4019...Permisă lungirea ne aflării

  Nu-i chip să-i atingi pe nerozii de păgîni cu vre-o afirmație despre EL Real Unicul. Și referiri critice la felul lor de a fi, nedrept în raport cu EL și noi în general în lume. Religionari ce pîngăresc firescul dat și părăsit o vreme ce pare încă fără capăt. Dovedindu-se doar atunci cînd EL va vrea aflarea SA corectă, pînă atunci. Asta e, ne luptăm cu morile de vînt ale neputinței de a-i fi cum trebuie între noi și cu EL.
  Cred că atunci suflecările în direcția îndreptărilor, că-s multe strîmbe de foarte multă vreme. Se vor buluci a fi corectate, nu știu cum va fi? doar EL ne va înlesni cele de cuviință. A le înfăptui fără a-I mai greși iarăși și iarăși, că nu va mai fi posibil în noua pornire. Definitiv învățătura de minte cum e SUS și jos își va spune cuvîntul numaidecît cumsecade.
  Nu va mai fi permisă lungirea ne aflării SALE, ci-n conlucrarea cum trebuie cu noi toți.

3404.De ne revenim grabnic și necazul ia sfîrșit

  Deci e de repetat și de intrat bine în cap, chiar de cel ce suferă e un fost nemernic. Nu contează, suferința îl astîmpără, posibil să-și dea seama de nedreptatea. Ce-o susținea, dar nu contează asta, între noi îl vedem năcăjit acuma și să-i respectăm suferința. E părăsit și pedepsit și CER-ul consideră și ne cere să fim oameni între oameni adevărați.
  Dovedind asta prin vorbe și fapte, răzbunarea e doar în seama SA, noi doar constatăm. Ferindu-ne cît mai mult să-I greșim, că EL ne ajută, credință să aveți demni oameni să fiți. Respectîndu-I legile date nouă întocmai, eventual adaptate azi, modernizate ne ciuntite însă. De avem neplăceri, se datoresc nouă că nu-L luăm în seamă suficient, fiind părăsiți
  Plătim, de ne revenim grabnic și necazul ia sfîrșit, fiți siguri și altădată confomați-vă LUI. Și numai LUI, ca să vă fie bine vouă și familiei voastre.

3136.Modele de urmat se vor afla la timp, într-o diversitate de opinii și teme foarte moderne.

  Obișnuitul, firescul, culoarea locală, lumescul nedrept și ordinar de oriunde împămîntenit. Ce ne îndepărtează de dreptate în general și adevărul SĂU, e de înlăturat imediat. Și întronat ceea ce ne cere EL de la noi, explicit și fără echivoc, atunci. Că-n general știm demersurile SALE, către noi, privindu-L și îndreptarea noastră cu adevărat.
  Fermă și clară, unde nu-și au loc ocolișurile și fățărnicia ieftină și vulgară. Ne trebuie recreată atmosfera aceea benefică tuturora încă din vechime, oarecum. În Biblie vag amintită și adaptată nouă acuma, în lumina cerințelor SALE actualizate. Pe la noi acum cca. 77 de ani și mai recent mie, ferm și clar. Simplu și demn, fără cîte recuzite nedemne firii SALE și demersului de îndeplinit de noi cu precădere.
  Convenționalismul înțelegerii se va reafla atunci, cîteva fraze șablon și tot cortegiul. Priceperii noastre adaptat trăirilor de acuma și cîte altele le vom afla la timp. Modele de urmat se vor ști la timp, într-o diversitate de opinii și teme foarte moderne.

