3263.Unitatea n-o poți chiar de vrei desparte, urmezi o viață împreună vrei nu vrei

  Și de se întîmplă uneori să mai și greșești, oameni sîntem, nu vă dați cu capul de pereți. Ci calm, ferm și clar abordați-L în liniște sincer, cu luare aminte în fața SA. Dumnezeu te-o încercat să I te apropii, fi-i deci pregătit că te dorește în preajmă. Destul și prea destul ai tot bătut țurca pe maidanul lumii deșarte-n cîte-n stele. Și-n lună, fi-i de acuma cum trebuie, că ți s-o terminat acreditarea, revin-o-ți!
  Aia ți-o fost ultima atenționare, de ai fost cît de cît pe recepție, le-ai cuantificat. Aproximativ, mă gîndesc și acum apreciază-ți poziția față de cerințele LUI în lume, între oameni. Și cu EL, nu-ți prea spun mare lucru, am tot zi aicea, de cînd tot zic, fi-i responsabil deplin. Că nu numai tu contezi ci și ai tăi și nu numai, poate și alții ce nici nu-i știi, dar te vor lua în calcul.
  Că cea ce faci contează, chiar de zici că nu pui suflet în tot ce ești cît trăiești. Nu te poți desparte în mai multe părți și ființa ta e un tot, corp, gîndire și spirit, așa dat. Unitatea n-o poți chiar de vrei desparte, urmezi o viață împreună vrei nu vrei.

2993.În izbeliște, erau porniri, cînd se va putea iar?!

  Ne opunem fiecare cum putem nedreptății și nedreptăților ce ne tot lovesc. Dintre oameni zicem noi, aiurea, fără EL nimica nu ni se întîmplă, totu-i cum vrea. Și noi constatăm , ne nevoim și altele cum se vrea de SUS, cît sîntem de vii. ÎI sîntem datori și nu conștientizăm mai defel, prin cîte religii nedrepte ne îndepărtăm de dorințele LUI.
  Și părăsiți plătim cănd I se umple paharul Îndelungrăbdătorului, nu ne dăm seama. Doar CER-ul știe ce și cum, noi doar de ne apropiem cît și cum putem. E anevoie și-i greu cu noi așa neputincioși și delăsători mereu. În EL ni-i nădejdea de se-ndură de noi să ne-ndrume și învoiască, în cîte ne trebuie. Mai mult ori mai puțin chiar corect și demni de omenia ce-I sîntem datori.
  Și nu prea știm cum să facem în așa lumesc dezlînat și fără pic de EL cu adevărat. Tot mai îndepărtați și speranța depășită-n multe privințe. De aproape în izbeliște, ne simțim cu toate că erau ceva porniri, cine știe cînd și cum?!

2059.Să ne rezolvăm de putem

   Se întîmplă ca un timp foarte îndelungat să ne tot preocupăma a fi îndreptați. Și să nu fi reușit întocmai, ci mai rămîn destule, doldora de teorie, dar cu practica în pom. Se impune noi abordări și ajutor de cerut, ca să se poată, că ne depășește. Să ne dovedim înțelepți pentru noi înșine, nu exagerat, ci cumpătați să ne rezolvăm de putem.
   Văzul e cel mai bogat în informații simț și de-ți pui problema de a simți mai mult decît îți oferă văzul. E o ceva ce doar spiritual se poate afla și inexplicabil, e minunat cînd se petrece. Și clarificări nu-s, nu se pot afla, decît în lumea reală, și acolo cît îi e dat dreptății ne mințite. Că de regulă adevărurile ce țin de EL nu-s la îndemînă în lume.
   Și întunecimea în care-i ținută lumea fără EL, dosit după nedreptăți strigătoare la CER. Numai claritatea și fermitatea cînd va fi vremea vor face ordinea firească. LUI și nouă, dar mai e timp și nedreptatea poate multă?