4137...Prin îndreptarea nesilită.

  Vorba unui cîntec, după rău vine bine, totdeauna la fel petrecîndu-se viața, o fi după nedrepți și cei fără Dumnezeu. Adevărul e că aflîndu-ne la strîmtorare ne mobilizăm, ne îndreptăm, ne îmbunătățim felul de a fi, potolindu-ne. Măcar o țîră și contează mult acolo SUS, slăbindu-ne chingile strunirii o vreme, de fapt astea-s condițiile viețuirii.
  De cînd pornim prin viață, la început cu mai multe cicluri de libertate, bucurii și împliniri, învățîndu-ne. Cu un fel de a fi răsplătiți, întîmpinați de existența cotidiană, mai acătării, cu vremea neîncadrîndu-ne corect în baremul dat. Ni se tot scurtează hățurile și părăsirile-s mai curente, la fel și plățile, de ajungem să regretăm.
  Că nu-s vremurile ce trecură, dar e bine să ne îngrijim la bine să punem deoparte liniște, cum? prin îndreptarea nesilită.

3753...Înstrăinați, buimaci de așa lumesc

  Viața ni se atribuie, de nedrepți, ca fiind o învoire a fiecăruia cu neputința de a fi om adevărat.  Om adevărat cu conștiința existenței SALE cum trebuie și noi îndreptați. Deci de la început netrebnicii se consideră inapți de a fi în fața LUI competenți de a trăi. Ci o dau pe variante nedemne, conștienți că-s pe căi străine LUI și nouă cum ni se cere.
  Cum am fost dați a fi, dar nu obligați oarecum, ci mai lăsați să ne alegem viața. Ce-o vom urma la libera alegere și-n întunecimea inculturii despre EL și noi. Cum nu e firesc să-I fim în alegerea noastră, ci educați conform datului nostru. Cu EL Deasupra noastră și urmîndu-ne viața cumsecade, nu numai acceptabil. Dar și-n împlinire și bucuria aflărilor ce încă-s departe de noi așa nedrepți.
  Înstrăinați, buimăciți de așa lumesc și cîte nerozii implementate în contemporaneitate.

3748...În aflare corespunzătoare de tot

  Gura păcătoșilor adevăr grăiesc uneori, că pe toți acești rătăciți fără de EL. Și nedrepți și cîte și mai cîte nelegiuiri, îi consider nedemni de oamenii ce sîntem dați pe Pămînt. Niște păgîni, vai de steaua lor, auzi: cred Domane! Ajută necredinței mele. Chiar că-i necredință în ceea ce cred ei și nu-s de ajutat și de o iei alfel necredința e credința cea adevărată în EL.
  Și-s de ajutat, să-și afle menirea corectă omenirea rătăcită în vremuri nefavorabile. Că-s pe calea aflări bune și utile nouă la toți, cînd va dori Cel de SUS să-L urmăm. E de făcut pregătirile din vreme, nu chiar atunci pe nepusă masă, hodoronc-tronc. C-o dezmeticire nărăvașă, ci-n liniștea păcii așa de mult dorite și interioare și-n afară.
  Cumințindu-ne sub faldurile SALE și a Lumii LUI în aflare corespunzătoare de tot.

3652...Doar EL îngrijîndu-Se, atunci

  Interesant, și EL îi încurcă pe nedrepți, oarecum mereu, de se atacă religiile între ele. Și nu-s sigure deplin pe o coeziune oarecare, se simte un CE inexplicabil lor. Amenințător ce-și cere drepturile dorite încă din vechime, expuse odinioară. Consimțite de noi, dar nici pînă azi și realizate cum ar trebui, e doar un deziderat. E încă îndepărtat de neputința omului, mai degrabă lumeț, nedrept, imoral, înrăit.
  E o permanentă vînzoleală, a ne-ncrederii, a greului vieții date pe nelegiuirea semeață. Datorită căreia părăsiți plătim cu toți și angajați și ne angajați în cîte închinări. Ce nu-L privesc, odinioară vrute de SUS, de ceva vreme în expectativă. Și-n viitor, revenirea la matca SA în a-L ști cu adevărat normal, cum încă nu-I. Și la un comportament firesc bun între oamenii aflători de EL și noi.
  Într-o înțelegere adevărată, azi nici de gîndit, dar în continuare, doar EL îngrijindu-Se, atunci.