2935.Vremii ce ne privește și a spațiului ce ne primește

  Trăind anapoda, nedrept ne încheiem viața, peregrinarea pe acest Pămînt. Nu tihniți, cum ni-i dat ca oameni să fim, normali în fața LUI și a lumii, știindu-ne pașii. Existenței măsurate de SUS, dar cumsecade fiind și cu EL în relații firești. Ne înlesnește simțirea vremii ce ne privește și a spațiului ce ne primește. Conlucrînd la bunul mers al cunoașterii de sine și cu ceilalți.
  Simțind viața mai completă, adevărată, mulțumitoare cum trebuie tuturora, de ar fi cum trebuie. Dar așa nu-și duc pînă la sfîrșit existența, întreruptă uneori nefiresc și dur. Dar totul după cum merităm, plătind în fața SA, modul cum am înțeles să trăim. Nedrept între oameni și fără EL, uneori și-n necazuri cu finalul nemulțumitor. Ție și celorlalți nedumeriți de așa viață neînțeleasă în așa lume.
  Dezmeticirea-i de dorit dar încă nu-i hotărîtă cu toții s-o avem la îndemînă. Mai e de o mai dus așa și cînd va fi vom trăi și vom vedea, comportîndu-ne aievea. Normalizați înspre o altă trăire împreună firesc cu EL și noi cum trebuie pe Pămînt.

2888.Nu-s folositoare viilor, complet izolați de multe

  Dar caut să vă ajut întrucîtva, că-i dificil de trăit fără EL și mai ales și nedrept între oameni. Știu o vreme oricum o ducem de probă jos lăsați de SUS, doar o vreme ce n-o știm. Că nu-i bătută-n cuie, variază după cauze doar de EL știute, încercări, adica înscenări de probă nouă, de ținem. Dacă ne menținem între anumite limite și de ce și altele ce SUS îs de aflat.
  Notate cu strășnicie, nimic nu-i trecut cu vederea, doar că multe-s doar notate, arhivate. Bine de știut anumite și absolut toate stările omului. Și timpul rezolvă toate cele, știute ori nu. Că de aici ni se trag toate, de cum viețuim, că după aceea chiar de știm foarte, foarte multe despre om și EL. Și celelalte nu-s folositoare viilor, care-s în lumea asta complet izolați de încă esențiale cunoștințe.
  Pînă la soroc și de acolo de ne vom cuminți cum trebuie se vor afla multe. Deci tot e un dacă încă o vreme și după aceea, cu mai puține alternative greșite. Și totuși limitate, de omenescul nedefinit corect încă în formare atunci.

2540.Familia cu carențe educative, nedreptă, fără EL

  O viață boemă, fără nimic sfînt în tine, nedrept și înstrăinat de o existență foilositoare. Un dandi, veșnic hoinar și fără griji cotidiene ci neserios și delăsător. Degeaba prin lume fiind nu se prinde de el viața ca nuca de perete. E un rateu din start, cine știe, familia cu carențe educative, nedreaptă, străină de EL și moralitate.
  Și totuși sînt oameni care se complac unei vieți în permanentă mișcare dintr-un loc în altul. Că așa-i nația, șătrarii și îs unii dintre ei și serioși, erau, că-s pe cale de dispariție cu ale lor meserii ne mai întrebate. Iar dintre ăștialalți conaționali foarte puțini în trecut erau așa, dar mai recent au cam început și datorită crizei. Să apară tot mai mulți dezrădăcinați de-a binelea, cam la modă fără familie.
  Ori doar de probă o vreme și gata, cupluri pe bandă rulantă dezmembrate. Și ce-i mai odios, copii, sudura suplimentară și obligatorie a familiilor, azvîrliți. În derută mare, fără nici un Dumnezeu, că EL se împotrivește desființării familiilor. Dar nu de homosexuali și alte denaturări ordinare, cărora EL nu le dă nici-o atenție. Îs contra Sa și a ceea ce-o gîndit EL la facerea lumii, erori de educație, încercări care nu-s trecute de oamenii lumii.

