3959... Chiar de nu toți consimt nesinceri.

  Nu că-și manifestă supremația față de natură în general, în VT, dar e în realitate. De EL creeat să nu ne comparăm cu nimica din restul creației de pe Pămînt. Sîntem aparte oamenii complet diferiți de orice vietate terestră, fiind cu spirit și gîndire Divină. Nici nu ne putem pricepe pe noi înșine în viața ce-o aflăm continuu mirați.
  Nici nu avem cădere a ști de toate cele, pînă nu ne vom vindeca de neputințele firii. Competitivi în fața SA și-n natura Pămîntului și-ntre noi oamenii, nu oricum ci cum ne cere. În virtutea facultății de continuă înălțare spre un ce nu-l încă știm, răspunzînd prezent! cînd EL ne cheamă. În toate limbile Pămîntului ce ni li-o tot dat să înfiripăm diversitatea necesară cunoașterii, planificate de SUS cîndva.
  Îndeplinind chiar de nu toți consimt nesinceri, dar la o adică fără șovăire cu toții vom fi.

3798...Conduita cerută și încă ne urmată între oameni

  O mare minciună ce se tot vehiculează-n lumea creștină, viața după moarte. O trăsnaie, nu știm nimica nu ne parvine de acolo-s căi și căi, bune doar pentru cei primiți. Ce și-au făcut cum trebuie viața printre oameni și-n deplin consens cu EL. Aici cît au trăit nu degeaba, fluieră vînt prin religiile necurate și nedrepți și imorali.
  Printre oameni, aflîndu-și sfîrșitul neconcludent ca oameni, cum ni se cere. Și deci dincolo tratați ca atare li se va pierde urma și de va mai fi o nouă încercare. Bine de nu, nu și altele vor fi combinațiile ce CER-ul le experimentează cu spiritele. Și gîndirile de începuturi umane pe acest Pămînt și în altele ce nu le dibuim.
  Nu ne privesc tare multe, încă așa de înstrăinați de EL și conduita cerută și încă ne urmată între oameni.

3702...Și în timpul acordat fiecăruia în parte

   Nu-i în CER nimica pentru noi, ca oameni, ci doar ai LUI din Lumea SA, îs pe acolo. Că spiritul și gîndirea acumulată într-o viață, adică sufletul, își are calea lui ce noi n-o știm. Dar închipuiri gîrlă și nedrepții și-au găsit suficienți gură-cască în toată lumea, de cînd lumea. Și încă și azi continuă prostirea, nelegiuirea potrivnică LUI și nouă în neștire, doar LUI dîndu-I socoteală. Fiecare cînd îi vine rîndul, aici și nu în alte părți, cum vă tot aburesc netrebnicii pe voi naivii.
  Ce sîntem fiecare de te lași încălecat în așa neputințe de a fi corecți între noi și-n fața SA. Că doar aici EL ne pretinde îndreptarea între oameni și cu EL respectîndu-L, crezîndu-L pe Singurul Dumnezeu. Nu cîți necurați și închipuiri mincinoase, ce vă scot din calea preconizată SUS nouă împreună cu EL. Iar cînd vine scadența, dați toate pe una, nepricepuți, zăpăciți de atîta nedreptate și nelegiuire, ce-i de plătit de nu vă dezmeticiți cum trebuie.
  Și în timpul acordat fiecăruia în parte, în care trebuie sa ne încadrăm cumsecade, omenește cu EL.

3696 Poate se va dumiri nepriceputul, dar de unde?!

  Curioasă învățătură de minte ni-s nevoile toate date cînd nu sîntem cum trebuie. Ne încetînd a crede că absolvindu-le, trecînd ca gîsca prin apă, nepricepînd mai nimica. Am făcut mare scofală, nu, am eșuat în continuare ratîndu-ne viața dată așa. Cu acele praguri, poticneli de pricepere că-I greșim și să ne revenim. Nu să continuăm tot la fel ca mai înainte, doar memorînd suferința cît mai în amănunțime.
  Zicîndu-ne că ni-i de folos și altora, aiureli, de nu ați băgat la cap că vi-i doar vouă adresată. Părăsirea în diverse deznădejdii aflîndu-vă o vreme de adîncire a căutărilor aflătoare. Dar ce oare dorește de la noi EL, de ne aflăm așa de jos în viață, o vreme?! Confruntați cu cîte nedorite trăiri potrivnice binelui și libertății noastre.
  Cu scopul vădit de SUS, de a ne atrage atenția că-I sîntem datori și încă nu ne pasă. Poate, după atenționare, atenționări, se va dumiri nepriceputul, dar de unde?!

