3742..Ne-am tot cocoloșit în necredință

  Am vrea să ne cocoloșim la sînul SĂU, dar nu-i posibil așa împuțiți de ne isprăvire. Dezgustat de felul cum am ajuns fără de EL, de fapt era și de așteptat după așa îndelungată vreme tot fără EL. Și îndepărtați de cerințele SALE, clar date nouă, dar uitate și răstălmăcite în nedreptatea. Ce I se face și nouă deoarece ni-I tot ascuns cunoașterii temeinice, ce ne-ar împiedica a-I mai greși.
  Frică simțim că nu ar avea de ce să ne mai fie, de I-am fi aproape, nu știm cum. Încă nu pricepem înțelesul SĂU, clar și deslușit ferm, ci în continuare inconștienți. De EL și noi cum ne pretinde a ajunge, dar se pare că nu-i vremea, mai avem de tras. Consecințele neascultării LUI, prea îndelungate fără de EL și nici civilizați. Ci sălbăticiți în necuviințe, întărtați în nefirești nedemne comportări inumane.
  Ne-am tot cocoloșit în necredința, ce-L ține departe de noi și avem neplăceri și moarte.

3614..Ci ceea ce poți fiind făcut așa a fi

  Nu ni se cere imposibilul, totu-i posibil doar să și vrei, e greu și așa cînd nu ai căderea. Ți se oprește un nod în gît, te forțezi în van, constați că trebuiești să te monitorizezi singur. Pas cu pas să îndeplinești ce ți-ai propus și nu-ți iese ușor ci greu, anopoda și totuși vrei. Te strofoci și cîine-cîinește îți iese ceva ce pentru moment te mulțumește.
  În timp nu-ți ajunge, ci vrei să te afli mai corect și nu prea ești bine în fața ta, dapoi între ceilalți. E și mai grea încercarea de aflat părerea, nota, mai bine te lași păgubaș, o vreme măcar. Dar va reveni pornirea benefică firii îndărătnică încă înspre neputințe și nepăsare. EL nu ne cere luna de pe cer ca oamenii între oameni, ci ceea ce poți fiind așa făcut a fi.
  Doar să dorești să devii cumsecade între ceilalți și-n cunoașterea LUI corectă.

3501..Noi nu știm ce-i cu noi

  Cînd și cît nu este Dumnezeu perceput cum trebuie, cum e de fapt de cca. două milenii. În lumea oamenilor totu-i posibil, opreliștile nu-și au rostul, nu se folosesc. E fără limite răul și urîtu-n lumea oamenilor și-n natură de asemenea totu-i ne zăgăzuit. Se poate face netulburat orice, cine să-i oprească, de vreme ce EL ni-o lăsat din mîini, ne ascultîndu-L, părăsiți tot plătim de mult timp întruna.
  Și împotriva omului totu-i posibil, chiar ei însăși făurindu-și rele și urîte vieți. Unii împotriva celorlalți de multă vrele o tot trag de păr viața și nu-și explică. Îndărătnicia în neputința dată a o consuma în devastarea lumii cînd e părăsită de EL. În calea nevoilor de tot felul, doar ne vom dezmetici cum trebuie, dar nu-i chip. Degeaba-i minte și rațiune, cînd nu-i folosită cum trebuie în aflarea LUI.
  Ci-n îndepărtatea de calea preconizată o vreme doar de SUS știută, noi nu știm ce-i cu noi.

3480.Nu ne pot soluționa viața asta trăită cam anapoda

  E totul posibil în așa încă nedreptate și fanaticii să treacă-n fața scepticilor uneori. Unde Esența vieții e luată-n derîdere o vreme, lăsată de SUS, doar așa înțelegerea să fie mai grea. Chiar oprită prim lume o vreme, pînă și copii o vor pricepe necontenit. Dezmeticirea Atunci va fi la îndemîna tuturor și-nfăptuită cum ne va fi învoirea.
  Concluzionînd că-I dincolo de bine și rău, deci binele e o himeră, irealizabilă, dorință doar rămînînd?! E de discutat totuși, de nu-i un dat, de ce se bate atîta monedă pe imposibil. Simt că-i greu și poate și alții, dar să ne căutăm îndreptarea cu EL, ce ni se tot cere, nu de florile mărului. Că și așa nu putem fi desăvîrșiți și știutori, înșelîndu-ne mai mereu în cam toate, doar ce ni se mai lasă oarecum.
  Că ni se lasă la îndemînă doar credințe, intuiții și chiar de sună cam urît, unele aproximări, bănuieli ce nu ne pot soluționa viața asta trăită cam anapoda.