3627.Fiind dominați de nedreptate în așa neputințe hîde

  Ne trebuie primenirea, curățirea de tot și toate nevoile pricinuite de noi înșine. Needucații corespunzător, imoralii, nelegiuiții, nedrepții în general neoamenii. Și să redevenim, la loc auto-comanda, sinele să-și revie, să se scuture de neputințe. Cu curaj auto-îndreptîndu-se pe sine omul aflîndu-și calea demnă, cumsecade. După dorința LUI, tot transmisă nouă dar ne luată-n serios, nici acuma.
  E nevoie de o rupere de ritmul ăsta nerod și cred cu o luare de poziție de SUS. Nu văd altă cale, o altă dezlegare de trecutul și prezent neisprăvit, îndărătnic în neomenie. O anumită fermitate exterioară nouă să dezmeticească absolut totul în jur și pe noi. Cutremurați și sătui de așa viață în ratare continuu, năzuind spre o aflare corectă. A demnității de oameni în conlucrare adevărat simțită cu Divinitatea, conformîndu-ne.
  Îndreptărilor firești la ora actuală părîndu-ni-se nefirești, fiind încă dominați de nedreptate în așa neputințe hîde.

3600.Împăcați cu mișmașuri într-o viață ratată

  Ne arătăm mai drepți între nedrepți, cu toții o apă și-un pămînt, dar fiind neputincioși. În fața SA și-ntre oameni, ne dăn ceva mai rotunzi decît ceilalți, mare brînză! Uneori ne mai ține, ieșind în evidență nedrepți între nedrepți, parcă ce contează? Doar așa  să ne aflăm în treabă în așa lumesc nedrept și fără Dumnezeu, nimic firesc pînă la urmă.
  Nu ne dăm seama de iluzoria viață fără EL și îndreptarea corectă, degeaba ne tot strofocăm în cîte religii. Nu facem nici cît o ceapă degerată în fața SA și oricînd ne pasc părăsile în fața nevoilor de tot felul și chiar moartea. De nu ne dezmeticim cu folos LUI și nouă cu adevărat oameni de omenie, demni și clari. În opinii, vorbe și fapte pe măsura cerințelor CER-ești, nu abureli din NT și altele știut nedrepte.
  Dar nu se îndrăznește aducerea la adevărul SĂU, că-I dificil să-I fim cum vrea. Mai bine moartea și necazurile, împăcați cu mișmașuri într-o viață ratată.

3379.Că infinite-s căile și posibilitățile omului

   Înfăptuirile mai deosebite îs considerate de nedrepții fără EL și-n lume ca ea. Că-s misterioase, magice, aiureli, îs realizări ca și celelalte de cînd lumea. De mîna omului în slujbă-i, mai mult ori mai puțin de folos omului. Că se impune respectarea lor, o fi, dar cel mai important e să fim oameni. Cu adevărat între ceilalți și-n fața LUI și om  mai vedea în timp de bine să tot fie.
  Că și așa sîntem categorisiți uniformi, ne diferențiați suficient, chiar de știm că nu semănăm unul cu altul. Dar așa sîntem luați la o adică-n așa lumesc nedrept și imoral, înrăit și derutat. Dar se impune a ne dezmetici cu curajul aflării căi necesare fiecăruia. Într-o devenire cumsecade între oameni demni, știindu-ne capabili de mai mult, mai bine și mai desăvîrșit.
  Că infinite-s căile și posibilitățile omului cu gîndire și spirit de SUS.

