Necazurile ne tot pasc continuu, nu ne pricepem a-I face față, ne curtează necuviința între noi, natură și cu EL și mai și. Nedemni dar totuși oarecum fuduli și nepricepuți în cam tot ce dorim a face, dar nu ne prea iese defel, cîrpim, însăilăm. Și nu ne ține și așa tot continuăm nepăsători oarecum, ne lasă să vadă oare pînă cînd și noi pe acolo așijderea netocmiți.
Tot aproximări și ceață aci și Dincolo, neverosimil de încîlcită și năbădăioasă treabă fără cap și coadă, ne pune și nu știm. La tot felul de încercări nebănuite și nescontate pentru noi de mirare și-s tare secrete și rezultatele, bănuim neconcludente a ne izbăvi. Mai încearcă o dată și ..., tot așa de cînd lumea datori și neștiutori cu grămada la poarta SA, stingheri și EL poate numai, nu știm.
Se prea poate a fi cumva ultima încercare, dar sînt destui și prea destui ce pot fi ca noi din nou oricînd și oriunde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu