3359..Dar total neputincioși rămînem

  Ne caracterizează contrazicerile, neseriozitatea, pornirile lăuntrice ce dau pe dinafară. Ni-i un dialog perpetuu cu noi înșine viața toată, neînțeleșii, ne dispușii la concesii. Individualiști, egoiști, urîțiți în fapte și vorbe, înrăiți cum nici nu ne dăm seama. Și totuși și conștienți de cum e să fim cumsecade, dar nu ne abținem să fim buni și acătării.
  Lăsăm pe altădată cumințirea, o amînăm la nesfîrșit, la clendele grecești ne vom alinia cum trebuie. Ne lipsește curajul, delăsători, leneși și neputincioși cît încape mereu, alții să facă noi nu. Că ne-ar plăcea reușita desăvîrșirii în noi înșine, dar cine s-o înfăptuiască? Nu sîntem în stare de nici o culoare, porniri, nici porniri nu avem, doar vise de mai bine.
  Dar rămînem pe loc, nedeciși, îndărătnici cu ale noastre toate nevoile știute doar de noi. Consimțite, ceilalți doar bănuie, că-n față sîntem tari în clanță și ne dăm rotunzi, dar total neputincioși rămînem.

3166.Nu contează mult, fiind dominate de neputința de a fi oameni adevărați, ci o adunătură nedreaptă, în irosire

  Neseriozitatea, confuzia generală în care ne complacem de ceva vreme, nedrepți. Și fără Dumnezeu, ci cu cîte minciuni ce ne țin de fraieri, cam pe toți și nu de acuma. Ci de mult timp, în continuare e căderea liberă în josul nefirescului, ce-l vom trăi. Că EL nu prea ne știe cum să ne mai dădăcească și noi pe miriște veche zurbagii.
  Ne facem de cap în neștire, chiar de sîntem tot continuu somați să ne revenim. Nu-i chip, cu așa înstrăinare de EL, lipsa moralității și a dreptății, care-i mințită de mult timp. Apucați în egoism de tot felul, încăpăținați în rele și urîte demersuri, ne cumințiți. Ci din contra tot mai avîntați în imoralitate, fărădelegea la putere necuvenită, ci continuu în batjocură.
  Oare pînă cînd ne va mai suporta? Tot așa s-o croim viața nedreaptă, netrebnici cu foarte puține exemple corecte răzlețite pe ici și colo. Ce nu contează mult, fiind dominate de neputința de a fi oameni adevărați, ci o adunătură nedreaptă, în  irosire.

3065.Retragerea în culise de unde se vede totul altfel

  Sînt profesii ce ușor lunecă-n derizoriul, lumescul, neseriozitatea paște multe practici. Ce din ne cunoașterea firii noastre corecte în cutare și cutare situație. De regulă cu frică ne apucăm de ceva ce ni se potrivește, dar posibil și delăsători să fim. Ceea ce nu-i de dorit în orice domeniu ne croim viața, destinul, conlucrînd la desăvîrșirea. Noastră întocmai cum ni-i dat, cu munca ce ne consacră în societate.
  Lupta pentru a fi cum trebuie e mereu în actualitate cît sîntem și așa dorim mereu. Pentru a ne simți realizați, împliniți, să nu facem umbră degeaba Pămîntului. Și la o adică, oricînd să fim cu bine și corect etichetați, mulțumind pe cît mai mulți posibil, inclusiv pe noi înșine. Încercările ne întăresc și să nu dăm bir cu fugiții la diversele deraieri la care ne supune viața.
  Chiar de sîntem în inima nedreptății și-o putem schimba, uneori mai bine căutăm marginea. Retragerea în culise de unde altfel se vede totul și mai bine de acționat pentru îndreptarea. Răului, urîtului și neputinței de a fi cum trebuie în final reușind și cu ceilalți.