4093...Îndreptarea tot cerută mereu.

  Deci nu-I EL dragoste și iubire, ci doar închipuirea neroziei de zeu isus din NT. Ce-i fata morgana a neputinței de a-I fi în fața SA cum ne dorește și de nu putem. Și-i explicabil prin refuzul SĂU îndelungat, sătul de neputințele omenești. Pînă ne va mai veni mintea la cap și alte aflări parcurgînd în timp și spațiu, mai domoliți. Și cîte altele ce-n vechime nici nu se puneau în balanța relațiilor cu EL.
  Deci evoluînd noi mai ales după traseul știut și făcut de SUS, să-l urmăm și EL oarecum. Într-o înțelegere mai completă a oamenilor, azi ajunși încă înstrăinați destul. E anevoie o înțelegere, dar EL nu-I lipsă de unde-I locul și printre noi. Dar nu-L merităm a ști, dar E, nu cum nedreptatea-L taxa nu demult, că-I vina LUI. De nu este, că ei acei nevolnici cred în Dumnezeu, dar mai cu precădere în nelegiuiri.
  Încălcîndu-I la greu cerințele SALE cînd e vorba de îndreptarea tot cerută mereu. Și de asta prezența LUI E simțită anevoie de către nevolnici!

3976...Înstrăinați nu ne putem schimba-n bine.

  Nu-i loc de decepție de-I ești alăturea LUI Dumnezeu, ca-n cazul total decepționaților. Ce nu-L urmează avînd doar în față imaginea fudulă a neroziei din NT și neputința de a fi oameni. Ci închipuite minciuni în tărășenii mîndre de dau în gropi, fără de EL, ci-n fărădelegea. Sfînta legea a SA către noi, ce-i contestată, dar după ea sîntem judecați din CER și azi.
  Nu-i loc de întors de nu vă băgați mințile în cap, conformîndu-vă LUI cum ne tot cere. Și inevitabil suferiți ce nici nu gîndiți, de gîndire nu aveți la vreme, încăpăținîndu-vă-n șmecherii. Răutăți și cîte mișelii, ne ținînd cont de morală, bunătate, dreptate și conduita în fața SA. Crezînd că-i aventură viața și serii de întîmplări, nu totu-i previziune SUS pentru jos.
  Noi nu avem habar de nu-L urmăm, ci înstrăinați nu ne putem schimba-n bine fără EL.

2198.Ne conduc astfel de inși ce se cred așa urmași

  Că ne vine uneori să ne luăm lumea-n cap de așa neputință generală în fața neroziei. Să evadăm în alte dimensiuni, că aici nu-i corect mai nimica ci o maimuțăreală. Nu am fi coborîți din copac, nu dar ne conduc astfel de inși ce se cred așa urmași. Ne ținînd nici o clipă cont că-s de sorginte Divină în gîndire și spirit, complăcîndu-se. În animalități străine nouă și lor dar nu-s conștienți și noi de asemenea nu prea tare.
  Să nu ajungem la lipsa de entuziasm care-i semnul ducerii de rîpă, a lumii acesteia. Cît e ea de avansată tehnic și științific, lipsind coeziunea credinței în EL, ci aiurelile încă de plătit. E greu că nici EL nu prea vrea să ne scoată la liman încă, să mai fierbem în suc propriu o vreme. Cine știe cîtă vreme încă?
   Îs vise de dorit a fi cumsecade între noi oamenii, cine știe cîtă vreme va mai fi urîtul și răul prin lume în conlucrare hîdă nouă, fără EL și dreptate.
   EL vrea să serece și unde n-o semănat, adică avem de dat de la noi în întîmpinarea LUI. Dar e de dorit să ne luăm cu speranțe de bine și util, după EL cel adevărat. Nu după minciuni, ce încă-s bine mersi prin lume încă-n mare vogă.