3859...Bine ar fi de nu aș fi

  Eu manevrez cuvinte, trebuie să fiu tare atent, îs mai haine decît sentimentele. Ce-s complicate și sincere dat nu lovesc, nu schingiuiesc, nu condamnă și cară-n. Ele vechimi de potențiale poate necunoscute așa bine de om încă, îi de mai revăzut. Teribilele vorbe îs o armă precisă demnă doar de dreptate și bine. Și de EL cînd știi cu ardoare ce și cum, altfel e o ceva cu dus întors și te condamnă.
  Mai am multe de știut și cîte mai și acuma acumulez cu chiu cu vai pricep. Are totuși multă răbdare cu mine, un neica nimeni aciuit în solda SA, sigur știu cîte ceva. Mai anticipez și mi se confirmă ori ba și vă zic, mai și primesc așa de Undeva. De mă mir cum așa convingeri ce despică uneori adevărul de așa minciună dichisită.
  Încă-s parcurgeri nedefinite clar și de aflat cumsecade, bine ar fi de nu aș fi omul care sînt.

2993.În izbeliște, erau porniri, cînd se va putea iar?!

  Ne opunem fiecare cum putem nedreptății și nedreptăților ce ne tot lovesc. Dintre oameni zicem noi, aiurea, fără EL nimica nu ni se întîmplă, totu-i cum vrea. Și noi constatăm , ne nevoim și altele cum se vrea de SUS, cît sîntem de vii. ÎI sîntem datori și nu conștientizăm mai defel, prin cîte religii nedrepte ne îndepărtăm de dorințele LUI.
  Și părăsiți plătim cănd I se umple paharul Îndelungrăbdătorului, nu ne dăm seama. Doar CER-ul știe ce și cum, noi doar de ne apropiem cît și cum putem. E anevoie și-i greu cu noi așa neputincioși și delăsători mereu. În EL ni-i nădejdea de se-ndură de noi să ne-ndrume și învoiască, în cîte ne trebuie. Mai mult ori mai puțin chiar corect și demni de omenia ce-I sîntem datori.
  Și nu prea știm cum să facem în așa lumesc dezlînat și fără pic de EL cu adevărat. Tot mai îndepărtați și speranța depășită-n multe privințe. De aproape în izbeliște, ne simțim cu toate că erau ceva porniri, cine știe cînd și cum?!