2500.Abținerea de la rele și urîte, înfruntîndu-le

   Ne opunem mizeriilor înconjurătoare, mai cu deosebire cele omenești, de care ținem. Stricînd și naturii fața și sensul, prin felul nostru nedrept de a exista între noi și-n fața LUI. Opunerea-i, prin abținere de la rele și urîte, izolîndu-ne de fărădelegea lumii. Și prin curajul de a înfrunta cît putem realitatea hîdă a lumescului ce ne tot agresează.
  Și prin bună dispoziție, neimplicare, haz de necaz în ultimă instanță. Combătînd în viața noastră familială și de societate, micimea și nefirescul existenței nedrepte LUI și nouă. Nu descurcîndu-ne, ci cu spirit drept, corect, cu bun-simț între oameni. Contrînd șmecheria, delăsarea, imoralitatea și iresponsabilitatea nefirească omului de alăturea.
  Bucurîndu-ne de bucuria altora, cu adevărat, consolidînd-o și buni să fim, lăsînd răutatea și urîtele purtări pentru totdeauna. Schimbați în noi și lîngă noi să fim cum ne dorește EL și să-L aflăm cît putem mai bine.

2471.E greu de întruchipat atîtea onorabile bune

  Să ne detașăm de lumescul nedrept nouă și lor, trăncăneli, bîrfe, prejudecăți, păreri, etc. Purtîndu-ne nu cum ar merita, ci distincți, detașați, iertători și buni între noi toți. E greu de întruchipat atîtea bune și onorabile, dar asta e, cît putem, mai puțin rău. Ci cu bun-simț și binele în față, vrînd ce ne cere EL nouă între noi. Și să nu-L uităm defel, ci dîndu-I ce-I a LUI, respectîndu-L cum trebuie, niciodată destul, mă gîndesc.
  Că nu-L știm a ne comporta în fața LUI cum trebuie, părăsindu-ne plătim. Văicărindu-ne, că ce ni-o făcut, cum am ajuns de nenorociți, dar minte nu vrem să avem. Ba da, dar de unde? Că nedreptatea ne-o tăiat toate căile de comunicare cu CER-ul, cu știrea LUI. Și asta e deocamdată sîntem în programul CER-ului și ce va urma vom trăi și vom vedea ce-i de mai făcut.
  Deocamdată tot nu știm nimica, tot nedrepți și nerușinați și fără EL, defilăm prin viață. Cum putem cum nu putem, mai aflînd o treabă, de bine dar pusă anapoda fără EL. Mediul înconjurător martor ca și EL, Nevăzutul și ne așteptă să ne mișcăm cum va trebui, că nu-i încotro.

1914.Ajutați să-și revie între oameni

   Uneori pe nedrept sînt izolați unii, că-s să zicem, mai altfel între oameni. Îs ca și noi și-s de luat în seamă și îndrumați și chiar ajutați, să-și revie între oameni. De văzut ce-i cu ei și chiar cu EL de aflat de se poate îndrepta situația. Doar EL știind și ei, năcăjiții, ce au făcut de trag barca pe uscat și-s evitați de ceilalți.
   Să nu ne zgîim la ei ca la o panaramă, curiozitatea, expusă suferința nouă să luăm aminte. De nu ne vedem de drumul îndreptării noastre înspre bine între oameni. Și să-L aflăm corect, ca ei ajungem și poate și mai rău, că sîntem atenționați. Deci mai bine evităm așa priveliști și-n sinea noastră să ne facem curățenie.
   Că nu degeaba ni s-o scos în cale expunerea necazului hîd, urît?! Îndreptarea comportamentelor nedrepte, vorbelor și faptelor fără bun-simț și bunătate. De nu le putem încă, macar să ne facem că nu-i vedem, pînă ne revenim noi să fim cum trebuie. În fața SA și a oamenilor, vom simți aceasta, ca o mulțumire de ne imaginat.

1805.Nu ai cu cine vorbi, așa arătare netrebnică

   Să nu ne închipuim că de avem școală și alte studii deosebite și rafinate au vre-o valuare. Nu de ești un neobrăzat de nedrept, prost crescut și fără elementarul bun-simț. Un tăntălău fudul nevoie mare de care nu are nimeni trebuință. Toți îl evită că-i un prost cu școală, ce-s foarte mulți azi și la noi pe furate studii. Și ioc cultură și minte tabula rasa. Nu ai cu cine vorbi, așa arătare netrebnică.