3375.Ne păsîndu-ne de ale societății reguli, ce nu se iau după ale SALE legi date

  Nedrepți și necredincioși, ne încredem în zine, în zodii, în basme și cîte închipuiri. Nu așa de vinovate, naive ale timpuriilor vieții cunoașteri aburînde de neputințele cunoașterilor. Necesare omului, dar înhăitat cu nelegiuirile în fața SA și cîte alte netrebnicii ale lumescului. Adevărate vinovate de cum am ajuns, de fără EL și înstrăinați de tema binelui în lume.
  Dar se mai îndură de noi, ca și-n această cuminte perioadă de pe aici și nu numai.  Cînd acoperămîntul SĂU, pavăza LUI ne ocrotește în așteptare, doar minte vom învăța. Întorcîndu-ne cum trebuie la cele bune și firești, ne mai greșind între noi și-n natura dată. Și de EL aflînd cumsecade cu adevărat demni și omenoși cum ne stă bine.
  Ne păsîndu-ne de ale societății reguli, ce nu se iau după ale SALE legi date, dar nici nu ne pasă. Nu ne învoim decît cu binele între oameni, ținînd-o tot așa, de se va și putea?!

3216 Cu menirea dată încă din facere și încă necunoscută corect pe Pămînt, ci doar în CER

  Primejdia vieții e să nu-I călcăm pe urma îndrumărilor și nedrepți s-o tot ducem de izbeliște. Existența, neînțelegîndu-ne menirea dată pe Pămînt și eșuînd lamentabil, să ratăm. Să ne ratăm datul, ocazia de a fi oameni cum trebuie în fața SA și-ntre noi de asemenea. Deci ăsta-i pericolul, ce încă în așa lume nedreaptă nu-l prea știm și încă o vreme.
  Ne vom ademeni singuri în cîte nelegiuiri ferme și clare demne de părăsiri și suferințe. Îndepărtați de EL și calea noastră corectă printre oameni și-n natură, fără aproape cunoștințele necesare. Vieții în adevăratul sens al cuvîntului, totul va lua sfîrșit, ori va începe schimbarea. Cînd EL ne va înștiința de ce trebuie făcut între ce limite să conviețuim corectîndu-ne din mersul nostru.
  Printr-o viață în aflare de îndreptare în timpul acordat, corectîndu-ne, corelîndu-ne. Cu menirea dată încă din facere și încă cam necunoscută corect pe Pămînt, ci ca (doar) în CER.

3166.Nu contează mult, fiind dominate de neputința de a fi oameni adevărați, ci o adunătură nedreaptă, în irosire

  Neseriozitatea, confuzia generală în care ne complacem de ceva vreme, nedrepți. Și fără Dumnezeu, ci cu cîte minciuni ce ne țin de fraieri, cam pe toți și nu de acuma. Ci de mult timp, în continuare e căderea liberă în josul nefirescului, ce-l vom trăi. Că EL nu prea ne știe cum să ne mai dădăcească și noi pe miriște veche zurbagii.
  Ne facem de cap în neștire, chiar de sîntem tot continuu somați să ne revenim. Nu-i chip, cu așa înstrăinare de EL, lipsa moralității și a dreptății, care-i mințită de mult timp. Apucați în egoism de tot felul, încăpăținați în rele și urîte demersuri, ne cumințiți. Ci din contra tot mai avîntați în imoralitate, fărădelegea la putere necuvenită, ci continuu în batjocură.
  Oare pînă cînd ne va mai suporta? Tot așa s-o croim viața nedreaptă, netrebnici cu foarte puține exemple corecte răzlețite pe ici și colo. Ce nu contează mult, fiind dominate de neputința de a fi oameni adevărați, ci o adunătură nedreaptă, în  irosire.

