4383..Mai nimeni

  Ehei! cînd va fi să fie vom afla atunci, dar pînă atunci nu-i vreme de vrut numai ce ne pasă, ci și de ce nu vrem a fi. De nu putem măcar, să ne închipuim cît putem mai corespunzător a fi, că nu-i de pomană, ne va prinde la o adică bine, veți vedea. E de dorit numai binele, utilul și frumosul, dar și răul și urîtul îs pe lume și nu ni le vrem apropiate nouă și alor noștri.
  Dar nu-i după noi, ci-i în firea lucrurilor, încercările date cînd e cazul ce doar îl constatăm, cu amar, ori cum o fi, chiar și de bine. Ce mai încolo și încoace, nu-L știm, nu ne știm nici pe noi bine și ne drămuim un firesc nefiresc de anapoda. Hoinărim pînă la o adică, cînd ne sună vremea și dăm socoteală, nu ne vine bine și căutăm coturile, dar fără izbîndă.
  Ce ni-i scris în frunte ni-i pus dar cine are ochi să vadă, să se vadă? Mai nimeni, foarte puțini ne știm lungul nasului.

4183..Deocamdată.

   Ne-am trezit după acea revoluție așa zisă, ori altceva ce-o fi fost atunci la noi, urmîndu-ne un dat ce nu-i numai la noi. De cum se destramă oarecum o conjunctură neprielnică libertăților umane date a ne fi dorință de căpătîi și totuși se pare că nu. Sîntem așa dați a fi cu precădere porniți în derizoriul nefirescului dezlănțuit uman ne educat corect și cu respectarea măcar.
  A perceptelor date nouă de SUS, odinioară cînd I s-o părul LUI că ne vom prinde în hora CER-ului cu Pămîntul. Ce n-o durat decît atîta cît să ne amintim de ea unii, cei mai mulți însă nu-s în stare decît tot de nedreptăți și neputințe, îndărătnici la schimbări drepte. Bune și corecte, delăsători cînd li se aduce aminte de datoria față de EL, așa împămîntenită de cînd lumea.
  Dar așa ajunsă de batjocură și-n neîncredere datorită religiilor de tot felul, înrăite și străine de noi, ci pentru acele clici temporare. Și nedrepte, ce-s sub părăsire și pedeapsă ca oricare, date spre exemplificarea neputințelor umane, incorecte dar asta e deocamdată.

3942...Nu ne dăm seama de noi înșine.

  Doar de n-ar fi Dumnezeu, deci o aberație, doar atunci și nu-i cazul între oamenii. Pămîntului, că slavă LUI Este, că nu-L recunosc destui, plătesc pentru asta. Ei și ai lor, deci drepții, îndreptățiți între ceilalți, să se potolească cît li-i bunul-simț. Și dreptatea ce-o știu mai bine ca alții și să nu o încalce de dragul măriri, pot cunoaște astfel căderea.
  Deci se presupunea prin absurd, de nedrepții la modă mai înainte că de nu ar fi EL. Drepților le-ar cădea-n sarcină să-L înlocuiască, aiureli ca să ne dăm seama. De putem, e și asta o posibilitate de a nu realiza asta fiind tare limitați, că nu-i posibil. EL fiind veșnic, Veșnic, doar noi efemeri și așa tare îngrijorați în prostia noastră față de EL.
  E o culme a  neputinței, a netrebniciei, a îngînfării umane fără Dumnezeu. Nu ne dăm seama de noi înșine și micimea reală a omului în raport cu EL Creatorul Totului!

3455..Înfruntată dreptatea și mințită mereu ca și adevărurile toate

  Da în taina ce-o afli, tu un ins necunoscător pînă atunci, implicatul în scurt timp. Ți se dă senzația de schimbare totală, că ești un altul, cel vechi rămîne cu ale lui. Tu-l preiei cu totul într-o devenire ce-o tot afli, fericit fără să vrei, te cuprind înnoirile. Da aceste trăiri ce-s sigur necesare oricărui început benefic în credințe ni-s furate.
  De neputințe și egoisme, răutăți și nepriceperi la un loc în puzderia de religii ce-L nesocotesc și EL încă rabdă o vreme. Rabdă și ne așteptă și îndreptarea între oameni s-o înfăptuim corect și responsabil. Căznidu-ne a deveni ceea ce nu sîntem încă, nu în lumea asta nedreaptă și haină. Ci-n sinea noastră și aflîndu-L corect să ne tot înălțăm, nefiresc pentru cei de rînd, dar ție și lor util și bun în continuare.
  Deocamdată pe NV, și-i greu de ținut secretul între oameni ce nu-l doresc decît defăimat. Batjocorit, înfruntată dreptatea și mințită mereu ca și adevărurile toate, ce nu trebuie știute, deocamdată.

1616.EL știe și tu primul interesat atunci

   Nedrept fiind ai destinderea înțeleasă să uiți de necazurile tale și altele ce nu le mai dorești. De ai fi cum trebuie, nu ai ce uita, EL te îndrumă și ești în calea SA, îndreptat și preocupat să devii cum e nevoie. În timp poate vei afla și altă viață va fi, numai EL știe și tu primul interesat atunci.
   Răspundere chiar de nu ai, doar încă necunoscînd cerințele SALE, că ai mereu de lucru și recreație nu-i. ÎL sărbătorești, e altă treabă, dat tot prin muncă, afli cum și-n timp te dai pe brazdă deocamdată. Acele zile și perioade de comun acord le afli și le ții cum trebuie, pas cu pas încă-i începutul.
   În acele vremi mai demult, EL și cu poporul SĂU atunci au știut, alte vremi erau. Încă-s amintite cum mai pot și azi prin lume de cei ce-L mai respectă oarecum. Noi avem niște obiceiuri și deja am stilizat niște porniri în sărbători ce eu  le și țin. Și-I de acord, vom vedea ce și cum va evolua, totul în această privință cu EL în conlucrare nouă.
   Va fi Doamne cum vrei TU, și părerea mea o știi, dar mă voi da pe brazdă de TU vrei altfel. Doresc conlucrare nu divergențe cu TINE.
   Degeaba ne dorim existențe aventuroase și nu avem căderea necesară, și nepăsători să trecem doar. Că-i nepotrivire cu dorința SA ce nu ne lasă chiar să nu facem nimica, umbră degeaba pămîntului. Căutători de senzații deosebite și cunoașteri de tot felul, într-un amalgam de ne descris. Ci preocuparea bună și cu bun-simț, căutîndu-L, că-I Baza vieții și de lipsește e de izbeliște mai tot pe aicea.
   Realitatea-i schimbătoare, evoluiează și noi cu ea cît putem, nu-i mereu progres ci și stagnări dar de regulă, de un timp, ne ținem tari pe piață pe Pămîntul SĂU. Zădărnicii au fost și încă vor fi, nu ne iese mereu și în primul rînd nu sîntem cum ne vrea. Și totu-i raportat LUI și de nici nu-L știm corect nici nu ne dă învoire de cunoaștere.