4403..Încă în viață.

  E de gîndit bine, că nu-i la îndemîna decît teoretică a oamenilor de a se pricepe în aflarea practică a îndreptării cerute de SUS. Cred că-n sînul tineretului dornic de dreptate, morala binelui, egalitate în bine, util și frumos, se va naște noul. De care EL ne tot împinge a-l constitui și doar cu EL ne vom putea bucura și de realizare firească.
  Nedemolată de interese ascunse și cîte și mai cîte nemulțumiri, nepriceperi și necredințe, ce-s prin lume parazite de cînd lumea. Contribuția începătorilor de viață, necunoscătorilor de cîte aduceri aminte dărîmătoare, înnegrite de neajunsuri trăite. Ci doar parțial aflate și dornici aprigi și avîntați de mai binele comun, ne comunist și doar simplitatea umană cu adevărat reaflată.
  Nu dînd timpul înapoi, ci azi cu ce avem și ce sîntem, adăugînd cunoașterea corectă a SA cu noi ăștia ne porniți corect încă în viață.

4150...Vremea se apropie.

  Dați a fi într-un fel anumea după timpuri de adaptare și cumințire în anumite cunoașteri amintite ferm de CER oamenilor. Ce azi sînt uitate, amînate, schimbate și cîte și mai cîte modificări ce te năucesc în neadevăruri, minciuni strigătoare la CER. Și totuși nu ne revoltăm, ci ne urmăm nefireasca lumească cale, șchiopătînd prin cîte religii surde și mute la ale LUI legi date odinioară.
  De urmat în litera ei mereu neschimbată, ci doar făcută pe înțelesul zilei trăite și azi și dintotdeauna căutîndu-L cum ne cere. Și atît de greu ne urnim înspre legea dată în dreptate, firesc natural și uman netăgăduit, cum încă se practică neclarificat. Ne afirmîndu-se din varii motive, toate ale neputinței tare și nelegiuirii greu de admis de CER, dar între noi oamenii ce ni se par corecte.
  Și nu-s, dar ne rabdă încă multe și totuși vremea se apropie fermă și fără tăgadă.

3623.Dintotdeauna pentru totdeauna în vecii vecilor mereu

  Tainele SALE ne înconjoară de oriunde în lumea asta a oamenilor și-n natura dată pe Pămînt. Se manifestă atunci cînd merităm a le simți ca atare, nu oricînd și oriunde. Și omu-i capabil de aflarea lor cumsecade însă, și-o cam bătut joc religiile de ele. Și-s în derizoriu lumesc unele lăsate de izbeliște, cu așa nerozii pretutindeni.
  Începutul ce trebuie consemnat, convinși fiind de trebuință, conștienți absoluți. Taina botezului săvîrșit în numele LUI, a Tatălui Ceresc, a Lumii Sale de pretutindeni. A Pămîntului cu natura sa benefică și primitoare, a omeniei omului uitată dar oricînd posibil de reînviat cumsecade. Deci a tot ce știm și nu știm de oriunde zicem că facem nemijlocit parte.
  Dintotdeauna pentru totdeauna în vecii vecilor mereu, fără nici un amin, că-i moarte și pagubă, îi de evitat prostia de rostit.

3322...Noi cum mai nepregătiți, din ce în ce mai nepotriviți menirii date

  Fiți siguri că-n timp de nu s-o aflat cine să-i pedepsească pe cei de pedepsit. S-o transformat în strașnice asupritoare, popoare la locul lor. Doar, doar le va veni oamenilor mintea românilor cea de pe urmă și la unii și la ceilalți și nu mereu se reușea asta. Că-n lume EL nu-I cunoscut și îndreptarea cerută de SUS nu li-i în cap încă, ci nedreptatea, nelegiuirea și cîte alte neghiobii.
  Acele popoare transformate peste noapte în purtători de aspre îndeletniciri, plăteau și ele. În dreptul lor cele făcute, fiind uneltele atenționării mondiale ori punctuale atunci. Doar EL și nu dă socoteală nimănui, e de aflat ce-și dorește și noi potoliți atunci. De se va-ndura de noi, poate cu capul plecat, îndrăznind a-L asculta, vom trăi și vom vedea.
  E încă cale lungă să ne-ajungă, și EL negrăbit ci strașnic calculat, programat la milimetru. Noi cum mai nepregătiți, din ce în ce mai nepotriviți menirii date. Rătăciți în lumescul deșănțat, derutant de înstrăinați de calea asumată pentru noi în CER.

