3136.Modele de urmat se vor afla la timp, într-o diversitate de opinii și teme foarte moderne.

  Obișnuitul, firescul, culoarea locală, lumescul nedrept și ordinar de oriunde împămîntenit. Ce ne îndepărtează de dreptate în general și adevărul SĂU, e de înlăturat imediat. Și întronat ceea ce ne cere EL de la noi, explicit și fără echivoc, atunci. Că-n general știm demersurile SALE, către noi, privindu-L și îndreptarea noastră cu adevărat.
  Fermă și clară, unde nu-și au loc ocolișurile și fățărnicia ieftină și vulgară. Ne trebuie recreată atmosfera aceea benefică tuturora încă din vechime, oarecum. În Biblie vag amintită și adaptată nouă acuma, în lumina cerințelor SALE actualizate. Pe la noi acum cca. 77 de ani și mai recent mie, ferm și clar. Simplu și demn, fără cîte recuzite nedemne firii SALE și demersului de îndeplinit de noi cu precădere.
  Convenționalismul înțelegerii se va reafla atunci, cîteva fraze șablon și tot cortegiul. Priceperii noastre adaptat trăirilor de acuma și cîte altele le vom afla la timp. Modele de urmat se vor ști la timp, într-o diversitate de opinii și teme foarte moderne.

2299.De viața normală între oameni, de bine și EL

  Un zeu vechi de cînd lumea, banul, aurul, bogăția, preocuparea peste firesc. Ce ne îndepărtează de viața normală între oameni, înstrăinîndu-ne de bine și EL. Comportîndu-ne ca în fața LUI, dar nu-I EL ci o materialitate închipuită mare și tare. Și plătim la o adică peșin cu toată netrebnicia noastră, ratîndu-ne viața degeaba.
  Să fim oameni cu adevărat nu-i lucru ușor, dar odată pornit cu nădejde pe această cale. Se poate învinge nedreptatea din noi și să dăm, îmbogățindu-ne cu ce nu am avut. Și tare ne trebuie să trăim cum trebuie, mulțumiți noi și ai noștri în continuare aflînd. Ce trebuie și celorlalți, ne zgîrciți oferindu-le, de vor cu curaj. Frică doar de EL mai păstrînd în noi, cînd îL știm și sîntem cum trebuie.
   Să înfrunte așa de florile mărului moartea, că ne șade bine, vai de netrebnicia noastră. Cu EL și fiind cum ni se cere, nu avem de tras nici o nevoie, deci e degeaba. Doar de ești un nedrept și fără EL, da trebuie să te baricadezi sub pat, să nu dea peste tine necazul. Că altfel nu scapi ne scărpinat tare de trebuincioasa înfricoșare de îndreptare.

1810.Rămînem singuri în coordonate reci, străine

   Cînd pierim nedrepții din viață, încet cu mari regrete, nepricepînd lumea. Rostul nostru de aicea, înspre bine și al realității SALE. Ne topim încet din lume și ea în ceață se îndepărtează tot mereu, pînă dispare. Cu toții și rămînem singuri să ne regăsim în alte coordonate reci, străine și total noi și necunoscute. Noi nepregătiții din viață cu așa existență, că n-am fost cum trebuia, plătind încă.
   Nimeni nu ne însoțește, chiar și prietenii cei mai intimi rămîn, lăsîndu-i între vii în neștirea lor. Nici dragostea nu ne mai leagă, despărțindu-ne rece și stranie o ceva nedefinit. Consider că-i neștiința SA, ca și a noastră cînd am fost ca ei. Mai nimic bun nu se prinde de apucăturile noastre, ci hîda nedreptate. Ce ne ține departe de cum ne vrea, EL Singurul de SUS de luat în seamă și nu-I.
   Că ce se petrece în societatea umană, îi E tributară doar LUI, dar nu se recunoaște. Și plătim inși și familii și societăți și popoare și continente și lumea oamenilor. Și nu numai cînd vine timpul scadenței din urmă. Păcat că prostiei umane nu i-o pus stavilă ci doar destoiniciei între oameni. Și ne tot afundăm în mocirla nedorită și așa de comună nedreptății omenești.
   Nedreptatea ca nedreptatea, dar credința doar în EL ne va mai da speranțe de a fi. Și în acest secol XXI, cum ni s-o prezis și nu-i greșit dar încă nu se cunoaște, vreo mișcare corectă.

1799.ÎL nesocotim îndepărtîndu-ne de EL și realitate

   Ne cerem să născocim continuu, noi și noi închipuiri ce de regulă ne îndepărtează de realitatea SA. Și înstrăinați bîjbîim în nedreptatea lumii, pe deasupra îI și greșim plătind vîrtos. Ne mai și îndrumă, dar îL nesocotim îndepărtîndu-ne de EL și realitate. Ce ne-ar ajuta la o adică în cunoașterea lumii noastre și a LUI, cît vom putea.
   Ar trebui să ne răzgîndim a fi mai pașnici în relațiile cu EL să nu-L mai ignorăm. Și dușmăni pe Creatorul nostru, al tuturora și să ne socotim cum sîntem și cine-I EL și noi? În această relație că-i o relație vrem nu vrem, ce n-o conștientizăm defel corect. Inconștienți, depărtați și totuși urmăriți din aproape de SUS cu interes, ce nu-l știm bine.
   Sîntem vrem nu vrem în comuniune cu Pămîntul și natura ce ne creiază mediul ambiant. Dar atît, nu știm mai multe, nu putem încă conștientiza măcar strictul necesat. Să nu mai greșim atîta și să suferim consecințele neatenției minime măcar. Că-n timp ne vom dezmetici la mai multă minte cum trebuie cu ea și EL și noi, ca un Tot. Încă ne știut defel și cu urmările astea nedrepte și urîte încă.
   Și natura și Pămîntul resimt lipsa unei înțelegeri cu noi, încă sălbatici în multe privințe. Neatenți și apucați stricînd încă echilibre bine structurate din facere și plătim. Și încă vom mai plăti, pentru că multe mai trebuiesc făcute și nu se întrezăresc.