine și frumos, să trăim în pace și respect reciproc fiecare. Chiar dacă de EL nu putem ști, fiind dosit și nerecunoscut încă cum ne tot cere. Ascuns de nedreptatea ce I se face și nouă, fiindcă plătim această nelegiuire, cu costuri mari. EL iartă multe, dar nu orice nedreptate, mai ales cele ce-L privește direct ca și pe noi.
  Încă nedrepți și încăpăținați în toate cele lumești apucături străine de calea LUI. Împreună cu EL înspre o devenire demnă de oamenii ce trebuie să redevenim. Și încă nu putem fi cu așa delăsare în rele și urîte fapte și vorbe mereu fără EL. Înspre nicăieri, dezorientați și imorali, terfeliți în noroiul neputinței încă pe Pămînt.
  Minciuna trufașă încă la putere în lume, dictîndu-ne prostia s-o urmăm. Timpurile se tot schimbă și cînd va fi doar de EL știută vremea, ne vom alinia. În demersurile necesare atunci, în alte trăiri încă ne știute azi.

2976.Îs cazuri foarte rare, nici nu știu, poate voi?A da

  Dreptatea nu-i limitată în timp, ne oferă mereu căi de luptă în așa nedreptate. Doar să putem continua, dar e de obicei greu și nu-s destule resurse omenește. Și acei de bună credință cîți or fi, buni și ei la o adică, nu-s prea preocupați. De avînturi revoluționare de îndreptare a lumii și-s ușor anihilați de diversiunea. Nedreptății activă și triumfalistă mințind pe oricine-i cade în plasă, nu destul de dibaci.
  Amintirile celor ce au luptat pentru o lume mai bună de unii singuri și stinși. Prea repede din varii motive, tot străbat, confirmîndu-ne putința de învingător și-n astă nedreptate. Și de a ne învrednici să încercăm marea cu degetul, că-L aflăm pe EL ce ne va susține. Și alte izbînzi în timp afli și lumea încet se va urni cum trebuie ferm și clar cu adevărat.
  Că-s mîndri astfel de inși cu stindardul facerii de bine, corect purtat în deplină concordanță. Cu CER-ul, îs cazuri foarte rare, nici nu știu, poate voi? A da, la noi oarecum în urmă cu 77 de ani și în VT(VechiulTestament), amintiții, îi știți de vreți.