3209..Ca și ceilalți la soroc, cu păreri de rău în urmă, dar mai lesne să ne dezmeticim a fi cum trebuie acuma

  Viața noastră a oamenilor nu-i de confundat cu a celorlalte vietăți naturale de pe Pămînt. Că-s alte treburi, noi nu știm, dar is subordonate Ființei naturii, care o fi, tot n-o știm. Omu-i altfel, cu spirit și gîndire Divină, deci ceva din cosmos ni-i sorgintea. Și ținem de asemenea de SUS, iar vietățile astea, plante și animale is de Pămînt doar.
  Știute și nimic nu au de a face cu înaltul ci cu teluricul Terrei, ce-i o entitate, un întreg cu ei. Nu au suflet ci viață în alte coordonate, își dau și ele suflarea cînd pier animalele. Dar nu-s în cadrul cerințelor SALE, ca noi ci sînt un mediu înconjurător, mai simplu. Față de complexitatea noastră în devenire și mai și, de ne vom învrednici atunci.
  Amintirile toate ne leagănă adînc și fermecător uneori, înduioșindu-ne ușor, dar trăim acuma. Treji de viața ce ne trece prin față semeață și noi de ce nu contăm încă neștiutori ne tot ducem. Ca și ceilalți la soroc, cu păreri de rău în urmă, dar mai lesne să ne dezmeticim a fi cum trebuie acuma.

2861.Dar să nu iscăm mai multă importanță

   În fața nedreptății, cu rele și urîte însușiri ale oamenilor e de întors foaia calm. Cu mare atenție și curaj cumpănit, căutîndu-ne de drum, nu că nu ar fi acele derapaje sociale. Demne de a fi ignorate, dar să nu iscăm mai multă importanță unor fleacuri de nimica. Răutății în general cînd e de găsit liniștea și cumsecădenia într-o lume așa de greu încercată și debusolată.
  E greu să fim îngăduitori între atîtea pozne și netrebnicii omenești, ce ne feștelesc viața societății. Și unde binele și utilul greu își face loc, mai degrabă faptul divers și mitocănia. Se află pe primul plan al atenției nedemne încă de ceea ce trebuie să fim. Ne duși de lucirea ticăloșiei fudule și a minciunii totalitare în derivă pedepsită.
  Că-i foarte lesne cunoscînd îndreptarea și cuviința cerută, se poate să nu mai șovăi pe aici. Căutîndu-ți altele ce nu-s de găsit așa și ce mare scofală făcu-și dumneata?

2684.Așa deodată s-o rupem cu realitatea hîdă

  Nedreptate semeață, nici pe departe semeției în credința adevărată LUI. Ce nouă oamenilor de mult timp ne lipsește și se cunoaște, nici nu mai vrea Dumnezeu. Așa deodată s-o rupem cu realitate hîdă și rea de azi, ci pe îndelete. Și sigur odată apucată calea SA, adio nedreptăți între oameni, ci binele și utilul. Și numai de EL și numai de EL, vom aminti și ne vom baza în tot ce vom face și vorbi.
  Cu consecințe poate de neimaginat azi, așa înstrăinați LUI și Lumii SALE. Și pe deasupra și înrăiți și cu nedrepte apucături sociale. Deci fiind cum trebuie, altă viață vom afla, fără necazuri și nevoi și-n cunoaștere liberi. Și ne împiedicați, ca azi înspre cunoașterea lumii, a vieții și a altora de care depindem unii de alții. Cam izolați find deocamdată, nelegitimi în fața LUI, cu așa demersuri greșite.
  Înlăturînd pentru totdeauna prostia sigură pe ea, dintre noi, tîmpeniile legate de lipsa SA. Conlucrînd asiduu pentru înlăturarea nedreptăților săvîrșite atîta vreme. Îmbunătățindu-ne viața într-un ritm convenabil tuturora în binele omenirii, încă acuma nedreaptă tare.

