4427..Ca noi din nou.

  Necazurile ne tot pasc continuu, nu ne pricepem a-I face față, ne curtează necuviința între noi, natură și cu EL și mai și. Nedemni dar totuși oarecum fuduli și nepricepuți în cam tot ce dorim a face, dar nu ne prea iese defel, cîrpim, însăilăm. Și nu ne ține și așa tot continuăm nepăsători oarecum, ne lasă să vadă oare pînă cînd și noi pe acolo așijderea netocmiți.
  Tot aproximări și ceață aci și Dincolo, neverosimil de încîlcită și năbădăioasă treabă fără cap și coadă, ne pune și nu știm. La tot felul de încercări nebănuite și nescontate pentru noi de mirare și-s tare secrete și rezultatele, bănuim neconcludente a ne izbăvi. Mai încearcă o dată și ..., tot așa de cînd lumea datori și neștiutori cu grămada la poarta SA, stingheri și EL poate numai, nu știm.
  Se prea poate a fi cumva ultima încercare, dar sînt destui și prea destui ce pot fi ca noi din nou oricînd și oriunde.

4380..În vogă.

  Pe lîngă ținuta de aflat cum trebuie de jos și de SUS continuu și la timp sprijin vom avea în așa demers de care pe care. Adevărul SĂU cu noi împreună, contra lumescului religios de-a-ndoaselea, fără de Adevăratul Dumnezeu ci neputința-zeu. În calea nelegiuirilor fel de fel, corupte de nedreptate și imoralitate-n lume, natură și oriunde te întorci de furcă cu neghiobiile.
  Lanț al slăbiciunilor fudule dărîmătoare de bine, util și frumos, despuind natura Pămîntului, expuși furiilor dezlănțuite la vreme. Dezechilibrați ne știind cadența necesară viețuirii pe de-a-ntregul, nici vorbă nu poate fi fără de EL între noi, doar cu minciuni. Alungați de milenii că nu-I știm voia și nevoia LUI nici a noastră, o comuniune cu ansamblul Pămînt Dumnezeu umanitate.
  Nu oricum ci-ntr-o continuu aflare de la o vreme ce se înfiripă cu aflările acelea în vogă cum trebuie cînd va fi timpul.

3549..Și nu știm să-i dăm de capăt

  Ne considerăm îndreptățiți a ne perfecționa continuu, cea lăuntrică perfecțiune. E necesară, desăvîrșirea, poate nu-i chiar sfințenia între oameni, dar pe acolo. Și-i realizare demnă și de căutat ici și colo ca repere de sprijin și tocmire. A ne tocmitei continu-i nelegiuită trăinicie între noi destabilizați în rele și urîte. Nu peste tot, nu dar cam spre asta se merge, n-o cuprins întreaga existență umană.
  Dar nici mult, se dau semne, nu-i, îndreptarea-i lucru greu și nici nu o pornim încă. Deci perfecțiunea, cealaltă exterioară, care tot așa mulți o doresc, nu-i cuminte. E teroarea, dictaturilor de orice fel, omul uneori acceptă o vreme, doar o vreme. De cumințire a unor răzlețiri, prea de ne stăpînit ce ulterior e de potolit. Văzîndu-ne de o conlucrare demnă de oameni adevărați, în cunoștință și de EL.
  Nu ca o bagatelă acolo să fie, nu ci cu responsabilitate, că altfel ajungem la fundul sacului rapid. Și ne căinăm că am încurcat-o și nu știm să-i dăm de capăt fără EL sinceri în fața.

3407.Cîte și mai cîte temeiuri date și ne respectate

  Ne plictisiți să ne trăim viața, preocupați contunuu de bine, util și frumos. Între oameni, natură și oriunde existăm, fără amarnică deznădejde chiar de așa-i cazul nevoi. Trăite, simțite, dar să ne scuturăm, dezmeticiți în bine și refăcîndu-ne, ce n-am fost în fața SA. Din facere dați cum trebuie și uitați a fi în timp de încercări ne trecute nici pînă azi.
  Restanțieri de cînd lumea cu toții în diferite clase și ani de învățătură ne terminată. De dat în fața LUI și Lumii SALE, ne vrînd a fi cum ne tot cere, chiar de plătim părăsiți. Inconștienți de foarte multe mari și mărunte, între noi și mai ales de EL, ne ținînd cont. Cam de niciodată, fiind buimaci și răzgîiați în toate felurile neputințelor de a fi oameni cumsecade.
  Lumescul, nedreptatea, neghiobia îndărătnică și fără cîte și mai cîte temeiuri date și ne respectate.