2993.În izbeliște, erau porniri, cînd se va putea iar?!

  Ne opunem fiecare cum putem nedreptății și nedreptăților ce ne tot lovesc. Dintre oameni zicem noi, aiurea, fără EL nimica nu ni se întîmplă, totu-i cum vrea. Și noi constatăm , ne nevoim și altele cum se vrea de SUS, cît sîntem de vii. ÎI sîntem datori și nu conștientizăm mai defel, prin cîte religii nedrepte ne îndepărtăm de dorințele LUI.
  Și părăsiți plătim cănd I se umple paharul Îndelungrăbdătorului, nu ne dăm seama. Doar CER-ul știe ce și cum, noi doar de ne apropiem cît și cum putem. E anevoie și-i greu cu noi așa neputincioși și delăsători mereu. În EL ni-i nădejdea de se-ndură de noi să ne-ndrume și învoiască, în cîte ne trebuie. Mai mult ori mai puțin chiar corect și demni de omenia ce-I sîntem datori.
  Și nu prea știm cum să facem în așa lumesc dezlînat și fără pic de EL cu adevărat. Tot mai îndepărtați și speranța depășită-n multe privințe. De aproape în izbeliște, ne simțim cu toate că erau ceva porniri, cine știe cînd și cum?!

2970.Clar și adevărat, nu ne putem avea noi de grijă

  Ne conduce din CER Domnul și nu prea sîntem conștienți că fără EL nimica nu-i posibil. Pe Pămînt încă la bunul SĂU simț ce ne influiențează binele și răul și celelalte. Ce noi le trăim vrem nu vrem dintotdeauna de cînd sînten nu de capul nostru, cum credem. Și EL ne-o cam îngăduit ca să progresăm, învățînd a merge pe calea afirmării bune, corecte, demne. De oameni ai LUI, responsabili de noi.
  Și de Pămîntul care ne ține și noi îl dijmuim nerespectoși, îndărătnici între noi. În fapte urîte, rele, nedreptatea ne stăpînește, acordîndu-i încă viață contra noastră. Însăși nerecunoscîndu-L cum trebuie și ne trebuie dezmeticirea totală și bună. Că altă cale nu-i, chiar de încă ni se par cîte în lună și-n stele verzi pe pereți.
  Jertfindu-ne uneori conștienți de anumite necesități ne înțelese corect mereu. Fără  de EL în mintea noastră clar și adevărat, nici nu prea ne putem avea de grijă. Singuri ne eschivăm că ne dă EL încă voie să mai zburdăm nedrepți dezinformați.

2395.În relațiile cu EL, deciși, știindu-L, nu la derută

  EL nu ne-o refuzat nimica de L-am întrebat ceva demn de oamenia din noi. Doar să fim sinceri și hotărîți în relațiile cu EL, deciși, știindu-L, nu la derută. Că nu ține și nu ne ia în serios, nu ne răspunde, decît cine știe? Au fost și asemenea cazuri cînd nu ne aștepta la mare lucru și-o fost. Dintr-o aparentă glumă, s-o ajuns la lucruri foarte serioase în relațiile cu EL și îndreptarea omului.
  Noi îI sîntem LUI datori, pentru ce-o făcut pentru noi și face, nu EL nouă. EL E implicat într-un proiect cu noi împreună, Conducător de viață pe Pămînt. Cu un țel ce noi nu-L știm, ce parcă de ne zicea acum 77 de ani cînd o fost ultima oară. Chiar pe aici prin România, că vom avea o așa explozie comunicațională. De distanțele de oriunde de pe glob îs instantaneu parcurse, îL credeam?
  Multe-s de zis, dar să ne vedem de viața noastră, ținînd cont de ne vrem binele. Să nu-L uităm defel pe Adevăratul Dumnezeu și să fim oameni adevărați între oameni adevărați.