3420..De ea fiind capabili și ne știuți ca atare

  Să nu avem o gîndire îngustă, grefată doar pe proprii nevoi, ne luînd în calcul societatea. Familia, apropiații și altele ce ne țin să fim ceea ce sîntem, doar împreună, altfel nu-i posibil. Imaginația ne controlată e izvorul necazurilor tale ori și a altora ce se încred ție. Proștii nu se auto-elimină, ci provoacă relele elementare, teluricul îl scormonesc.
  Răzlețînd nevoi cumplite, echivalentul tenebrelor naturale, cînd cauzăm pedepse în natură. Ne respectînd legile mediului înconjurător, aflîndu-ne în treburi unde nu-i treaba nostră, plătim cu vîrf și îndesat. Trezirea-i cumplită și plata-i peșin pe durată lungă suflînd și-n iaurt. Că unde nu-i cap vai de tot omul implicat fără conștiința faptelor sale.
  Răutatea-i lăsată în urmă de ce-i în stare prostia dezlănțuită, de care nici nu avem habar. Luîndu-ne mereu pe nepregătite, de ea fiind capabili și ne știuți ca atare.

3404.De ne revenim grabnic și necazul ia sfîrșit

  Deci e de repetat și de intrat bine în cap, chiar de cel ce suferă e un fost nemernic. Nu contează, suferința îl astîmpără, posibil să-și dea seama de nedreptatea. Ce-o susținea, dar nu contează asta, între noi îl vedem năcăjit acuma și să-i respectăm suferința. E părăsit și pedepsit și CER-ul consideră și ne cere să fim oameni între oameni adevărați.
  Dovedind asta prin vorbe și fapte, răzbunarea e doar în seama SA, noi doar constatăm. Ferindu-ne cît mai mult să-I greșim, că EL ne ajută, credință să aveți demni oameni să fiți. Respectîndu-I legile date nouă întocmai, eventual adaptate azi, modernizate ne ciuntite însă. De avem neplăceri, se datoresc nouă că nu-L luăm în seamă suficient, fiind părăsiți
  Plătim, de ne revenim grabnic și necazul ia sfîrșit, fiți siguri și altădată confomați-vă LUI. Și numai LUI, ca să vă fie bine vouă și familiei voastre.

3286..Ce tot încearcă a ne pune la punct și nu-i chip, încă și nu-i bine. Bine?!

  Să ne subjugăm amarul, metode sînt, mai ales asiatice, din cîte știu, de al amîna. O vreme de al amorți, anestezia cu toate că nu-i prea posibil, că ne-ncalecă el pe noi. Oameni sîntem și de regulă se dorește consumarea pînă la fund a încercării date. Să ne învățăm minte cu temei, de se poate pentru întreaga viață și să ne îndreptăm.
  Că nu-i încotro deocamdată se încearcă o nouă remodelare din CER și metodele-s diverse. Supunerea ce ni se cere, e mai altfel, în timp o vom afla, deocamdată să-L știm bine. Bine?!  Moralizați între oameni și-n natură, binevoitori măcar cît putem, cîntărindu-ne pornirile. Domolindu-ne nepriceperile, lipsa de bun-simț încă ne dobîndit ferm și clar, încă destul de nedrepți.
  Cînd cam totu-i în derută, spre dezordine și neputința de a fi oameni adevărați ci nemernici. Mai mici ori mai mari, cum reușim să fentăm de tare tăriile vieții. Ce tot încearcă a pune la punct și nu-i chip, încă și nu-i bine. Bine?!

2970.Clar și adevărat, nu ne putem avea noi de grijă

  Ne conduce din CER Domnul și nu prea sîntem conștienți că fără EL nimica nu-i posibil. Pe Pămînt încă la bunul SĂU simț ce ne influiențează binele și răul și celelalte. Ce noi le trăim vrem nu vrem dintotdeauna de cînd sînten nu de capul nostru, cum credem. Și EL ne-o cam îngăduit ca să progresăm, învățînd a merge pe calea afirmării bune, corecte, demne. De oameni ai LUI, responsabili de noi.
  Și de Pămîntul care ne ține și noi îl dijmuim nerespectoși, îndărătnici între noi. În fapte urîte, rele, nedreptatea ne stăpînește, acordîndu-i încă viață contra noastră. Însăși nerecunoscîndu-L cum trebuie și ne trebuie dezmeticirea totală și bună. Că altă cale nu-i, chiar de încă ni se par cîte în lună și-n stele verzi pe pereți.
  Jertfindu-ne uneori conștienți de anumite necesități ne înțelese corect mereu. Fără  de EL în mintea noastră clar și adevărat, nici nu prea ne putem avea de grijă. Singuri ne eschivăm că ne dă EL încă voie să mai zburdăm nedrepți dezinformați.

