3263.Unitatea n-o poți chiar de vrei desparte, urmezi o viață împreună vrei nu vrei

  Și de se întîmplă uneori să mai și greșești, oameni sîntem, nu vă dați cu capul de pereți. Ci calm, ferm și clar abordați-L în liniște sincer, cu luare aminte în fața SA. Dumnezeu te-o încercat să I te apropii, fi-i deci pregătit că te dorește în preajmă. Destul și prea destul ai tot bătut țurca pe maidanul lumii deșarte-n cîte-n stele. Și-n lună, fi-i de acuma cum trebuie, că ți s-o terminat acreditarea, revin-o-ți!
  Aia ți-o fost ultima atenționare, de ai fost cît de cît pe recepție, le-ai cuantificat. Aproximativ, mă gîndesc și acum apreciază-ți poziția față de cerințele LUI în lume, între oameni. Și cu EL, nu-ți prea spun mare lucru, am tot zi aicea, de cînd tot zic, fi-i responsabil deplin. Că nu numai tu contezi ci și ai tăi și nu numai, poate și alții ce nici nu-i știi, dar te vor lua în calcul.
  Că cea ce faci contează, chiar de zici că nu pui suflet în tot ce ești cît trăiești. Nu te poți desparte în mai multe părți și ființa ta e un tot, corp, gîndire și spirit, așa dat. Unitatea n-o poți chiar de vrei desparte, urmezi o viață împreună vrei nu vrei.

2861.Dar să nu iscăm mai multă importanță

   În fața nedreptății, cu rele și urîte însușiri ale oamenilor e de întors foaia calm. Cu mare atenție și curaj cumpănit, căutîndu-ne de drum, nu că nu ar fi acele derapaje sociale. Demne de a fi ignorate, dar să nu iscăm mai multă importanță unor fleacuri de nimica. Răutății în general cînd e de găsit liniștea și cumsecădenia într-o lume așa de greu încercată și debusolată.
  E greu să fim îngăduitori între atîtea pozne și netrebnicii omenești, ce ne feștelesc viața societății. Și unde binele și utilul greu își face loc, mai degrabă faptul divers și mitocănia. Se află pe primul plan al atenției nedemne încă de ceea ce trebuie să fim. Ne duși de lucirea ticăloșiei fudule și a minciunii totalitare în derivă pedepsită.
  Că-i foarte lesne cunoscînd îndreptarea și cuviința cerută, se poate să nu mai șovăi pe aici. Căutîndu-ți altele ce nu-s de găsit așa și ce mare scofală făcu-și dumneata?

1881.Corectînd viața care ne încearcă, să nu ne lăsăm

   Fiind moral și deci cu bun-simț ești de ne învins de nedreptatea oamenilor. Ca o fortăreață umană de ne cucerit, doar demn, calm și cu nădejde în mai bine și util. Să fim, astfel corectînd viața, care poate ne încearcă, să nu ne lăsăm cuprinși. De necazuri și totuși de le aflăm cu EL, și în nădejdea LUI, să ne lăsăm. Și vom fi cum trebuie și la rîndu-l nostru să nu-L dezamăgim, comportîndu-ne corect.
   Cine știe cum aflăm vreo faptă umană ce ne deranjează viața, să nu căutăm răzbunarea. Că-i calea doar a SA, noi să ne facem că nu vedem și de totuși nu răbdăm. Să-I cerem LUI sprijin, că-l vom avea și îndepărtată nevoia va fi, ne va ocoli pur și simplu. Doar cu răbdare și încredere în EL deplină. Orice ar fi să ne oprim de la fapte reprobabile și să-I dăm LUI în tihnă să-și facă simțită prezența. Ce ne va fi de folos, spre mirare, dar să nu ne arătăm, poate nu-i vremea?
   Ni-i dată uneori să o aflăm și fericirea, chiar și pentru scurte perioade, aproape de ne imaginat. Dar o simțim, o trăim, așa ca un balsam prea scump nouă, în suflet și ne împlinim oarecum. Și eu am avut o astfel de trăire cu EL și pentru EL, ca o mulțumire închinată LUI. Pentru un ajutor dat la o nevoie ce o simțeam că vrea să mă încalece, dar n-o fost să fie, m-o ajutat.
   Simțeam că o voi încurca cît de curînd, eram cu o mașină cam defectuoasă. În traseu anevoios noaptea în cîmp deschis și mă grăbeam cu treburi, alte vremi.