4050...Altă viață afla-veți!.

  Te încrezi în Dumnezeu? Da, ți se răspunde de marea majoritate oarecum sigură pe ea. Și de unii mai nehotărîți care-s mai nesiguri pe EL și pe NT și isus-ul lor de păgîni. Ce-L ascund pe Adevăratul Dumnezeu în dauna închipuirii, fățărniciei, neroziei. Ce-i în tot NT și oriunde te întorci prin lumea fără de EL ci de înșelătorii și fărădelege.
  Plină lumea nelegiuirilor, neputințelor de bine și bună-creștere, nici gînd de îndreptare spre EL. Și Lume LUI din CER cu ochii pe noi doar om apuca-o pe calea dorită de SUS. Dar nu-i chip în așa îndelungi netrebnice vremi sub părăsiri și pedepse de numai știe lumea. Ce-i se cuvine pentru a fi și nu, mai dihai convinsă că nu-i va fi bine și cumsecade niciodată.
  Aiurea de vă îndreptați cu toții nu anapoda ci-n conformitatea cu cerințele SALE. Doar de EL știind și voi oameni de omenie răs-dovedindu-vă, altă viață afla-veți!

2835.Construit cu migală de părinți și societatea bună

  Ne rușinăm de adevăr, e posibil? Da de ce nu, e totuși ceva, în așa lumesc ordinar fără bunul-simț și simțul dreptății bune. Nu-i construit cu migală de părinți și societatea corectă și nici nu-i de mirare, se și vede peste tot. O apă și-un pămînt în nedreptăți cît vrei și nu vrei, e lumea oamenilor. De ce să le mai fie frică, nici nu-L știu, necuratul cu-i se închină, nu-i de nici o hasnă în CER și pe Pămînt.
  Doar CEL, Adevărat Domnul Dumnezeul tuturora, e dosit pe Pămînt și EL așa o vrut o vreme. Ce-o expirat de ceva timp, dar pe Pămînt încă nu se simte, în virtutea inerției. Ne facem că plouă, ce dacă ne tot părăsește și sîntem altoiți și ne irosim viața? Bine că ne dă cît ne mai dă, dreptul la așa existență limitată, că neputincioși sîntem la grămadă cam toți.
  Nu ne dăm la cale singuri, cum singuri ne-am înstrîmbat în timp, îndepărtîndu-ne de EL. Și El de noi, am tot plătit nu glumă și-i vremea de a ne reveni, nu-i chip singuri, se vede. Va face EL, începutul, cînd va socoti și altă istorie se va scrie pe Pămînt.

1456.Îndreptaţi nedreptatea făcută LUI

   Se zice că-I îndeplinim de vrem ori nu o îndatorire dată cît existăm şi de ea nu scăpăm. Se poate, dar totuşi în anumite condiţii la care-ţi pui şi tu puţinul ce te reprezintă. Nota distinctivă, semnătura, amprenta fiinţei tale de îmbunătăţire a existenţei ce-o pricepi. Înspre uneori corespunzător şi căutărilor LUI printre noi în devenirea ne aflată încă. În timp ne edificăm convieţuind cu înfăptuire în desfăşurarea ştiută doar SUS, tu aducîndu-ţi doar o contribuţie cît poţi.
   Se zice că-i destin, nu-i hazard, nimereală, întîmpare ci ceva predestinat doar ţie şi chiar familiei tale prin tine. Să-I aduci la îndeplinire, uneori ţi se pare că-n extremis îs toate produse, de ultim moment, la centime, cum poţi. Libertatea-i ţi-i dată, limitată de acceptarea unei necesităţi specifice.
   Cînd o fost cazul în istorie şi prin crîncene suferinţe au fost aduse contribuţii la destinul comun lumii. Unele date necunoscute, exemplul dat nouă de Însuşi EL cînd o fost la Parepa-Ruşani în 1935 şi-o amintit de crîncenele  pierderi de vieţi omeneşti pe acea vale nepomenite nicăiri. În timpuri străvechi, doar EL ştiindu-LE şi dorind să fie închinată biserica de înălţat LUI şi amintirii lor, acelor străvechi morţi nouă neştiuţi. Nu am aflat să se fi petrecut ceva din dorinţele SALE, decît o mînăstire ortodoxă la care  şi-o adus contribuţia doar Maria Petre cum i s-o certut de SUS atunci.
   Nu-L prea ascultăm şi-I aproximăm cerinţele, date precis, nu I le îndeplinim decît trunchit şi foarte greu în timp. Parcă nu am dori, decît am dori, împotrivirea la aflarea SA corectă. De ce nu I s-o închinat LUI acea biserică înfiinţînd pe loc un loc în calendar Însuşi LUI Dumnezeu, cum nu are şi mai ales că ne-o cerut expres atunci. Pentru EL şi-n amintirea acelor morţi necunoscuţi nouă.
   I s-o închinat fără ruşine unui ioan botezătorul ce-i străin de noi românii, sfînt de împrumut, străin. Şi Însuşi Creatorului ce-şi cere drepturile nu?! Ce motivaţie nedreaptă oare aveţi neruşinaţilor LUI şi nouă? Să căuta-ţi cît de repede puteţi să-I îndreptaţi nedreptatea făcută LUI, Însuşi Dumnezeu! De nu am să-I cer să vă atenţioneze expres cum trebuie să-L respectaţi în sfîrşit cum e normal, cum v-o cerut. Da, Doamne!