3072.Forțelor negative, dar îs după un consemn totuși

  Căutăm afirmarea continuu cît sîntem pe Pămînt vii, lupta și munca pentru realizări deosebite. Bune și utile de nu și frumoase, desăvîrșite ce ne ridică între ceilalți, dar nu-i destul. Sîntem la cheremul altor influențe exterioare nouă ce ne domină, de vrem ori nu. Fac cu noi încet, încet ce vor, în condițiile că nu-L știm bine și nu-L urmăm corect.
  Chiar și așa sînt destule încercări de trecut, dar îs mai domoale, supuse LUI, totuși. Sub umbrela SA, ni-i mai ușoară viața, de nu în bătaia potrivnicilor ce ne înconjoară. Nu-i chip bine de trăit, ci eșuăm lesne, ratîndu-ne viața, degeaba încercare. Depinzînd și de noi înșine de ne știm a orienta și îndrumarea contează să nu ne greșim calea.
  Forțele potrivnice vieții în general și a omenirii în particular, îs denumite în popor în fel și chip. Diavoli, draci, necurați(îi greșit că necurați-s morții noștri și ai naturii), se poate să nu fie chiar corecte. Metodele lor, forțelor negative, dar îs după un consemn totuși de SUS.

2825.Se-ndură de noi și ni-l lasă pe apropiat în viață

  Sigur EL ne crede și de-I cerem cu ardoare și continuu sincer să nu ni-l ia pe apropiat. Se-ndură de noi și ni-l lasă pe apropiat în viață, doar înspăimîntat ca și noi. De așa urîtă fază, amenințătoare, hîdă și fără speranță pare doar. De ai în EL încredere, nu ești cine știe ce credincios dar vrei să te înființezi LUI în gînd cumva. Și EL te primește, te rezolvă, nu-ți ia cu îngerul morții viața celui ce te interesează tare.
  Condiția ce-ți rămîne doar ție de te prinzi în continuare, e să-I fii aproape ca să-ți. Continuă menținerea în viață a celui suferind, că acesta nu-i în stare să fie cum trebuie cu EL. Să-I fie recunoscător și să-ți continue demersul, poate și află calea SA. Și de a se îndrepta, cum doar El ne cere între oameni să-I fim și conștienți de EL. Cum E cu adevărat, nu altele ce nu-L privesc și nici pe noi, niciodată.
  Că-I greșim și din aliat în demersul tău deplin de salvare a suferindului în pace și viață. Te alegi cu mîinile goale, dînd totul pe o eroare, de a nu fi priceput menirea în viață.

2138.Atîta timp cît nu-I facem pe plac, să-L știți

  Atîta timp cît nu-I facem pe plac, ne va sîcîi continuu, cu oarecare intermitență. Deci să nu credeți că de sînteți într-o formă de religie, oricare, ați scăpat, nu! Atîta vreme cît nu-I faceți pe plac, adica să-L știți bine nu să credeți în bazaconii. Și pe EL să-L dosiți, poate și inconștient, că nu știți despre EL nimic corect. Fiind mințiți de nedreptatea ce I se face de mult timp, luîndu-vă după închipuiri.
   Ce-s aparent frumos ambalate în miciuni foarte sofisticate, că se pricep nedrepții. Lumii de cînd sîntem, să-L renegăm în cor cu toții și plătim tot așa în cor și nu ne place. Dar măsuri de dezmeticire și aflare a LUI corectă, NU! Nu ne va mai merge mult așa în neștirea SA corectă, ne va trezi EL la timp.
   Pe deasupra sîntem și imorali și înrăiți și cîte și mai cîte nedreptăți ne vin în cap. Și imediat le aplicăm în viață, complet inconștienți de ceea ce trebuie să fim. Ca oameni cu gîndire și spirit Divin, că mulți nu cred asta, treaba lor, nu-i obligatoriu. Vom trăi și vom vedea ce-i de făcut în timpul ce urmează, nimic nu-i întîmplător!