   Să-ți închipui că maortea-i o bagatelă și ulterior că-i o treabă serioasă. E de la plus la minus, extremele, e sfîrșitul vieții, a experimentului omului pe Pămînt. Judece cel în temă, nu aiuriții de pe margine, de se cred, că nu-s, toți ajung acolo, că-s nedrepți. Și-i nemulțumește sfîrșitul că minte nu au primit să priceapă rostul existenței.
   E de învățat viața cu răbdare și multă preocupare atentă, doar în condițiile SALE. Că EL E  Totul și noi creația SA, pe aicea în derulare cam nepricepută și tare obraznică. Și încă și nedreptatea nu ne dă mîna să aflăm rostul nostru adevărat. O tot scăldăm în necunoașterea generală dar ne credem, ehei, tare deștepți. De asta EL se și ferește să-i întîlnească pe fuduii fără minte așezată, zborșiții cu duiumul.
  Ci caută să și-I formeze EL și cu cine se poate înțelege mai pe îndelete, că EL E Îndelungrăbdătorul. Dumnezeu, Unicul, Creatorul Totului, Tatăl nostru Ceresc. Preaînalt ca să-L putem noi cuprinde cu înțelegerea, dar ne dăm rotunzi și pierdem.

1569.EL să primeze mereu

   La finalul vieții, ori al unei operațiuni ample, se poate să nu iasă bine, ratîndu-ne. Și se zice că așa-i mereu, o fi, de nu ai habar de EL, Baza vieții, tot ce se poate. Și de ești și nedrept, halal să-ți fie nici nu ai cum te realiza cu așa dandana de fire. Că simțim un gol în noi, cînd sîntem decepționați, dar nu intreprindem nimic bun. Și vream de-a gata și nu-i de găsit așa ceva, ci-i nevoie de îndreptare.
    Deci să nu ajungem a fi acele ființe fără rost, cadavre vii purtate de apa curgătoare a vieții. În neștire fără simțire și interese bune și utile, ci indiferente și pierdute, rateuri umane. De care și EL s-o lepădat, văzînd că-i degeaba o așa existență fără folos.
   E cam mult cerut de la oricare, să creadă în EL, cînd îi lipsește informația de Bază. Da într-adevăr de se încrede orbește și îndreptat fiind, e un cîștig deosebit și cu rezultate bune simțite. Să nu-L amăgim cu promisiuni neonorate, ci din contra să-L facem să aștepte cel mai puțin. În raport cu alte obligații, El să primeze mereu și să căutăm așa să rămînem.
   Îndreptarea mult dorită de EL s-o înfăptum între noi oamenii, fără întîrziere, respectîndu-ne. Știind că mereu e timp pentru bună purtare și să n-o amînăm. Fiindu-ne nouă datori în primul rînd ca să ni se întoarcă, dar să n-o așteptăm. De nu avem de la cine și mai bine să fim noi primii și să ne rămîe datori alții. Că-i un sentimente de superioritate, dar să nu ni-l arătăm nicidată.
   Să vedem ce simțim, ca un beneficiu nesperat, cînd sîntem săritori în ajutorul oricui se întîmplă. De ni-l cere opri ba, dar văzînd că are nevoie. Parcă mai crești și-n ochii tăi, dar să nu te arăți față de alții, vezi-ți de drum. Nepăsător, dar EL te notează și crești și ți se întoarce în timp, cînd te aștepți mai puțin. Dar de regulă cînd ai nevoie stringentă, de te miri și ulterior realizezi de ce-i binele.

