3281..Ne îndepărtînd prea mult deosebirile dintre credință și necredință, dintre finit și infinit

  Nedreapta viață de familie în așa lumesc fățarnic și fără Dumnezeu cu adevărat, ci minciuna fudulă. Ce nu vă dă vreo șansă de trecere în fața CER-ului nicicînd, ci mereu de izbeliște și părăsiri, rateuri umane. Veșnica discrepanță dintre tineret și vîrstnici în cam toate trăirile vieții, mai ales azi. Cînd lumescul ajutat de știință și alte înlesniri, crează și mai adînci falii între generații needucate și fără EL.
  Cu toate că se încearcă mereu apropierea dintre ce-i vechi și noul val al vieții. Chinuindu-se unii să întinerească și alții să se maturizeze oarecum și-i greu și fugitiv. Nu ține mult, doar rezistența la schimbări drastic excepțional de defavorabile. La unii oameni deosebiți și rar de întîlnit micimea și fărădelegea nu-i află, ci demni și biruitori.
  Uneori în gîndire se luptă libertatea cu datul, firescul vieții în aflarea de trăit. Ne îndepărtînd prea mult deosebirile dintre credință și necredință, dintre finit și infinit.

3136.Modele de urmat se vor afla la timp, într-o diversitate de opinii și teme foarte moderne.

  Obișnuitul, firescul, culoarea locală, lumescul nedrept și ordinar de oriunde împămîntenit. Ce ne îndepărtează de dreptate în general și adevărul SĂU, e de înlăturat imediat. Și întronat ceea ce ne cere EL de la noi, explicit și fără echivoc, atunci. Că-n general știm demersurile SALE, către noi, privindu-L și îndreptarea noastră cu adevărat.
  Fermă și clară, unde nu-și au loc ocolișurile și fățărnicia ieftină și vulgară. Ne trebuie recreată atmosfera aceea benefică tuturora încă din vechime, oarecum. În Biblie vag amintită și adaptată nouă acuma, în lumina cerințelor SALE actualizate. Pe la noi acum cca. 77 de ani și mai recent mie, ferm și clar. Simplu și demn, fără cîte recuzite nedemne firii SALE și demersului de îndeplinit de noi cu precădere.
  Convenționalismul înțelegerii se va reafla atunci, cîteva fraze șablon și tot cortegiul. Priceperii noastre adaptat trăirilor de acuma și cîte altele le vom afla la timp. Modele de urmat se vor ști la timp, într-o diversitate de opinii și teme foarte moderne.

3065.Retragerea în culise de unde se vede totul altfel

  Sînt profesii ce ușor lunecă-n derizoriul, lumescul, neseriozitatea paște multe practici. Ce din ne cunoașterea firii noastre corecte în cutare și cutare situație. De regulă cu frică ne apucăm de ceva ce ni se potrivește, dar posibil și delăsători să fim. Ceea ce nu-i de dorit în orice domeniu ne croim viața, destinul, conlucrînd la desăvîrșirea. Noastră întocmai cum ni-i dat, cu munca ce ne consacră în societate.
  Lupta pentru a fi cum trebuie e mereu în actualitate cît sîntem și așa dorim mereu. Pentru a ne simți realizați, împliniți, să nu facem umbră degeaba Pămîntului. Și la o adică, oricînd să fim cu bine și corect etichetați, mulțumind pe cît mai mulți posibil, inclusiv pe noi înșine. Încercările ne întăresc și să nu dăm bir cu fugiții la diversele deraieri la care ne supune viața.
  Chiar de sîntem în inima nedreptății și-o putem schimba, uneori mai bine căutăm marginea. Retragerea în culise de unde altfel se vede totul și mai bine de acționat pentru îndreptarea. Răului, urîtului și neputinței de a fi cum trebuie în final reușind și cu ceilalți.

2835.Construit cu migală de părinți și societatea bună

  Ne rușinăm de adevăr, e posibil? Da de ce nu, e totuși ceva, în așa lumesc ordinar fără bunul-simț și simțul dreptății bune. Nu-i construit cu migală de părinți și societatea corectă și nici nu-i de mirare, se și vede peste tot. O apă și-un pămînt în nedreptăți cît vrei și nu vrei, e lumea oamenilor. De ce să le mai fie frică, nici nu-L știu, necuratul cu-i se închină, nu-i de nici o hasnă în CER și pe Pămînt.
  Doar CEL, Adevărat Domnul Dumnezeul tuturora, e dosit pe Pămînt și EL așa o vrut o vreme. Ce-o expirat de ceva timp, dar pe Pămînt încă nu se simte, în virtutea inerției. Ne facem că plouă, ce dacă ne tot părăsește și sîntem altoiți și ne irosim viața? Bine că ne dă cît ne mai dă, dreptul la așa existență limitată, că neputincioși sîntem la grămadă cam toți.
  Nu ne dăm la cale singuri, cum singuri ne-am înstrîmbat în timp, îndepărtîndu-ne de EL. Și El de noi, am tot plătit nu glumă și-i vremea de a ne reveni, nu-i chip singuri, se vede. Va face EL, începutul, cînd va socoti și altă istorie se va scrie pe Pămînt.

2605.Ignorîndu-și viața dar Divin, plătesc de vor

  Sînt hotărîri ce par demne în lumescul sub pedeapsa SA. Încălcîndu-I morala cerută între oameni și necunoscîndu-L cum trebuia atunci. Avîntați cu capul înainte ignorîndu-și viața dar Divin, plătesc de vor cu capul. Și de-abia atunci îI greșesc ignorîndu-I darul și îndrumarea de a  avea grijă de viața ta. Păstrînd-o curată, demnă și cu învățăminte îmbogățînd-o tu și ai tăi, în beneficii folositoare.
  Se zice că toate împrejurările-s potrivnice de nu ai curajul faptelor și vorbelor tale. Și neînfricat învingi, că lumea-i lașă și leneșă, delăsătoare, fără un scop bine definit. Și imoralitatea nu-ți dă girul tăriei de caracter, împlinindu-te moral în fața nedreptății învinsă. Teama de moarte nu-i o formă de curaj, că-L înfrunți pe Dumnezeu.
  EL dînd frica de moarte doar nedrepților să-și caute îndreptarea și de frică. De nu-s conștienți altfel de îndatorirea în fața oamenilor cumsecade și a SA. Că cei ce-s cu EL nu au de ce frică ci sprijin în căutarea căi corecte.