4427..Ca noi din nou.

  Necazurile ne tot pasc continuu, nu ne pricepem a-I face față, ne curtează necuviința între noi, natură și cu EL și mai și. Nedemni dar totuși oarecum fuduli și nepricepuți în cam tot ce dorim a face, dar nu ne prea iese defel, cîrpim, însăilăm. Și nu ne ține și așa tot continuăm nepăsători oarecum, ne lasă să vadă oare pînă cînd și noi pe acolo așijderea netocmiți.
  Tot aproximări și ceață aci și Dincolo, neverosimil de încîlcită și năbădăioasă treabă fără cap și coadă, ne pune și nu știm. La tot felul de încercări nebănuite și nescontate pentru noi de mirare și-s tare secrete și rezultatele, bănuim neconcludente a ne izbăvi. Mai încearcă o dată și ..., tot așa de cînd lumea datori și neștiutori cu grămada la poarta SA, stingheri și EL poate numai, nu știm.
  Se prea poate a fi cumva ultima încercare, dar sînt destui și prea destui ce pot fi ca noi din nou oricînd și oriunde.

4097... Dezmeticiți-vă oameni și urmați-L .

  Să știm deci fiecare cînd primin înștiințarea de la EL, că numai de la EL. Ni-s adresate părăsirile și necazurile de toate felurile, de la mici neplăceri. Care-s atenționări că trebuie să ne schimbăm și să încetăm calea îndepărtării de EL. Ci îndreptarea între oameni și natură, căutîndu-L cum trebuie direct pe EL. Doar pe EL și să uităm ademenitoarele religii care nu-L respectă, li-i frică.
  De EL să-L slujească că-I neîndurător cu prostia, neputința, șmecheria, răutatea. Și celelalte urîte gînduri, vorbe și fapte că nu-I urmăm în litera legii SALE. Ce ni-i cam cunoscută, dar să ni-o reamintim adaptînd-o pentru azi, la zi. Conlucrînd la îndeplinirea întocmai corect la ceea ce ne tot cere și nu-L luăm în serios defel.
  Nu se mai poate ignora de ceva vreme pentru nimeni de pe Pămînt, că ne așteptă. Să reîncepem colaborarea lăsată în părăsire atîta amar de vreme, dezmeticiți-vă oameni, cum trebuie și urmați-L!

3704..Pînă nu ne vom dezmetici din nedreptatea de pînă acuma

  Zic să vă asumați durerea, necazurile toate și chiar moartea, că undeva vă  așteaptă. Bucuria, fericirea și celelalte cînd va zbura porcul, bineînțele, nu se știe cînd și cum. Că-s străini de calea SA și a noastră cum trebuie, așa-i încercarea de trecut, cu maximă prostie. De altă dată cît va mai fi omenirea, că va mai fi cu vîrf și îndesat, să nu mai crîcnească în nelegiuiri,
  Și cîte nedreptăți ce azi îs la ordinea zilei în lumescul ăsta netrebnic și fără Dumnezeu. Că altă cale, nouă cu totul se va reclădi pe temelii de bine și dreptate absolută. De SUS și de aicea într-un firesc ce azi nici nu se bănuiește, că-i prea groasă prostia. Împreună cu minciuna fudulă, necurățenia și celelalte toate în părăsire și plată imediată.
  Dincolo, după moarte e ioc și altele ce nu-s de știut pînă nu ne vom dezmetici din nedreptatea de pînă acuma.

3442.Că fiecare-i dat să fie în încercări diverse

  Da ne dă cu socoteală toate necazurile, cu atentă luare aminte, poate pe loc nu realizăm asta. Dar EL nu se încurcă cu fiștecare, ci ne alege, ne constrînge cum doar EL știe și ne aduce la adevăr. Un adevăr ce-n timp și spațiu cădem și noi cu el de acord, dar se poate ca ocazia să fi plecată oarecum. Și să n-o facem pe proștii, că se interpretează SUS, că-i rea voință, îndărătnicie, împotrivire LUI!
  Și planului SĂU cu noi de cînd lumea, bătut în cuiele aflărilor trebuincioase și nouă atunci. În timp aflăm că-i bine și de frică să-I știm că ne ajută la apropierea de EL și calea bună. Respectîndu-I cît mai cuprinzător toate știute doar sigur de la EL, sințindu-le pe propria piele. Cum ne cum în timp și spațiu dovedite și de alții la fel ca noi, de sînt corecți.
  Mai bine de puteți și aveți o relație cu EL, pe ea bazați-vă urmînd-o cu strășnicie. Dar să nu-i contraziceți nici pe alții, care vă zic că-s cu EL, Adevăratul nu minciuna, necurățenia. Că fiecare-i cum e de SUS dat uneori să tot fie în încercări diverse.