1485.Îndreptare doar la spartul tîrgului,

   Exerciţii spirituale li se zic unor abureli de care omul obişnuit nedrept nu-şi dă seama. Fiind sub influienţe ostile existenţei vieţii date nouă de EL, acceptînd şi dorind nedreptatea lor asupră-i. Dar potrivindu-se în nedreptate ce I-o arătăm LUI, ignorîndu-L cu bună ştiinţă, nişte nemernici, de care de nu ne dezmeticim. EL se va lepăda, în braţele nevoilor de tot felul, potrivnice existenţei corespunzătoare date de EL nouă, cîndva.
    Îndreptîndu-ne înşine ne dăm seama de cum trebuie procedat, astfel ajungînd să nu-I mai greşim, corectaţi. Fiecare simte cum e, fiind cum trebuie, e o altă viaţă simţită doar înspre bine şi relele şi urîtele nu le mai înfăptuieşti. Şi-L ştii măcar corect, respectîndu-L şi de te încumeţi cu credinţă doar în EL, urmîndu-L. E dificil că lumea-i nedreaptă rău de tot, dusă cu sorcova, în derută totală în privinţa SA. Sorcovind altele ne corespunzătoare nouă, greşindu-I cu consecinţele cunoscute, dar nu se lasă încă-s nedrepţi LUI.
    Numai fiind îndreptat, poţi şi altora dezvălui din trăirile tale, de vor. Nu-i obliga pe nimeni niciodată nici chiar la bine. De nu vor să-L accepte, încetează imediat demersul tău, nedrept părîndu-le lor.
   Dacă-L cauţi doar pe EL, celelalte lumeşti le ratezi şi rău să nu-ţi pară, că-s aiureli nedrepte în lume, nu a bune. Caută-ţi prietenia doar a LUI şi acelora care EL ţi-o înlesneşte, asta în timp poţi afla şi fii cuminte în banca ta. Mai ai multe de învăţat în clasa SA, de acuma şi a ta înspre o aflare străină lumii din care nu întîmplător faci mai oarecum parte.
    Oamenii şi oamenii îs cum sînt şi tu nu de mult ca ei erai printre ei, acuma-s tot mai departe de ceea ce vrei tu şi EL să fii. Nu-i mai şti, află-L doar pe EL. Nu că-i vei uita ci străin de nedreptatea lor fii, tot mai accentuat.
     Ei îs profitori nedrepţi între ei, fraierîndu-se doar între ei, în nedreptatea rea şi urîtă LUI. Îşi cer şi neobrăzata îndreptare doar la spartul tîrgului s-o afle, aiureli de nedrepţi ordinari. Cînd corect e să fii toată viaţa ancorat de poţi în îndreptare demnă, cu bun-simţ înspre bine şi util şi la alţii. Ori de nu de cînd îţi dai seama de necesitatea aceasta, tu singur cu EL, fără demersul nedrept al altora.

1480.Fără frică de nimic

   E  foarte greu să fim toleranţi şi trebuie, aşa ne cere EL, chiar şi cu nedrepţii. Să ne ferim a avea de-a face cu ei. În duel e nevoie de arme egale şi poziţii aşijderea, altfel nu se poate, să facă de vor reclamaţii SUS. Eu după acestea mă ghidez deocamdată. Nu-s de acord cu expusele mele, să dialogăm, dar nu cu acuze, că-L urmez. Nu-s de capul meu, şi nici nu pot totdeuna să fiu cum vrea dar intrevine şi-mi revin. E greu la mm. să-I îndeplineşti toate cele, încă mai am de învăţat.
   Să căutăm a fi cît mai cu bun-simţ între oameni cu bun-simţ. Că-i greu altfel şi luaţi de fraieri, ţi se întoarce spatele de nedrepţii ocazionali. Mai bine lipsă, nu le răspunde, nu-i vedea chiar de sînt acolo.
   Alternativa ta ca nedrept, neputincios e să vezi totul şi contrar totului, cît pricepi. Că asta-i de nu te îndrepţi nu ai acces la înţelegea dorită, superficial trăieşti şi aşa şi ţi se oferă viaţa. Încercat eşti dar de nu vrei să te mişti în direcţia bună, n-ai decît rămîi un ordinar ce vei fi părăsit de EL la grele necazuri. Şi cu viaţa-n pioneze, o poţi sfîrşi repede, ratîndu-ţi menirea.
   De nu ţi-o cunoşti, caută-ţi răspunsul în tine, află-l cum trebuie, ia legătur şi cu EL şi îndreaptă-te. Şi nu-i adevărat, că toţi sîntem o apă şi-u pămînt, decepţionaţi la finele vieţii, numai nedrepţii ordinari. Ceilalţi cu realizările care cum o putut, înspre bine-s de contorizat, restul să ni le îndreptăm cît mai repede. Să întrerupem legătura cu relele şi urîtele acţiuni. Apucîndu-ne de noutăţi în viaţă, binele şi utilul şi altora, doar ce ţie nu-ţi place altuia nu face, să-ţi fie deviza cît vei mai fi.
   Să ne purtăm ca şi cînd EL, Dumnezeu e lîngă noi mereu, ţinîndu-se de noi să ve studieze de merităm viaţa dată ori nu. Să căutăm să ne îndreptăm din mersul existenţei, cum o fi, mai greu unele greşeli de remediat. Altele mai simplu şi chiar să o rupem cu relele şi urîtele netrebnicii, deodată. Şi să căutăm ca viaţa să continue doar corect şi ce bine ne vom simţi. Împliniţi, mulţumiţi. împăcaţi că nu-I mai greşim şi fără frică de nimic, descoperim o altă viaţă necunoscută.

