Se afișează postările cu eticheta evadăm. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta evadăm. Afișați toate postările

vineri, 9 august 2013

3674....Ce încă-s de domeniu viitorului

  Le putem atribui mai bine denumire mai corectă de „cîini de pază” din exteriorul nostru, de evadăm . În afara sferei de viață, firești bune, în care ne desfășurăm existența pe Pămînt. Că sînt și a-I SĂI îngeri și ei tot nevăzuți, forțe ce ne știu din interiorul sferei vieții oamenilor trăite pe Pămînt. De cîte ori ne depășim sfera de activitate și-i cu acordul SĂU și noi nici nu prea știm nimica corect.
  Însă atunci cînd se vor restabili pierdutele pentru atîta amar de vreme legături. Cu EL și noi aflîndu-ne locul și menirea și cîte altele ce nici nu visăm deocamdată. Înstrăinați nemerituoși între noi și nici în fața SA, ci mai degrabă buni de părăsit. Și asta se și petrece, nu întîmplător ci cu bună știință SUS, cît e nevoie doar.
  Să ne dăm seama de firescul unor relații acătării cu EL, ce încă-s de domeniul viitorului.

vineri, 19 octombrie 2012

2198.Ne conduc astfel de inși ce se cred așa urmași

  Că ne vine uneori să ne luăm lumea-n cap de așa neputință generală în fața neroziei. Să evadăm în alte dimensiuni, că aici nu-i corect mai nimica ci o maimuțăreală. Nu am fi coborîți din copac, nu dar ne conduc astfel de inși ce se cred așa urmași. Ne ținînd nici o clipă cont că-s de sorginte Divină în gîndire și spirit, complăcîndu-se. În animalități străine nouă și lor dar nu-s conștienți și noi de asemenea nu prea tare.
  Să nu ajungem la lipsa de entuziasm care-i semnul ducerii de rîpă, a lumii acesteia. Cît e ea de avansată tehnic și științific, lipsind coeziunea credinței în EL, ci aiurelile încă de plătit. E greu că nici EL nu prea vrea să ne scoată la liman încă, să mai fierbem în suc propriu o vreme. Cine știe cîtă vreme încă?
   Îs vise de dorit a fi cumsecade între noi oamenii, cine știe cîtă vreme va mai fi urîtul și răul prin lume în conlucrare hîdă nouă, fără EL și dreptate.
   EL vrea să serece și unde n-o semănat, adică avem de dat de la noi în întîmpinarea LUI. Dar e de dorit să ne luăm cu speranțe de bine și util, după EL cel adevărat. Nu după minciuni, ce încă-s bine mersi prin lume încă-n mare vogă.