Se afișează postările cu eticheta vrem. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vrem. Afișați toate postările

marți, 22 aprilie 2014

4383..Mai nimeni

  Ehei! cînd va fi să fie vom afla atunci, dar pînă atunci nu-i vreme de vrut numai ce ne pasă, ci și de ce nu vrem a fi. De nu putem măcar, să ne închipuim cît putem mai corespunzător a fi, că nu-i de pomană, ne va prinde la o adică bine, veți vedea. E de dorit numai binele, utilul și frumosul, dar și răul și urîtul îs pe lume și nu ni le vrem apropiate nouă și alor noștri.
  Dar nu-i după noi, ci-i în firea lucrurilor, încercările date cînd e cazul ce doar îl constatăm, cu amar, ori cum o fi, chiar și de bine. Ce mai încolo și încoace, nu-L știm, nu ne știm nici pe noi bine și ne drămuim un firesc nefiresc de anapoda. Hoinărim pînă la o adică, cînd ne sună vremea și dăm socoteală, nu ne vine bine și căutăm coturile, dar fără izbîndă.
  Ce ni-i scris în frunte ni-i pus dar cine are ochi să vadă, să se vadă? Mai nimeni, foarte puțini ne știm lungul nasului.

marți, 2 aprilie 2013

3082.Ne știut, nici bănuit jos, vom trăi și vom vedea atunci cînd va fi să fie, să vie

   EL ne alege cum să fim în timp și-n vremi, ce rol să jucăm, nu noi decidem. Urmăm de vrem ori nu o cale, ne conformăm și dăm la iveală buni și utili componenți. Umaniniști chiar desăvîrșiți, genii incontestabile, cunoscute și admirate ale binelui. Dar tot din sînul nostru la o adică, de e cazul la cei desemnați li se transformă calea.
  Și devin bestii cu toții deodată în viață, ce terorizează lumea o vreme, cu consecințe grave. De atenționare și scuturare drastică în timp de memorare amară. Cataclisme provocate de om pentru om și nu numai, cu urmări ce se simt urît și rău. Mult, foarte mult timp și nu știm să ne dezmeticim eficient, ci continuăm în neputința.
  Ce-o tot demonstrăm de cînd sîntem, demoralizați de ceea ce nu pricepem. Sîntem într-o continuă încercare la care ne supune, după un program de SUS. Ne știut, nici bănuit jos, vom trăi și vom vedea atunci cînd va fi să fie, să vie.

marți, 4 decembrie 2012

2501.A ieși din el și a se ridica deasupra tuturora

  Confruntăm fără să vrem omul cu realizările ori nerealizările lui. Nu sîntem mereu corecți, mai ales atunci cînd respectivul e și cu metehne. Cu lipsuri și calități, dar capabil de a ieși din el și a se ridica deasupra tuturora. Prin realizări deosebite, ce ne ridică și pe noi normalii incapabili de străluciri. Ci rămînem cum am fost dintotdeauna cumsecade în limitele omenescului firesc și atît.
  Ne mai avîntăm în necunoscut, pentru unii cu reușite, nu pentru toți la fel. Și ne limităm la cît putem, de regulă foarte puțin din cît ne-am propus inițial. Chiar ne semnificativ față de proiectul inițial, semi învinși, tot căutăm mai departe altceva. Să ne ajute în împliniri mai elaborate, care le stăpînim mai corespunzător. Mai cu atenție construite, din aproape în aproape, evitînd avîntări nerealizabile.
  Nu există o delimitare precisă între diferitele activități umane, pentru unii într-un fel recepționate. Pricepute, de alții în altele, fiecare categorisîndu-le cum se pricepe. Mai sînt de făcut pași în cunoașterea crespunzătoare a omului cu feluritele lui moduri de exprimare, gîndire și acționare în general.

joi, 20 septembrie 2012

2013.Peste capetele noastre, că nu avem comunicare

   Că vrem să-L știm, ca ceva inexplicabil, necunoscut, misterios și așa-I EL. Și ține la aceste calificative, mai E și tare pe poziția programată în legătură cu noi și Pămîntul. Peste capetele noastre, că nu ne-am învrednicit să avem o punte de comunicare. Întreținută și curățată mereu de mizeria, ce-o cuprins majoritatea, ce se cred cu EL. Și-n realitate îs doar cu ei înșiși în minciuni hîde și ne duc de nas de mult tare.
   Sîntem la cheremul SĂU, de vrem ori nu, că minte să fim cum ne cere nu avem. De se va ivi cumva ocazia de a conlucra cu EL, e cea mai deosebită relație. Și de vom fi proști și n-ar fi pentru prima dată, s-o ratăm, o vom sfecli, dar poate nu?! Doar EL știe ce ne pregătește și cum în timp vom evolua și înspre ce?
   Și cred că ne vom reveni, mai cumințiți și nu-L vom mai renega, ca zi. Ci să-I dăm ce I se cuvine, cu scuzele de rigoare și-o comportare pe măsură. Adevărată cu bun-simț și bine între oameni, căutînd să-I facem pe plac, nu contra ca acuma.