3888...Nu ne forțează încă definitiv

  Ne îndrumă de cînd sîntem prin cîți interpuși, ce-L știu, ori aproximativ cumva măcar. Nu ne lasă ne instruiți înspre bine, morală și că-I Undeva Neștiutul corect. Dar sîntem liberi a ne comporta cum ne taie capul și doar părăsiți în plată peșin. Ne mai tragem pe seamă și doar astfel mai evităm din necazuri în timp și spațiu. Învățînd și din greșeli și altele din auzite și cît de cît punem în aplicare îndreptarea.
  Chiar și după ureche și tot e ceva în așa secetă de fapte bune, constructive cu bun-simț. Chiar de LUI în ultimă instanță nu-I dăm întîietate cum ar fi normal, dar nu-i încă vremea. Dezmeticirii cumsecade și-o mai tragem mîța de coadă încă o vreme în necazuri. Căutînd amînări și tertipuri evitînd faptele îmbucurătoare pentru toți, ci doar fudula nedreptate.
  Nelegiuirile ne țin departe de Adevărul SĂU și al nostru și EL nu ne forțează încă definitiv.

3196.Ci preamărind-o cu noi încununată de succes, cum n-o mai știm de niciodată

  Să ne vindere de moarte e cam greu, e ceva ce încă nu știm, doar de acuma de ne vom învrednici. EL ne tot îndrumă să ne potolim și cumsecade să fim cu toții și de EL știind ce-i de știut. Că de nu o tot înfundăm dezmeticirea de nu o mai aflăm în așa lumesc glumeț în rele, tot fără EL și noi înglodați. De nu ne mai cunoaște așa cum am ajuns de nimica bun și folositori, ci de urîțenii întruna.
  Ca să avem acces la lumina ce-o tot dorim, e să uităm întunecimea hîdă a necuratului falit, fals și de rele urgisît. Căutîndu-L unde E în noi îndreptații și curățații de neputințe, ci-n vrednicii demne. De oameni adevărați în toate cele, înființați din nou cum trebuie în fața SA moralizați și sinceri. De omenie plini și goi de ceea ce ne-o dat înapoi de cînd lumea nedreaptă tot fără EL.
  Esența vieții s-o aflăm complet cum ni-i dat, cu acces însă îndreptățit ne mințind dreptatea. Ci preamărind-o cu noi încununată de succes, cum n-o mai știm de niciodată.

2939.Oricît am răscoli nedemni și imorali și fără bine

  Și nedreptatea aparent ne îndrumă spre desăvîrșiri punctuale, într-o viață pătată de ea cît poate. Prin inși muncitori într-ale succesului aflat cu greu recunoscut în societatea vremii și nu numai. Dar sub pedeapsă neștiindu-și locul firesc moral și de EL se vede la fel neinformați corect. Sfîrșind neîmpăcați cu ce au trăit, ne bucurîndu-se aproape de defel de înfăptuirea încununată de succes tîrziu.
  Și-n viață simțind realizarea, bucurîndu-l dar ne știind să-I mulțumească și să se potolească. A plătit prea devreme, în mirarea societății nedrepte nici acuma în temă cu ce ne trebuie. Ca să fim oameni cum ni se tot cere și încă în van, nepriceperea fudulă tare. Ne scoate din cărțile SALE, pînă va fi timpul. Rămînînd oarecum în minunata confuză viață ridicol de îngînfată și neștiutoare grav.
  Nedreptatea încercîndu-ne prin diverse tertipuri, înscenări de societăți care mai de care mai înșelătoare. Fără ceea ce ne trebuie în continuare, îndreptarea și cooperare cu EL. În aflarea căi de urmat alta nu-i, oricît am tot răscoli nedemni și imorali, neschimbați în bine.