2611.Din CER, cu scopul să ne încerce mereu

  Nu strică, cred, de reamintesc, răul și binele-s date în lumea oamenilor de pe Pămînt. Din CER, cu scopul să ne încerce mereu, de sîntem ori nu pregătiți pentru viață. Îs de sorginte Divină, indestructibile, indescifrabile nouă ca oameni, numai celor de SUS în subordine dialectică cumva. Nu știm și ne pornim să ne închipuim vrute și nevrute, greșind și plătim uneori.
  Răul pus în orice postură, strică ordinea, curățenia, dreptatea, adevărurile, viața. Legătura cu Divinitatea și societatea oamenilor de aici și de oriunde de pe Pămînt. Că dincolo-s alte alcătuiri legice, necunoscute printre vii și EL răspunde doar de vii de pe aicea. Că știe de toate cele, da, dar noi să ne încadrăm în cerințele SALE ce ne privesc ca vii, deocamdată .
  Și spiritualității reușește să-i facă rău, răul între oameni, așa că luați măsuri de vigilență omenească. Abțineți-vă voi însăși în primul rînd și fiți buni cu voi și cu ceilalți și-n fața LUI.

2584.Cei corecți nu au habar de bănuială

  Încrederea și bănuiala îs două caracteristici ce se bat cap în cap. Și aparțin oamenilor, dar cei corecți nu au habar de bănuială, ori se luptă s-o învingă. Să nu-i mai domine, îndreptîndu-se în timp, cum pot, fiind în calea cea dreaptă. Iar netrebnicii din contra nu-și pot închipui viața fără șmecherii și răutăți. Sînt pierduți și de nu-și dau seama singuri de nenorocirea lor, pier.
  Se știu de unii cerințele binelui și de înfăptuit și menținut cum se poate ori nu se poate. Și atît, nu cutează mai departe, se mulțumesc și cu religiile care-s în lume, chiar nedrepte LUI și nouă. Și plătesc părăsiți de EL, dar așa de absorbiți de o pornire nedreaptă, inconștienți mai fac și bune. Dar majoritatea-s zădărnicii și așa se tot duc, în finalul grăbit, ca și cînd n-ar fi fost.
  Pentru cei de azi, e și mai pierdură cauza SA și îndepărtată îndreptarea. S-au șmecherit, îmbîcsit cu cîte nedrepte apucături, nevrednici în lume și-n fața LUI. Lipsa de încredere e totul, ce dărîmă construcții bune și utile, ne înstrăinează pe unii de alții.

2446.Absolute în societățile omenești ce se respectă

  Regulile moralei vechi de cînd lumea oamenilor în comuniune socială. Statornicite să păstreze coeziunea umană în limitele bunului-simț, indiscutabile. Și absolute în societățile omenești ce se respectă, peste legile celelalte ce guvernează. Că fără morala bine pusă la punct în societate, legile celelalte nu pot fi simțite. Și acele legi necesare să ție cont de regulile morale, că altfel e degeaba totul.
  Conlucrarea între oameni, întrajutorarea e o năzuință de SUS, posibilă în viitor între noi. Toți comunicînd benefic înspre un țel social nou în aflare cu timpul ce va fi să vie. Construind o altfel de lume în alți parametri mai apropiați de o societate condusă de regulile camaraderiei. Ca o noțiune progresistă în viața oamenilor în continuare cu EL alăturea.
  Încă ne confruntăm pînă atunci cu nevoile lumii de azi, aduse în actualitate. De nedreptatea dintre noi și faptul că nu-L știm defel cum trebuie și EL dorește.

2396.Să avem o viață împlinită noi și familia noastră

  Nu ne silește a părăsi lumea oamenilor, Pămîntul și încă de sîntem dornici să știm. Ce-i cu viața și cu noi, căutînd să fim cum trebuie în fața LUI și a oamenilor. Nici vorbă, ci ne caută a înlesni multe și să avem o viață împlinită noi și familia noastră. Deci s-o înțeles greșit, numai de nu-L știm și nici între oameni ca lumea nu sîntem. Avem necazuri, neîmpliniri viață scurtă noi și familia de care ținem.
  În general nedrepții, limitați în felul lor netrebnici LUI și nouă, nu înțeleg viața. Scurtată mult și cu nevoi cît încape, doar se vor dezmetici cum trebuie, dar de regulă nu-i chip. Rateuri umane ca multe altele de multă vreme și încă cum merg lucrurile încă vor mai fi.
  EL ne dă fiecăruia o vreme de libertate deplină, să gustăm viața. După care ne așteaptă îndreptați să fim între oameni și-n fața LUI, continuînd a viețui mulțumiți. Noi și familia noastră, fiecare în felul său fără probleme, ca acuma în nedreptatea asta. Cînd nu-I urmăm așteptările, încep atenționările de tot felul și de nu și nu, dispărem.

