3847...Pe loc greșeala și îndreptînd-o

  De judecata unui așa zis zeu isus, pe ceea lume, nici vorbă, o mare și gogonată minciună. Aici și pe loc le simțim verdictele Divinității, chiar anticipate, nici bine nu ai gîndit ceva. Și EL din CER, se zice, dar eu practic și ceilalți, chiar din religiile astea nedrepte LUI. Dar acceptate SUS încă, cred o vreme, știu că ne ia înainte CER-ul cu înfăptuiri deabia închipuite.
  Deja ne și trezim cu răspunsul SĂU în față, de obicei constructiv, de bine, util și chiar frumos. Cu privire la răspunsul rău, mai ne rabdă să ne vadă de nu ne dăm  noi seama revizuindu-ne. Pe loc greșeala și îndreptînd-o, chiar de nu se mai poate total, măcar parțial, ori cu părere de rău cerîndu-ne iertare sinceră. Că nu mai e nimica de făcut în diverse cazuri, ce o dată nedreptatea săvîrșită.
  Nu-i loc de schimbarea bună, corespunzătoare cerinței date nouă, grăbindu-ne greșim. Ne judecînd suficient faptele înainte de a le face, deci fără cap.

1527.Realitatea LUI

   Sînt mulţi cu înalte ziceri în religiile lumii, dar nedrepţi la greu nu-şi închipuie Divinitatea, ce-I ci îngusta lor limitare. EL e Universul şi Totul din jur de aicea şi de pretutindenea ştiut şi neştiut. Împreună cu Lumea LUI de ne cuprins de mintea noastră limitată şi ne meritorie din necredinţă suficientă.
   Se tot zice de viaţă veşnică dincolo, după o judecată de apoi. Aproximări de nedrepţi, am zis uitaţi NT şi luaţi VT şi doar atunci mai vorbim. Judecata e înainte de a muri şi fiecare simte, de-i timp, unde şi ce va urma cu el şi de ce. Şi alţii apropiaţi de-s pe fază schmbîndu-se de pe urma îndrumărilor muribundului, altă existenţă alege în îndreptare şi aflare a SA. Deci altă judecată amplă şi nu mai ştiu cum nu-i, decît cînd dispari afli ştirea ta, cum ai fost, de nu eşti chiar conştient de tine.
   Pentru că majoritatea ştiu ce hram poartă şi ce au făcut şi evaluarea nu-i şochează, se ştiu mult puţin. Iar dincolo se zice că-i o recuperare a ceea ce nu ai reuşi viu fiind. Acolo spirit te căzneşti să urci acolo unde ţi-i menirea de poţi. Cei rămaşi te pot ajuta de îşi amintesc de tine drept, cu faptele tale demne, de ai avut. De nu e greu şi nu ştiu decît EL ce-i de făcut atuncea. De regulă cine o dus o viaţă corectă şi L-au ştiut şi respectat, o duc corespunzător şi acolo.
   De asta EL se preocupă de fiecare să-l aducă cît mai aproape de EL, îndreptat şi înspre bine doar. Prin atenţionări şi altele mai deosebite părăsiri chiar în suferinţe să se dezmeticească la realitatea LUI şi îndreptaţi. Se vor salva ei şi ai lor. Prin aceste schimbări de ritm normal şi arătarea nevoilor şi chiar tu fiind implicat în ele te trage de mînecă. Să te trezeşti la realitatea SA unică şi să nu-I mai greşeşti ci să îţi revii la normalul dorit SUS.
   Conştienţi doar să fim de necesitatea îndreptării şi doar cu fapte bune în lume. Şi spiritual cum ne dorim să-L ştim de bine, că ne aşteaptă să-L urmăm cum putem fiecare. Nu-i obligatoriu nici un stil, fiecare să şi-L caute cum vrea şi simte că-i bine.

Pina cind?

   Unii cred ca de-s inca tolerati de EL, in toate privintele, nu au nevoie nici sa-L sti macar, avind si sanatate la discretie, fara sa dea nimic in schimb, inca.  EL mi-a dat credinta, si mult mai tirziu am observat, ca-mi rasplateste si cu sanatate familia de cite ori ii cer, fiind nevoie. EL da ploaie pentru nevoile pamintului, si oamenilor si peste nedrepti si drepti, inca nu a venit acea divizare ferma, clara, finala, mai e timp de indreptare, si trezire.
    Muie-ti is posmagii, de nu, mina carul inainte la streang cu hoitul neputincios!
    Pentru unii trezirea va fi cind funia-i va fi la git, la unii cind se stringe jmicul, la unii cind deabia mai da din picere, si atunci poate fi cam tirziu, nu?