1438.Ok.

   Tinerii cînd sînt în situaţii limită cu bătrînii la un loc, o duc cu moralul mai bine. Şi nici nu-s pretenţioşi şi duşmănoşi, nemulţumiţi pe toată lumea, îs împăcaţi mai uşor cu situaţia nedreptă. Şi-s şi cooperanţi mai uşor la greu, necunoscînd încă viaţa nu o apreciază zgîrciţi s-o piardă. Nu ţin aşa mult la ea, ca cei mai maturi şi mai trecuţi prin ea. Se zice de nedrepţi, să mori înainte de a te fi înrăi şi urîţit, în loc să se prefere îndreptarea adevărată, ştiinţa corectitudinii vieţii.
   Greul e uneori nu cînd dai piept cu greutăţile vieţii, care oarecum le aştepţi, ci cînd te confrunţi cu cenuşiul firescului cotidian. Ce te erodează încet înspre lumescul nefiresc şi nedrept ţie. Să te înveţi a răbda şi a nu te implica în rele şi urîte înfăptuiri, nepăsarea în faţa răului şi nedreptăţii. Să ne înfrînăm cît putem gura, că-i cel mai greu lucru, mai ales cînd nu ai nimic de zis .
   Să nu considerăm că deţinem adevărul, doar noi şi că ne ajungem nouă, neavînd trebuinţă şi de ceilalţi în societate. Şi nu numai de oameni ci şi în faţa SA, nu ne plecăm de îngînfaţi şi-o încurcăm cînd ni-i lumea mai dragă. Să ne preocupe doar prezentul şi să nu-i repetăm a trecutului greşeli, de viitor se ocupă doar EL de-L ştim îndreptaţi.
   Să nu-I greşim, considerîndu-L neimplicat în creaţia SA, ori şi mai rău ne ştiindu-L defel şi imorali, că-i groasă rău şi viaţa-i eşec. Părăsirea-i iminentă şi suferinţele ne pot oricînd umbri existenţa şi a familiei, ratîndu-ne viaţa. EL ni-i pavăza vieţii noastre în desfăşurare, un timp de rodaj şi experimentare, ulterior încep atenţionările. Şi chiar tragerile de mînecă, că-I sîntem datori Creatorului nostru pe Pămîntul SĂU, să ne îndreptăm cu bun-simţ în societate. Şi de se poate şi atei, cînd nu-i chip să-L aflăm, iar de-L ştim corect, e ok.
   Apropiaţilor în primul rînd şi nu numai lor, să nu le impunem chiar şi binele şi utilul cu sila ci să-i lămurim de e cazul. De nu-i bine ca fiecare să-şi dea seama singur în tihnă de ce-i foloseşte şi-i moraliceşte-n existenţă înspre bine.