2375.Ce și le știe fiecare și-l trag în jos și nu se văd

  Cum o dăm și cum o facem nu reușim în viață să fim chiar neprihăniți. În fața LUI și a oamenilor, fiecare are tarele sale ce și le știe. Și-l trag în jos, că nu se văd, e firesc numai EL știindu-le mai bine ca noi. Că nu scapă CER-ului nimic din ceea ce-i a nostru și ne caracterizează ca oameni, așa cum sîntem. Cu scăpări și adaosuri, cu bine și rău, cu fals și onoare, cu ridicări și înjosiri.
  Așa că atunci cînd sună sfîrșitul și nu-l dorim, fiind nemulțumiți, să-i atenționăm bine. Pe cei ce rămîn pe dinafara gropii noastre, spre dincolo, ce și cum să facă. Din timp, cu răbdare să-L afle corect și între oameni cumsecade cu bine mereu. Ca să nu împărtășească necazul nostru de final, nemulțumirea, nevoile de dincolo. Ce le întrezărim, că judecata, verdictul ne-o dat și știm ce tragem acolo să fim ce trebuie.
  De asta oameni ai Pămîntului, dați importanță dorințelor SALE, de moralizare între oameni. Și binele de făcut mereu, cunoscîndu-L cît ne vine fiecăruia, a pricepe mai bine. Să ne fie viața viață și familia salvată, mulțumiți și îndesați de ani cîți frumoși aflați.

2370.Vom putea fi recuperați, la o adica

  De sîntem cu frica LUI Dumnezeu, e un prim pas spre a fi cum trebuie în viață. Nu vom greși chiar așa de rău în fața LUI și a oamenilor, vom putea fi recuperați. La o adică și frică din nimica nu avem, îL simțim alăturea, cu folos, e un început bun. Avem șanse de recuperare mai mari decît dacă am fi fără EL, în derivă nedreaptă. Acuma e și adevărat că depinde de fiecare în ce Dumnezeu crede?
  În cel Adevărat, ori în necuratul mort vechi, al creștinătății, că-i degeaba osteneala. Aiurea vor crede și tot așa și protecție și îndreptare vor avea. Fiind oricînd sub părăsire și pedeapsă Divină adevărată, Simțind-o ce înseamnă. Nu minciuna ademenitoare înspre pierzanie și rateul vieții. Ci Adevărul SĂU, ce-l refuză nedrepții, ce-și plătesc nemulțumiți inițiativa rea.
  Și frica, fiind cu EL, n-o ai, ci respectul față de EL și încrederea cum trebuie. În viață corectă între oameni, cu binele și utilul în față mereu. Ne înstrăinați de o cale ce EL te ajută s-o găsești de vrei cu tărie, cumințit.

2178. Să nu fim împiedicați de SUS, ca incorecți

  Sîntem datori să cercetăm, capabili sîntem, cam greu în față ne prezentîndu-ne cum trebuie. În a SA și a oamenilor în general, noi între noi nedrepți fiind. Deci dorim și putem, doar să nu mai fim împiedicați de SUS, că nu corespundem. Cerințelor SALE, ce totuși trebuiesc îndeplinite și ulterior ni se va elibera calea. Aflării secretului vieții de pe Pămînt. Și nu numai ci și altele ce ne vor crea condiții de dezvoltare de ne imaginat azi.
   Că numai cu rațiunea nu vom mai dobîndi multe cunoștințe necesare existenței noastre. Limitate de altfel, că am convenit neștiutori să despărțim spiritualitatea de știință. Cînd ele merg mînă în mînă, doar să fie lăsate și ajutate o dată pentru totdeauna. Să conlucreze, că așa-I în CER și să fim și noi în ton cu Divinitatea, cît vom putea.
   Deci credința va fi colegă cu tehnologia înaltă și foarte înaltă în toate domeniile vieții. Noastre pînă acuma așa oropsită și pe mîini nedemne încă, dar în curînd se va schimba totul. Și o altă cale absolut nouă vom afla în existența noastră oameni ai Pămîntului!