3154.Ratîndu-ne menirea de oameni adevărați, prin lume lăsați, dar fără folos bun, ci cam de mîntuială

   Cînd se scutură lumea, necazurile ne zgîlțîe și pe noi, devenind peste noapte alții. Ne schimbăm și putem greși pornirea, cu toate că sîntem în cunoștință de cauză. Nu ne astîmpărăm, croindu-ne o vreme cale greșită, contra societății și bunei purtări. Chiar nouă făcîndu-ne rău, cu așa fapte și vorbe ne gîndite ferm și clar.
  Doar de sîntem negativiști și îndărătnici înspre rele și urîte îndeletniciri voiți a fi. Asigurîndu-ni-se din start de libertini înaintași posibilități de alegere, pe un tărîm. Neelucidat corect, lăsați de izbeliște într-o oarecare măsură, fără fermitatea și claritatea necesară deslușirilor trebuincioase. La un moment dat în viață, eșuînd la figurat și-ntr-o oarecare măsură și faptic.
  Dîndu-ne cu stîngu-n dreptul, dar fiind mai independenți față de societate. Ne-am putut fofila și mare lucru nu am priceput din viață, croită oarecum de alții și pentru noi. Ratîndu-ne menirea de oameni adevărați, cu potențial prin lume lăsați, dar fără folos bun, ci cam de mîntuială.

2988.Încet se așează, nu se grăbește, nu știm binele

   La fel nu numai necazurile drastice arătate nouă, să ne puie în gardă îs. Ci și altele mai domoale, ca lipsirea de libertate pe nedrept, cînd se strîmbă o societate întreagă. E de gîndit imediat și să ne începem a îndrepta ca să nu ne ajungă atenționare și pe noi cumva. Pămîntul e rotund și se trece ușor de la una la alta, știți prea-informaților.
  Așa că vedeți ușor, ușor și la noi se mai pun lucrurile la punct, par accidentale unele. Suspect de accidentale, nu?! Răzbunări politice, nu? Și altele așa ca să fie la derută lumea luată într-o altă direcție atentă. Nu-i chiar așa, ci se îndreaptă, ne civilizăm încet, aliniindu-ne lumii în general corecte. Și-L interesează asta să fie peste tot, cum trebuie deocamdată cum ne pricepem mai bine.
  Lucrurile bune încet se așează, nu se grăbește, noi însă nu știm binele și-L căutăm. Degeaba nu-i vremea, cînd va fi vom afla.

2512.Devenim mai omenoși prin trecerea vremii

  Necazurile, nevoile ne îndreaptă în timp, suportîndu-ne mai ușor unii pe alții. Ranchiuna se uită se tocește cu anii, devenim așa mai omenoși prin trecerea vremii. Și nu printr-o îndreptare firească modelîndu-ne oarecum spre bine. Ci sătui de nedreptatea din noi ne redresăm încet, încet ne îmbunăm oare? Dar de EL oare știm? Sigur încă-i departe acea recunoștere corectă a LUI și plătim.
  Că nimeni ni-i prea nedrept și înrăit, dar pornirile-l acuză și e timp de potolire. Acordîndu-i mai ceva încredere cu răbdare mai multă, nu așa exigenți. Cu toate că încă nedreptatea lucrează urîțîndu-ne în comportări nedrepte. Crezînd că dacă avem ceva realizări în spate din orice domeniu, e firesc să fim distanți. Cu nasul pe sus, nerecunoscători și cîte și mai cîte neajunsuri de nu-i nițică bunătate.
  Și noutatea ne sperie, nu o dorim, teama de necunoscut, de neașteptat, surpriza ne destabilizează. Și e nevoie să ne învățăm, pentru a merge mai departe în viață. Unii așteptă o viață lucruri ce nu le știu, învață în orice perioadă a vieții. Să se bucure de noi și noi experiențe ale existenței umane și ale naturii ce-i cu noi.

2424.E în rînd cu lumea, da cu lumea nedreaptă LUI

  Că unii fac rele și urîte fapte, nedrepții nici nu-și dau seama că-I greșesc. Și cînd intră la rînd cu părăsirea și necazurile se consideră normali. Că ceea ce li se întîmplă e în rînd cu lumea, da cu lumea nedreaptă LUI și nouă. Că oamenii, cam puțini azi, cum trebuie în fața SA și între oameni, sigur nu pățesc nimica. Nu li se clintește nici un fir de păr din cap, că-s cum dorește EL să fim noi.
  Va mai trece vreme pînă se va înțelege că avem probleme cu EL. Trecem prin cîte necazuri noi și familia noastră, doar pentru că-I încălcăm cererile date nouă. De comportare adevărată între oameni și să-L știm bine, cît putem acuma în lume. Nu încă să fim fudui că-I întoarcem spatele Singurului Dumnezeu din CER, că mai abitir plătim.
  Din contra sînt oameni așa de devotați cauzei SALE și binelui între oameni. Că și consimt să lupte și EL li-i alăturea, cu nevoile altora, fără frică și rușine, cu demnitate. Dar cel mai bine e să fim noi conștienți că trebuie să ne îmbunătățim și SUS și jos singuri, ca să nu mai suferim.