2835.Construit cu migală de părinți și societatea bună

  Ne rușinăm de adevăr, e posibil? Da de ce nu, e totuși ceva, în așa lumesc ordinar fără bunul-simț și simțul dreptății bune. Nu-i construit cu migală de părinți și societatea corectă și nici nu-i de mirare, se și vede peste tot. O apă și-un pămînt în nedreptăți cît vrei și nu vrei, e lumea oamenilor. De ce să le mai fie frică, nici nu-L știu, necuratul cu-i se închină, nu-i de nici o hasnă în CER și pe Pămînt.
  Doar CEL, Adevărat Domnul Dumnezeul tuturora, e dosit pe Pămînt și EL așa o vrut o vreme. Ce-o expirat de ceva timp, dar pe Pămînt încă nu se simte, în virtutea inerției. Ne facem că plouă, ce dacă ne tot părăsește și sîntem altoiți și ne irosim viața? Bine că ne dă cît ne mai dă, dreptul la așa existență limitată, că neputincioși sîntem la grămadă cam toți.
  Nu ne dăm la cale singuri, cum singuri ne-am înstrîmbat în timp, îndepărtîndu-ne de EL. Și El de noi, am tot plătit nu glumă și-i vremea de a ne reveni, nu-i chip singuri, se vede. Va face EL, începutul, cînd va socoti și altă istorie se va scrie pe Pămînt.

2550.Măcar așa din curiozitate, că nu-I Informația

  Omenește E să-L știm măcar corect, dar nu-i posibil și ne îmbătăm cu apă chioară. Sughițăm amarnic fără de cunoașterea SA adevărată, măcar așa din curiozitate. Că nu-I Informația pe piață, fiind dosită de năprasnica nedreptate ce I-o face lumescul, LUI și nouă. Dar, e fără de izbîndă închinarea la necuratul zeu strămort, dar cine știe? Cît îi va mai tolera EL pe nedrepții lumii?
  Oricum e bine să fim în ton cu frămîntările lumii bune, utile tuturora, înspre îndreptarea în căutare. Corectă cum ni-i nouă dată a o afla cu EL împreună în continuare în rezonanță cu universul. Deci nu obraznicii de nepăsători, ci implicați cît putem mai bine folositor nouă și lor. Că numai cei ce ne influențează cînd. Noi nu că-I sîntem LUI datori, așa sîntem programați din pornirea pe Pămînt. Cu-n scop încă necunoscut nouă, nevrednicii LUI și încă și nouă fiindu-ne încă ne folositori. Întru totul, neinformați cum trebuie și-n lumescul ăsta deșănțat, potrivnic omenirii. Înspre o redobîndire a unor necunoscute, inițial oarecum în aflare, dar oprite.

2525.Dar nu-ți mai aparține, e a lumii, în trăire liberă

  Tot așa și o realizare ce ai întocmit-o să dăinuie, va exista independentă de tine cît va fi posibil. Ducîndu-ți ideea de bine, frumos și util, dar nu-ți mai aparține e a lumii. Trăindu-și viața independentă, de sine stătătoare, cît va putea. De regulă mereu e cît va dori EL să fie și noi pe de altă parte să fim. Cu noi mai e ceva, ne putem despărți între noi o vreme, dar undeva dăinuie acea legătură bună, care de-i înfiripată de părțile interesate, din nou există.
  Cu EL e altceva, ne depășește, nu știm mai nimica, dar ne tot dăm cu părerea. Și chiar atentăm, cît ne bagă EL în seamă, la sfințenia oamenilor care ne-o arogăm noi nedrepții SĂI și ai noștri. Sfințindu-i pe unii și pe alții, cu ce drept?! Și cu ce consecințe în CER, ioc, nu știm? Între noi oamenii cuprinși în cîte religii ce nu-L interesează. Se petrec multe și mărunte.
 Dar contează cu adevărat doar ceea ce EL înfăptuiește, restu-s baliverne, ce ni le facem noi cadou. Cîte închipuiri deșarte ca și această viață, de nu-L știm și nu-L respectăm.

2204.Simplu voi face ce voi putea din ce mi se cere

  A, că-I dau așa crezare unu-I ne-fapt, după voi, posibil, eu așa simt și nu chiar de mult tare. Și voi să fi fost în locul meu, sigur la fel ați fi procedat, de cele ce mi se  fac mie și cu mine. Asta e, nu vreau compasiune ori admirație, ci simplu voi face ce voi putea din ceea ce-mi cere. De comun acord cu EL și voi vedea ce-i de făcut atunci pe moment, ori în perspectivă.
  Să știți că avem nevoie de pavăza SA, că de ne părăsește, că nu-i mulțumit de noi. Ne năvălesc forțele ostile vieții de pe aicea și o încurcăm, pînă iar ne apără. Într-o nouă încercare, să vadă de ne îmbunătățim între noi oamenii și-n fața SA. Iar de nu, se petrece păruirea ori alte neajunsuri ce singuri între noi ni le facem singuri singurei. Cu doar dezlegare de SUS că nu-I sîntem pe plac și avem de tras necazuri diferite.
   Știu vi-i greu să credeți poate ce vă zic, nu am cum să vă lămuresc, eu așa știu. Din ce mi-a transmis EL, că se petrece asta de mii de ani între oamenii planetei Pămînt. Așa ni-i dat să trăim și să ne învățăm ori nu minte, de ce trebuie făcut cît viețuim, deocamdată.