1412.Ne văităm şi cerem ajutor

   Se zice că-n materie e răul, nu, ci în sensul cum o foloseşti materia de bine  ori de rău şi urît. Să fii liber de asemenea-i un risc în viaţă, mai ales de nu-L ştii şi imoral pe deasupra, chiar că-i un enorm risc. E ca şi cînd eşti pe un teren străin, proprietatea altuia şi tu-ţi faci mendrele neobrăzat, obraznic, fără să-ţi pese.
   Şi stăpînului cînd îi cazi în mînă, o sfecleşti, poate de tot. Aşa-I şi cu EL, pe Pămîntul SĂU, creaţi de EL, ne închinăm la stîrvuri şi taţii lor blestemaţi şi încă şi fără bun-simţ între noi. Sîntem cei mai răi posibil exponenţi ai umanităţii, tot înspre rele şi urîte trăiri.
   Nici gînduri nu avem de îndreptare şi părăsiţi încep suferinţele şi ne văităm şi cerem ajutor. Dar cel, mai important ajutor e din partea noastră singuri îndreptîndu-ne. Chiar imediat, dezmeticindu-ne instantaneu să nu-I mai greşim niciodată să ne punem în gînd straşnic şi să nu ne mai întoarcem niciodată. La rele şi urîte fapte, vorbe şi gînduri.
   Văzînd cum am ajuns să ne căznim a fi buni şi utili fără rele şi urîte gînduri, vorbe şi fapte. Rupîndu-ne deodată cu hotărîre, se vor vedea imediat rezultatele. EL ştiindu-ne ce avem de gînd ne va ridica pedepsele repede. Dar să nu-L mai dezamăgim cît vom mai exista. Putem spune şi altora binele întors la noi prin îndreptarea faţă de EL şi oameni.
   Degeaba te vei ruga să te scape de dureri, de nu faci tu pasul hotărît înspre EL îndreptîndu-te mai întîi cum se cuvine. Îţi răceşti gura de pomană, ori în gînd aiurea, de nu poţi să faci nimic ci doar nedrept eşti încontinuu.
   Hotărîrea de schimbare o poţi lua şi fiind suferind şi să te mobilizezi întocmai ce ai de făcut imediat ce vei putea. Fără a renunţa nici un pic, dîrz să te îndrepţi cum se cuvine, chiar de-i greu nu te lăsa, de vrei să ai folos. EL te urmăreşte pas cu pas să-I aduci la îndeplinite promisiunea făcută la greu. Dar a avut încredere în tine, că-L vei asculta spre calea corectă
   Să nu-L dezamăgeşti, că te pasc alte necazuri poate şi mai şi, de nu te dovedeşti de cuvînt. Sînt cazuri că nu-ţi iese cum vrei, dar perseverează. Şi EL te ajută şi aşteaptă pînă reuşeşti, dar să faci ce trebuie cu încăpăţinare, pînă-ţi iese.

1398.Pentru o existenţă demnă

   Se întîmplă să fim martori doar şi să nu ne implicăm între cei împinşi fără direcţie de avîntul snobismului, prinşi neputincioşi în vîrtejul prostiei.
   Uităm fapte ce ne-au marcat existenţa şi reţinem neînsemnate lucruri. În plină zi imaginile trecutului se pierd, dispar. Dar chestiile mici rămîn într-un colţ al memoriei, nestingherite timp îndelungat.
   Să ne însuşim într-atît un stil de viaţă, dar continuu să-l îmbunătăţim după noi, evoluînd înspre bine şi util. Şi să ţinem cont de trecutele erori.
   O societate are nevoie de valori umane, altfel se dezbină. Cu răul nu poţi compune singur, ci-i nevoie de elementele binelui neapărat. Răul nu se învoieşte a compune cu elemente vii. Faptele singure nu-s de luat în seamă fără a sluji unor idei.
   Obscurităţii de azi trebuie să i se aplice cercetarea clară rece, distantă adevărată, pentru aflarea adevărului de secole dosit de nedrepţii religiei hîde. Întunecimea trebuie să înceteze şi lumina s-o lăsăm liberă-n noi. O început mai demult o deşteptare a lumii în faţa nedreptei religii, ce-şi doseşte pe CEL ce zice că-L slujeşte.
   Copilăriile naivitatea îs deranjante la maturi. Aceştea au alte priorităţi, chiar demente, oprirea timpului, lucru imposibil, dar tare dorit uneori parcă mai cu multă ardoare. Timpul stîrnit în sfere mai Înalte nouă, din interese ce ne scapă încă. E-o posibilitate de stabilire a unei legături cu Divinitatea, cumva  mai altfel. Se mai intrevede ceva, în afara timpului, prezentul, trecutul şi viitorul nu-s distincte cu consecinţele durerilor resimţite din vina lor. Deci o cale spre fericire, mai de-a dreptul.
    Numai calea spirituală convinsă în Divinitatea SA, e posibil de întruneşti condiiiţe SALE. Şi nedrept fiind se-ntoarce foaia, părăsindu-te mai continuu, te sperie cu suferinţele şi odată cu timpul şi cu perspectiva morţii. Şi atunci toţi nedrepţii cutremuraţi se pleacă ruşinaţi de neputinţa lor hîdă. Ni se îngăduie un timp mai bine să fim atei, liberi-cugetători, decît în nedreapta religie, creştină, dar şi moralizaţi deplin, pentru o existenţă demnă, mulţumitoare.