2344.Îi mai ales de priceput de tineri, morala, binele

  Religia ca religia, dar ni se cere în primul rînd moralizarea între noi oamenii. Deci și din cadrul cultelor oamenii să fie oameni adevărați, nu mai spun nimica. Că-i alungată libertatea de nu-i bun-simț între oameni și mai ales îi de priceput de tineri. Cu responsabilitate mare pe părinți și societatea în domeniul acesta. Că și desfrîul și dezordinea-s contra libertății, ne susținută de morală.
  Că nimic nu-i bătut aici în cuie, mersul vieții, calea fiecăruia e o alegere deplină. Că nu-s disponibile locuri limitate în cadrul circuitului Spiritualitatea Sa și să ne vedem de corectitudine. Cu toții, nu contează decît moralizați și să-L știm corect Cine E cu Adevărat Dumnezei. Atîta se cere, deocamdată și să ne aliniem cu bine la cerința LUI.
  Că ne dăm seama de o implantare inițială în fiecare a responsabilității morale și a dreptății. Doar părinții datori îs să ni le menție treze mereu cît ei sînt, noi urmîndu-i. Ca și societatea și apropiații cu toții să contribuie la construirea omului cu adevărat demn.

2200.Cei fărădelege în fața SA și a noastră

  LUI nu-i place atitudinea de gură-cască, cei ce nu se implică, cei ce merg numai împinși de la spate. Fără coloană vertebrală, ce nu le place să gîndescă, ci alții pentru ei. Pomanagii, lăudăroșii și fuduli de nimica, hahalerele, cei pe care nu poți pune bază. Oamenii de nimica, șmecherii, cei fărădelege în fața SA și a noastră.
  Da LUI îi place să fie temut, respectat și să se creadă corect în EL, Unicul. Că noi oamenilor ne place să se creadă că toți sîntem de treabă și totuși nu-i așa. Poate doar constrînși să ne purtăm cumsecade, de altfel nu, așa-i firea unora. Or fi influențele mai puternice asupra lor și nu se pot controla.
   Să dăm dovadă de cutezanță, deșteptăciune e o îndatorire de om, prostia e o încercare. De cădem în plasa ei plătim, ne controlîndu-ne cum trebuie ca oameni.
   Condiția umană e de ne acceptat și totuși se trăiește cum putem pînă la un final. Ni se dau încercări numeroase, părăsiri și suferințe, doar ne vom afla locul în lume.

2198.Ne conduc astfel de inși ce se cred așa urmași

  Că ne vine uneori să ne luăm lumea-n cap de așa neputință generală în fața neroziei. Să evadăm în alte dimensiuni, că aici nu-i corect mai nimica ci o maimuțăreală. Nu am fi coborîți din copac, nu dar ne conduc astfel de inși ce se cred așa urmași. Ne ținînd nici o clipă cont că-s de sorginte Divină în gîndire și spirit, complăcîndu-se. În animalități străine nouă și lor dar nu-s conștienți și noi de asemenea nu prea tare.
  Să nu ajungem la lipsa de entuziasm care-i semnul ducerii de rîpă, a lumii acesteia. Cît e ea de avansată tehnic și științific, lipsind coeziunea credinței în EL, ci aiurelile încă de plătit. E greu că nici EL nu prea vrea să ne scoată la liman încă, să mai fierbem în suc propriu o vreme. Cine știe cîtă vreme încă?
   Îs vise de dorit a fi cumsecade între noi oamenii, cine știe cîtă vreme va mai fi urîtul și răul prin lume în conlucrare hîdă nouă, fără EL și dreptate.
   EL vrea să serece și unde n-o semănat, adică avem de dat de la noi în întîmpinarea LUI. Dar e de dorit să ne luăm cu speranțe de bine și util, după EL cel adevărat. Nu după minciuni, ce încă-s bine mersi prin lume încă-n mare vogă.