2263.De ce au de suferit, că-s cum trebuie, zic ei

  Necazurile pe unii îi lasă nepăsători, se obișnuiesc cu ele, știu că li se cuvin. Așa-i viața în rînd cu lumea, ori mai altfel, dar nu pricep totuși de ce? De ce au de suferit, că-s cum trebuie gîndesc ei, și cu credința și îndreptare, caută să fie normali. Ca și alții, care nu au totuși necazurile lor?
  Aiureli de copii mici, numai LUI și nu poți să-I ceri socoteală, doar EL știe. Se poate în timp afla, cu caznă și răbdare multă, nu există, te edifici. Și poți rezolva de dorești cu tărie multă și răbdare. Cunosc caz cînd respectivul lovit, se revoltă își pierde spoiala de credință.  Și bosumflat nici nu vrea să audă de Dumnezeu, nici eu nu am insistat prea mult, că-i greu cu așa revoltat.
  Poate, de-i explicam mai de-a fir-a-păr cum stă situația deosebirea fundamentală. Între minciuna care nu te ajută, chiar de-i ceri și Dumnezeu, Ce-I Unicul din CER. Și care de vrea, te poate ajuta în toate felurile posibile și imposibile.

1616.EL știe și tu primul interesat atunci

   Nedrept fiind ai destinderea înțeleasă să uiți de necazurile tale și altele ce nu le mai dorești. De ai fi cum trebuie, nu ai ce uita, EL te îndrumă și ești în calea SA, îndreptat și preocupat să devii cum e nevoie. În timp poate vei afla și altă viață va fi, numai EL știe și tu primul interesat atunci.
   Răspundere chiar de nu ai, doar încă necunoscînd cerințele SALE, că ai mereu de lucru și recreație nu-i. ÎL sărbătorești, e altă treabă, dat tot prin muncă, afli cum și-n timp te dai pe brazdă deocamdată. Acele zile și perioade de comun acord le afli și le ții cum trebuie, pas cu pas încă-i începutul.
   În acele vremi mai demult, EL și cu poporul SĂU atunci au știut, alte vremi erau. Încă-s amintite cum mai pot și azi prin lume de cei ce-L mai respectă oarecum. Noi avem niște obiceiuri și deja am stilizat niște porniri în sărbători ce eu  le și țin. Și-I de acord, vom vedea ce și cum va evolua, totul în această privință cu EL în conlucrare nouă.
   Va fi Doamne cum vrei TU, și părerea mea o știi, dar mă voi da pe brazdă de TU vrei altfel. Doresc conlucrare nu divergențe cu TINE.
   Degeaba ne dorim existențe aventuroase și nu avem căderea necesară, și nepăsători să trecem doar. Că-i nepotrivire cu dorința SA ce nu ne lasă chiar să nu facem nimica, umbră degeaba pămîntului. Căutători de senzații deosebite și cunoașteri de tot felul, într-un amalgam de ne descris. Ci preocuparea bună și cu bun-simț, căutîndu-L, că-I Baza vieții și de lipsește e de izbeliște mai tot pe aicea.
   Realitatea-i schimbătoare, evoluiează și noi cu ea cît putem, nu-i mereu progres ci și stagnări dar de regulă, de un timp, ne ținem tari pe piață pe Pămîntul SĂU. Zădărnicii au fost și încă vor fi, nu ne iese mereu și în primul rînd nu sîntem cum ne vrea. Și totu-i raportat LUI și de nici nu-L știm corect nici nu ne dă învoire de cunoaștere.