1799.ÎL nesocotim îndepărtîndu-ne de EL și realitate

   Ne cerem să născocim continuu, noi și noi închipuiri ce de regulă ne îndepărtează de realitatea SA. Și înstrăinați bîjbîim în nedreptatea lumii, pe deasupra îI și greșim plătind vîrtos. Ne mai și îndrumă, dar îL nesocotim îndepărtîndu-ne de EL și realitate. Ce ne-ar ajuta la o adică în cunoașterea lumii noastre și a LUI, cît vom putea.
   Ar trebui să ne răzgîndim a fi mai pașnici în relațiile cu EL să nu-L mai ignorăm. Și dușmăni pe Creatorul nostru, al tuturora și să ne socotim cum sîntem și cine-I EL și noi? În această relație că-i o relație vrem nu vrem, ce n-o conștientizăm defel corect. Inconștienți, depărtați și totuși urmăriți din aproape de SUS cu interes, ce nu-l știm bine.
   Sîntem vrem nu vrem în comuniune cu Pămîntul și natura ce ne creiază mediul ambiant. Dar atît, nu știm mai multe, nu putem încă conștientiza măcar strictul necesat. Să nu mai greșim atîta și să suferim consecințele neatenției minime măcar. Că-n timp ne vom dezmetici la mai multă minte cum trebuie cu ea și EL și noi, ca un Tot. Încă ne știut defel și cu urmările astea nedrepte și urîte încă.
   Și natura și Pămîntul resimt lipsa unei înțelegeri cu noi, încă sălbatici în multe privințe. Neatenți și apucați stricînd încă echilibre bine structurate din facere și plătim. Și încă vom mai plăti, pentru că multe mai trebuiesc făcute și nu se întrezăresc.

1564. Nu ne prea dăm seama de EL

   Ne pregătim viața întreagă și sîntem în examen permanent în fața SA și a oamenilor. Nu ne prea dăm seama de EL în primul rînd, că ne urmărește, pas cu pas și ne mai îndrumă. Ne mai și atenționează și părăsește de-i cazul dînd liber nevoilor să ne atace. Asta în caz că nu ne îndreptăm cum vrea EL și-I întoarcem spatele, neștiindu-L corect. Lipsa Bazei SALE din lume e cauza tuturor problemelor ce le avem toți.
   Deci ne clădim ce trebuie să fim toată viața, nu numai noi ci și toți înaintașii din familie. A căror reprezentant ești în fața SA, să te afirmi în bine și util cu bun-simț. Și mai ai și responsabilitatea urmașilor tăi, copii ce trebuie să-i înveți de bine și dreptate. De nu ești responsabil, vei avea necazuri și urmașii la fel, pînă te vei îndrepta tu și ei.
   Iadul și raiul pentru tine-s aici pe Pămînt, cum îți așterni așa dormi, zi de zi, ceas de ceas. Nimic nu ți se trece cu vederea SUS, ești urmărit cu interes poate îți revii la calea corectă, ce ne-o dorește EL. Cînd îndreptat ești și liber simți că trăiești, să nu-i uiți și pe cei ce i-au uitat gustul, redă-l. Cum poți mai bine, îndrumîndu-i spre ce ai făcut și tu să fii corect în lume și în fața SA.
   EL ne ajută de-I cerem, dar și noi să punem osul la treabă, să nu așteptăm totul de-a gata. Că nu-i cum, doar de ești vreo excepție bună și desăvîrșită lăsată în lume să ne mai îndrumeze calea. În vremuri de restriște date să ne trezim la realitatea SA, de ne revenim. Și căutăm imediat îndreptarea corectă, acele necazuri se atenuiază încet, încet și dispar. Pentru noi, pentru ceilalți poate nu.
   Fataliștii cred în ursita lor, ce ți-i scris în frunte ți-i pus, dar numai EL știe ce și cum. La fiecare-i calea dată, dar cu unele amendamente proprii fiecăruia, e bună ori rea. Ori și, și, de regulă e un amestec ne decis și nu știm încotro mergem. După un timp sîntem întrebați, poate nici nu sesizăm de sîntem fără EL. Și de nu primește răspunsul dorit, în timp rezonabil doar de EL știut, ne poate părăsi la greu.