1718.Normal cum n-o fost de mult tare, să reînvățăm

   Și cînd facem binele și cînd cu responsabilitate înfăptuim orice altă faptă. Să nu așteptăm mulțumiri și recunoștință, că nu-i corect și te derutează. Ci fii pe calea ta demnă și dreaptă în fața SA și a oamenilor, că așa-i normal. Normal cum n-o fost de mult tare și trebuie să ne tragem pe seamă și să ne reînvățăm.
   De se întîmplă și ar fi și firesc, să nu refuzăm mulțumirile și recunoștința, dar cu bun-simț. Și să nu ne înfumurăm, c-o schimbăm din bună în ne-bună înfăptuirea binevenită. Deci responsabilitate necondiționată, cum nu-i între oameni de hăhă, multă vreme. S-o și uitat de cînd, azi nimic nu-i responsabil, chiar și plătit, decît foarte greu.
   Bunul-simț și binele în general îs perimate, doar nedreptatea, dezinteresul și răul, ca și urîtul. E peste tot și oriunde te întorci, ură și egoism dus la paroxism. E încă foarte greu de răzbit cum trebuie printre oameni, îndreptarea-i departe încă. Nici nu-i pricepută cum trebuie și la ce ar servi? Că nimeni n-o ia în serios, Baza vieții ne lipsește din societate, în general EL nu-I.
   Să-i intri cuiva în voie, așa tam-nisam, i se pare oricui suspect, nu se mai obișnuiește. Ci doar la copiii răsfățați, cîndva demult nu ne-am mai întîlnit, să ni se facă pe plac. E normal să fii refuzat și bruftuluit chiar de pretinzi o înlesnire poate cuvenită. În nedreptatea și imoralitatea asta generală, e și greu să mai fim normali cu adevărat.
   Omenia e ceva de mult apusă între oameni. Acuma-i insulta, calomnia, fățărnicia,  și alte nedreptăți la ordinea zilei. Și cine se încumetă să fie altfel, cu bun-simț și civilizat, nu-i bine primit. Așa că-ți trebuie mare curaj să fii cum trebuie, azi și totuși altfel nu-i cum în continuare. Vrem nu vrem spre normalitate firească ne vom îndrepta. Chiar și la noi în țară, nu vă mirați!

1648.Refuzîndu-L și EL te refuză pe tine

   Să ne învățăm a da din noi ce-i mai bun și celorlanți și să primim ce-i mai bun dimprejur. Fără a sugruma intrările ce ne vin de peste tot, ci lărgindu-ne recepția nepretențioasă, de se poate. Că astfel ne vom îmbunătăți, nepretențioși fiind, că nu știm de unde ne vine răspunsul dorit.
   Ne înfumurăm repede de simțim că sîntem cu ceva mai buni decît ceilalți. Și ne îndepărtăm de societatea oamenilor, și greșim, doar de-s nedrepți și-I greșesc. Ori îs răi și șmecheri de ne suportat.
   Rămînîndu-ți doar să trăiești neputincios la tot și contrarul lui. Refuzîndu-L și EL te refuză pe tine să participi la viața de orice fel ar fi. Te scoate înafară, indezirabil LUI și a ceea ce-ți dorești, nedreptule! De vrei îndreptarea și binele cum poți, cît poți și cel mai important să-L știi a urma cît mai corect. E greu e ușor, încearcă, nu te da bătut, ești om și EL făcătorul tău, ce zici?
    Decepția e o formă de răzbunare a SA pe nedrepții, ce EL ia tolerat un timp. Vrînd să-I aibă alăturea cînd va fi vremea. Vremea așteptărilor SALE o trecut, ne-o așteptat destul și sătul de nevrednicia în față. Avem consecințele, părăsiți, suferim neîmplinirile ce ni LE datorează, că nu-L pricepem defel.
   E uneori fifty-fifty cu noi cînd ne purtăm cum nu trebuie, așa viață ducem nedreaptă și fără EL. Și EL la fel ne-o întoarce al o adică, de ne blestemăm viața. Ne pricepînd nimica din ea, ne-o dat șansa vieții și tot ce trebuia pînă la o adica. Cînd în cel mai rău caz trebuia să-I întoarcem ceva, nu neîsemnat, dar cum trebuia
   De cele mai multe ori nu ne știm a purta cu EL, și părăsiți după un timp SUS știut cît. Ne somează prin cîte de ale LUI, cu noi încercate metode și ulterior părăsiți o încurcăm. Suferințe și cîte și mai cîte neplăceri, dispărînd nemulțumiți.
   Nu-i mare lucru, dar totuși e nevoie de preocupare atentă că ești totuși, o dată atrăgîndu-I atenția supra ta. În fața LUI, Dumnezeu, și nu poți fi chiar în batjocură, ci cu respectul ce-l poți sincer fiind.

