4093...Îndreptarea tot cerută mereu.

  Deci nu-I EL dragoste și iubire, ci doar închipuirea neroziei de zeu isus din NT. Ce-i fata morgana a neputinței de a-I fi în fața SA cum ne dorește și de nu putem. Și-i explicabil prin refuzul SĂU îndelungat, sătul de neputințele omenești. Pînă ne va mai veni mintea la cap și alte aflări parcurgînd în timp și spațiu, mai domoliți. Și cîte altele ce-n vechime nici nu se puneau în balanța relațiilor cu EL.
  Deci evoluînd noi mai ales după traseul știut și făcut de SUS, să-l urmăm și EL oarecum. Într-o înțelegere mai completă a oamenilor, azi ajunși încă înstrăinați destul. E anevoie o înțelegere, dar EL nu-I lipsă de unde-I locul și printre noi. Dar nu-L merităm a ști, dar E, nu cum nedreptatea-L taxa nu demult, că-I vina LUI. De nu este, că ei acei nevolnici cred în Dumnezeu, dar mai cu precădere în nelegiuiri.
  Încălcîndu-I la greu cerințele SALE cînd e vorba de îndreptarea tot cerută mereu. Și de asta prezența LUI E simțită anevoie de către nevolnici!

3847...Pe loc greșeala și îndreptînd-o

  De judecata unui așa zis zeu isus, pe ceea lume, nici vorbă, o mare și gogonată minciună. Aici și pe loc le simțim verdictele Divinității, chiar anticipate, nici bine nu ai gîndit ceva. Și EL din CER, se zice, dar eu practic și ceilalți, chiar din religiile astea nedrepte LUI. Dar acceptate SUS încă, cred o vreme, știu că ne ia înainte CER-ul cu înfăptuiri deabia închipuite.
  Deja ne și trezim cu răspunsul SĂU în față, de obicei constructiv, de bine, util și chiar frumos. Cu privire la răspunsul rău, mai ne rabdă să ne vadă de nu ne dăm  noi seama revizuindu-ne. Pe loc greșeala și îndreptînd-o, chiar de nu se mai poate total, măcar parțial, ori cu părere de rău cerîndu-ne iertare sinceră. Că nu mai e nimica de făcut în diverse cazuri, ce o dată nedreptatea săvîrșită.
  Nu-i loc de schimbarea bună, corespunzătoare cerinței date nouă, grăbindu-ne greșim. Ne judecînd suficient faptele înainte de a le face, deci fără cap.