4237..E de probat.

  Deci împotrivirea chiar în mersul așa cum e a lumii actuale, întrecîndu-ne îndrumătorii ce nu-și află ei însăși calea corectă. Pentru ei înșăși și familiile și națiile lor, tărăgănînd o neputință de cînd lumea, neputința de a-I fi cu ne tot dorește cu EL și noi. Împreună să ne dezmeticim în aflări încă străine total de noi, doar SUS preconizate, dar nici Acolo îndestul de bine știute.
  Noi oricînd putînd, ca și EL de altfel, rupe firescul și croi altă cale în dezvoltarea lumii cunoscute și necunoscute nouă încă. Dar e de a ne schimba comportamentul în acest așa lumesc fără de EL și noi, cum ar trebui și nu dovedim potențial, ci îndărătnicie rea. Cu acordul SĂU încă din perioada îndepărtării de la EL, din nevolnicia noastră demonstrată atunci, săturîndu-L.
  De așa omenire, chiar și aleși pe sprînceană, tot necredincioasă căii comune cu EL, demostrînd că nu ne putem ține corect atunci, acuma e de probat poate ne-am învățat minte.

4093...Îndreptarea tot cerută mereu.

  Deci nu-I EL dragoste și iubire, ci doar închipuirea neroziei de zeu isus din NT. Ce-i fata morgana a neputinței de a-I fi în fața SA cum ne dorește și de nu putem. Și-i explicabil prin refuzul SĂU îndelungat, sătul de neputințele omenești. Pînă ne va mai veni mintea la cap și alte aflări parcurgînd în timp și spațiu, mai domoliți. Și cîte altele ce-n vechime nici nu se puneau în balanța relațiilor cu EL.
  Deci evoluînd noi mai ales după traseul știut și făcut de SUS, să-l urmăm și EL oarecum. Într-o înțelegere mai completă a oamenilor, azi ajunși încă înstrăinați destul. E anevoie o înțelegere, dar EL nu-I lipsă de unde-I locul și printre noi. Dar nu-L merităm a ști, dar E, nu cum nedreptatea-L taxa nu demult, că-I vina LUI. De nu este, că ei acei nevolnici cred în Dumnezeu, dar mai cu precădere în nelegiuiri.
  Încălcîndu-I la greu cerințele SALE cînd e vorba de îndreptarea tot cerută mereu. Și de asta prezența LUI E simțită anevoie de către nevolnici!