1514.Avertizîndu-ne de îndreptare

   Nu ne trebuie forţă, cu toate că avem nepăsare cînd vedem necazurile altora. Şi n-ar trebui decît acomodare cu ele că ne vin, ne ajung, e preambulul la ce va urma, de nu ne îndreptăm. Îndură respectivii şi pentru noi, că  doar ne va veni minte la cap şi corectaţi să ne revenim a fi normali. Pînă cînd? Pînă vom simţi o adiere ca de primăvară în sinele nostru înrăit şi gol de bine şi util. E mult e puţin veţi afla singuri de doriţi.
   Deci nu vă prea repeziţi ca musca la hoit, cînd nevoia loveşte şi voi simţiţi neputinţa altora în derulare. Că-i o introducere a ce vi se pregăteşte vouă de nu vă tocmiţi şi rămîneţi năclăiţi în rele. Nu sîmteţi degeaba pe acolo. Şi de vă plac asemenea înfăţişări sîngeroase şi dezgustătoare le veţi simţi pe propria piele, nu cred cu plăcere. Gură cască fără minte ia fiţi potoliţi şi vedeţi-vă de drum, ori nu că trebuie să o încasaţi şi astfel se împlineşte.
    De ne vedem de ale noastre bune rele, asta e şi-n timp ne vom învăţa să fim cum trebuie şi la timp. Că ne trecea vremea, se zice că niciodată nu-i prea tîrziu, în multe e aşa. Dar pe EL, de regulă trebuie să-L facem de eşti conştient, să aştepte cel mai puţin. Chiar şi decît propriile nevoi şi ale familiei de poţi şi trebuie pentru aţi fi bine, nu numai ţie. Astfel demonstrezi că eşti un om adevărat nu numai un om de treabă, cînd face un lucru, lucru, e acela. Adică nu se-ncurcă şi nici pe tine în aşteptări.
    Ni se năzare doar că istoria se opreşte, că se opinteşte cînd ni-i nouă greu, ori unei societăţi întregi. Amintirea unor destine comune, de regulă tragice, inexplicabile la prima vedere. Şi totuşi căutaţi-vă de vreţi în scrierile LUI către noi, ce le-au întocmit oameni instruiţi anume. Unii de azi zic că sub hibnoză, inexplicabile altfel la nivelul de atunci ci doar acuma. Numai EL ştie noi încă nu.
   Acele teribile părăsiri de către EL a omenirii în braţele distrugerii năucitoare şi fără noimă. Au fost precedate chiar pe aceste meleaguri de Însuşi EL, avertizîndu-ne de îndreptare. Dar cine să-L asculte? Şi-n timp nici nu-L mai ştim defel. Ne-o luat minţile, face ce cam vrea cu noi de nu-L ştim măcar cît trebuie, mai bine mai mult, pentru a nu-I greşi iar.

1346.Nepăsarea şi cunoaşterea

   În faţa perfecţiunii în general şi a ticăloşiei, nu-ţi găseşti cuvintele. Şi perfecţiunea în societate nedreptă şi mişelia te lasă fără replică, atît de indignat poţi fi că amuţeşti.
   Totuşi omenia e îmbucurător c-o mai întîlnim în lume, e o floare rară, dar există şi-i de remarcat cu bucurie. E nădejdia în mai bine, frumos şi util, cumsecădenia şi speranţa în EL că-I încă cu noi şi ne vom reabilita cum se vrea. Şi una rece, toţi avem neruşinarea de a trece nepăsători pe lîngă suferinzi şi năpăstuiţi şi ne facem că nu-i vedem. Dar acelea îs atenţionări şi pentru noi, să luăm aminte să ne îndreptăm. Că răbdarea SA e pe sfîrşite şi-i putem înlocui în expoziţia părăsiţilor, de nu-L luăm în serios.
   Înfăptuirile mari se datorează oamenilor mari, realizatorii îs diferiţi omul e totul şi sfinţeşte lucrul.
   Istoria necazurilor ce-s pe lumea nedreaptă de cînd e ea, e presărată cu perioade de tihnă şi pace. Toţi şi le doresc, să-i însoţească cît există măcar ei şi ai lor în bine. Dar se impune îndreptarea cerută de SUS, şi nu vor mai fi părăsiri şi consecinţele asupră-ne suferinţele nesfîrşite. Deci toate au o explicaţie, dar lumescul nu pricepe, la fel şi nedrepţii în păr.
   Secretul vieţii, da, e în aflarea SA corectă şi îndreptaţi, vom coexista împăcaţi şi mulţumiţi de noi şi ai noştri. Autocunoaşterea de sine, o preocupare, caznă şi îndreptarea firească cum ne doreşte EL nouă.
   Posibil să nu fim numai noi vizaţi de EL, Divinitatea de pe Pămîntul SĂU şi din alte locuri din Universul SĂU, nouă încă ne ştiut. Echilibrul e necesar ca să coexiste încă în armonie cu natura SA şi ce mai trebuie cu bine. Bunul-simţ să nu ne lipsească şi să-l lăsăm şi celorlanţi urmaşi şi celor interesaţi, că-i un pas mare spre aflarea SA cînd ne permite.
   Raţiunea e neputincioasă în faţa credinţei, spiritualitatea ne dă gata, de nu ne astîmpărăm şi îndreptaţi să-L ştim. Să ne cuminţim, a nu obliga pe nimei la ceea ce năzuim noi, ca regulă să-i însoţescă şi pe alţii. Fiecare-i responsabil în faţa SA în mod egal şi diferenţiat după potenţialul demostrat în bine şi ştiindu-L.