Inconştientul

   De vreme ce este inconştientul şi te apasă, trebuie să-l subjugi luminîndu-l şi să te purifici cunoscînd (Sigmund Freud).
   Inconştientul la fel ca şi animalitatea înăscută, umană, se poate înlătura prin educaţie în timp, cu voinţă, inteligenţă şi în ultimă instanţă prin moralizarea fiinţei tale.
   Dar există un dar foarte mare şi periculos, se poate reinstale imoralitatea, inconştientul şi animalitatea precumpănitoare în fiinţa ta neatentă, intrînd într-un mediu foarte ostil, fiind nepregătit suficient de bine, adică încredinţat adînc, şi trebuie să o iei de la început din nou, deci atenţie, vigilenţă, şi conştiinţă înaltă de se poate.
   Trebuie să fii atent la orice provocare, întîmplare deochiată, ori fireasă neaşteptată nouă nemaiîntîlnită.
   Şi de se mai întîmplă inconştientul, ca la mine, să te mai încerce uneori, şoptindu-ţi cîte prostii, rele ori necuviinţe, să te faci că nu-l auzi, eşti surd la pornirile lui deochiate .
   Ar fi corect să-ţi ceri iertare în asemenea cazuri de inconsecvenţă spirituală intimă, să-ţi ceri iertare LUI, că ai avut o asemenea pornire, căreia nu ia-i dat curs, te-ai înfrînat conşient, dar procedind aşa cred că-i mai bine.
   Acel gînd rău să-l stăpîneşti,şi să-l fugăreşti din minte, uitîndu-l cît mai repede, gîndintu-te la alceva mai constructiv, mai adevărat, pur, curat, la comuniunea cu EL cumva.
   De nu-ţi stăpîneşti conştient gînditele involuntar greşeli, şi le şi repeţi, fără să-ţi ceri instantaneu iertare, şi să te căieşti cumplit, sincer, ajungi din greşeaşă în greşeală o epavă, nu un om adevărat.

Pina cind?

   Unii cred ca de-s inca tolerati de EL, in toate privintele, nu au nevoie nici sa-L sti macar, avind si sanatate la discretie, fara sa dea nimic in schimb, inca.  EL mi-a dat credinta, si mult mai tirziu am observat, ca-mi rasplateste si cu sanatate familia de cite ori ii cer, fiind nevoie. EL da ploaie pentru nevoile pamintului, si oamenilor si peste nedrepti si drepti, inca nu a venit acea divizare ferma, clara, finala, mai e timp de indreptare, si trezire.
    Muie-ti is posmagii, de nu, mina carul inainte la streang cu hoitul neputincios!
    Pentru unii trezirea va fi cind funia-i va fi la git, la unii cind se stringe jmicul, la unii cind deabia mai da din picere, si atunci poate fi cam tirziu, nu?