1799.ÎL nesocotim îndepărtîndu-ne de EL și realitate

   Ne cerem să născocim continuu, noi și noi închipuiri ce de regulă ne îndepărtează de realitatea SA. Și înstrăinați bîjbîim în nedreptatea lumii, pe deasupra îI și greșim plătind vîrtos. Ne mai și îndrumă, dar îL nesocotim îndepărtîndu-ne de EL și realitate. Ce ne-ar ajuta la o adică în cunoașterea lumii noastre și a LUI, cît vom putea.
   Ar trebui să ne răzgîndim a fi mai pașnici în relațiile cu EL să nu-L mai ignorăm. Și dușmăni pe Creatorul nostru, al tuturora și să ne socotim cum sîntem și cine-I EL și noi? În această relație că-i o relație vrem nu vrem, ce n-o conștientizăm defel corect. Inconștienți, depărtați și totuși urmăriți din aproape de SUS cu interes, ce nu-l știm bine.
   Sîntem vrem nu vrem în comuniune cu Pămîntul și natura ce ne creiază mediul ambiant. Dar atît, nu știm mai multe, nu putem încă conștientiza măcar strictul necesat. Să nu mai greșim atîta și să suferim consecințele neatenției minime măcar. Că-n timp ne vom dezmetici la mai multă minte cum trebuie cu ea și EL și noi, ca un Tot. Încă ne știut defel și cu urmările astea nedrepte și urîte încă.
   Și natura și Pămîntul resimt lipsa unei înțelegeri cu noi, încă sălbatici în multe privințe. Neatenți și apucați stricînd încă echilibre bine structurate din facere și plătim. Și încă vom mai plăti, pentru că multe mai trebuiesc făcute și nu se întrezăresc.

Munca

   Din convingere, rutină, obişnuinţă prin muncă neîncetată ralizezi, construieşti, edifici chiar şi fără să-ţi faci planuri, proiecte, năzuinţe, speranţe, prin muncă şi iar muncă concentrat pe făptuirea micilor realizări, ce-s la îndemîna preocupărilor cotidiene, obişnuite, fireşti, zilnice, neînsemnate dar pe ansamblu în final opera ai completato continuu şi poate fi măreaţă şi fără să-ţi fi făcut cine ştie ce gînduri.
   Deci munca preocupantă continuu te scoate la limanul nesperat, nu degeaba e zicala : ochii sperie şi mîinile bucură. Se poate uneori să nu-ţi realizezi vrerea niciodată, dar trebuie să nu te laşi niciodată, ăsta-i scopul , pentru care EL ne-a creeat, să ne vedem de ale noastre fără prea multe complicaţii şi gînduri năstruşnice, "nu e nevoie să speri ca să întreprinzi şi nu este nevoie să reuşeşti ca să perseverezi"(Wilhelm de Orania).
   Să nu te laşi înfrînt de unele nereuşite, să  munceşti, să  te întrebuinţezi fără rabat de la firescul tău normal, să nu dai înapoi, să nu şovîi, neclintit spre făuritea datoriei neîntrerupte a ta, chiar de se zice că eşti prea mic pentru un război aşa mare, cu metode noi, cu îndrăzneală neîntreruptă, căutînd noi perfecţionate metode în căile de urmat în izbînda ta, să lupţi şi iar să lupţi ăstai ţelul vieţii pe pămînt.
   Chiar de tu simţi uneori că te lasă puterile, ori eşti dezorientat, descurajat, terminat cumva, roagă-L pe EL să te sprijine  în drumul tău neintrerupt spre scopul vieţii tale, pe care EL îl ştie, şi tu-l cauţi prin preocupări, gînduri, muncind cum te taie capul.