1627.Că timp avem berechet de îndreptare

   Ori cum am fi de înaintați în vîrstă, dar conștienți, contează să fim cum trebuie în fața LUI și a oamenilor. Avînd încredere și știindu-L corect ne vom simți mai viguroși și să căutăm și mai îndreptați cît credem de cuviină să fim. Că avem puțin și nu mai sîntem, că nu contăm între cei vii decît puțin, aiureli.
   Cît existăm pentru EL sîntem un oarecare de care răspunde, viu de sîntem. Dar să nu-I întoarcem spatele, ca pînă acum necunoscîndu-L. Ci să-L primim lîngă noi, că timp avem berechet de îndreptare. Și ne așteaptă să fim cum trebuie, demni și adevărați.
  Putem fi și o punte de îndreptare și acelor mai tineri, de avem ce transmite din partea LUI. Să nu vă pierdeți încrederea de a cunoaște realitatea SA niciodată și să vă îndreptați.
   În comparație cu vîrstnicii tinerii îs avîntați și ne temători de a-și pierde viața. Știind că au în față, cred, încă de trăit încă nu-s conservatorizați, ci încrezători. Îs și mai porniți pe rele și urîte existențe de nu-s cum trebuie formați, educați cum trebuie. Poate și mai fără nici o ideie despre EL, CEL Adevărat. Ușor de dus și aici în eroare.
   Să ne îngrijim doar de existența ce ne privește azi, de mîine are EL grijă, de ne încredem. Și vom vedea că are grijă, doar îndreptați fiind și știindu-L corect. Și nici să nu ne alăturăm, acelor nedrepți ce-L neagă, că-i bai și părăsirea-i aproape și necazurile imediate.
   Că și cei mai necredincioși, ce nu-s în nici o formă spiritualizată a societății organizate. Au știre de o ceva Necunoscut și-L caută, edificîndu-se cum pot în
direcția SA.
   Să nu ne molipsim de la ceilalți nedrepți, ce-s majoritari în a urî și invidia pe alții. Ci îndreptarea cerută SUS. Ori pînă ne vom obișnui să ne abținem, a mai face rele și urîte fapte. Și în timp să căutăm a fi cum trebuie.

1564. Nu ne prea dăm seama de EL

   Ne pregătim viața întreagă și sîntem în examen permanent în fața SA și a oamenilor. Nu ne prea dăm seama de EL în primul rînd, că ne urmărește, pas cu pas și ne mai îndrumă. Ne mai și atenționează și părăsește de-i cazul dînd liber nevoilor să ne atace. Asta în caz că nu ne îndreptăm cum vrea EL și-I întoarcem spatele, neștiindu-L corect. Lipsa Bazei SALE din lume e cauza tuturor problemelor ce le avem toți.
   Deci ne clădim ce trebuie să fim toată viața, nu numai noi ci și toți înaintașii din familie. A căror reprezentant ești în fața SA, să te afirmi în bine și util cu bun-simț. Și mai ai și responsabilitatea urmașilor tăi, copii ce trebuie să-i înveți de bine și dreptate. De nu ești responsabil, vei avea necazuri și urmașii la fel, pînă te vei îndrepta tu și ei.
   Iadul și raiul pentru tine-s aici pe Pămînt, cum îți așterni așa dormi, zi de zi, ceas de ceas. Nimic nu ți se trece cu vederea SUS, ești urmărit cu interes poate îți revii la calea corectă, ce ne-o dorește EL. Cînd îndreptat ești și liber simți că trăiești, să nu-i uiți și pe cei ce i-au uitat gustul, redă-l. Cum poți mai bine, îndrumîndu-i spre ce ai făcut și tu să fii corect în lume și în fața SA.
   EL ne ajută de-I cerem, dar și noi să punem osul la treabă, să nu așteptăm totul de-a gata. Că nu-i cum, doar de ești vreo excepție bună și desăvîrșită lăsată în lume să ne mai îndrumeze calea. În vremuri de restriște date să ne trezim la realitatea SA, de ne revenim. Și căutăm imediat îndreptarea corectă, acele necazuri se atenuiază încet, încet și dispar. Pentru noi, pentru ceilalți poate nu.
   Fataliștii cred în ursita lor, ce ți-i scris în frunte ți-i pus, dar numai EL știe ce și cum. La fiecare-i calea dată, dar cu unele amendamente proprii fiecăruia, e bună ori rea. Ori și, și, de regulă e un amestec ne decis și nu știm încotro mergem. După un timp sîntem întrebați, poate nici nu sesizăm de sîntem fără EL. Și de nu primește răspunsul dorit, în timp rezonabil doar de EL știut, ne poate părăsi la greu.