2987.Atunci chiar e de pornit schimbarea bună imediat

  Nu ne dorim chiar și cei mai nedrepți dintre noi, cred vremuri aprige, de necazuri și nevoi nemăsurate. Urgii ce-n timp ne-o tot încercat și se mai petrec și azi pe ici pe colo, să nu-L pierdem din vedere. De tot și să ne revenim a fi cum trebuie, cerîndu-ne, îndreptarea între oameni și măcar să-L știm corect Cine E. Că vedem ce se petrece acolo în nevoi societatea respectivă încleștată de pedeapsă.
  Nu le reamintesc că le știți și voi, mereu prin mass media apar astfel de știri urîte. Îs căutate cu lumînarea, într-adevăr ne interesează dezastrul, dar să nu-l trăim noi, ci alții. De se poate e perfect, nedrepții ne jucăm cu propria viață, că toate-s cîte le vedem. Bune ori rele mai ales, pentru învățătură de minte, să ne vedem de cumințenie și aflarea LUI corectă.
  Că vedem ce pățesc unii și alții, cărora le-o venit timpul, ce numai SUS e știut. Noi doar îl constatăm nedumeriți, dar prin minte nu ne trece, îndreptarea de pus în planul fiecăruia. Cum consideră dar să nu se lase pe tînjală mult, că-L exasperăm și ne atenționează. Atunci chiar e de pornit a ne schimba drastic și imediat, în bine că-i de rău.

2957.Perindă neînțeleși și neîndreptați cum e firesc

   Ne iubim pe noi înșine, nu toți, dar destui nu putem ieși din noi, egoiști, nedrepți. Și cu multe alte metehne ne la locul lor între oamenii adevărați, morali și cu simț de răspundere. Între ceilalți, dovedindu-ne incapabili de fapte bune, utile, ci de altele condamnabile. Și avem tupeul și ne obrăznicim, că ni se tot permite de către cei cumsecade, să facem bîlci.
  Prin vorbe și fapte reprobabile, inconștienți de vina noastră continuă între oameni. Jucăm dublu, cînd ne vedem de drum și cînd ne facem că nu știm ce înfăptuim. Lipsa educației adecvate din tinerețe și alte carențe de neînțelegerea firii omului. În formare, își pun amprenta pe o viață dezlînată și o activitate nepotrivită.
  Și nedreptatea lumii și lipsa dreptății și a LUI dintre noi bine înțeles își spune cuvîntul. În așa oameni ce se perindă printre noi neînțeleși și ne îndreptați cum e firesc.

2608.Mereu bine dispuși, parcă nimica rău nu-i atinge

  Unii înving timpul prin felul lor reținut și răbdător de a fi, nu cumsecade. Ci nedrepți între oameni, dar mereu bine dispuși, parcă nimica rău nu-i atinge. Fluieră vînt, fără răspundere în lume, îs oarecum moralizați par, cu așa curaj de viață. Ne temători, ci cu oarece cunoștință conservatoare, nu-și irosesc fără folos pornirile.
  Să nu transformăm suferința în ură, în prăbușire, ci să ne ținem tari, răbdători. Încăpăținați de răbdători, dacă se poate zice așa, înțînați că totul va trece. Și alți zori vor apare și pentru fiecare cu speranțe de mai bine, util și frumos.
  Și de-L vom urma cum ne tot zice, între noi moralizați cu adevărat și înfăptuind doar binele. Și de EL aflîndu-L cum trebuie la nivel de Pămînt și de azi, cît putem. Cît ne permite nedreptatea să mai aflăm, că-i mai scapă și informații corecte, adevărate. Nu tot minciuni și iar minciuni cu nemiluita, de cînd o știm tot așa o ține.

2476.Dar de EL se știe că-I Unicul cu tărie

  Că pe ce-i sortiți înfîngerii, că-s nedrepți de nu-i cale, vor pieri nebuni. Nici gînd să nu se știe de EL, cum trebuie, e o întreagă tărășenie țesută. Dar de EL se știe că-I Unicul cu tărie și doar prefăcuții nu recunosc Adevărul SĂU. Singurul valabil în această lume limitată de puterea SA. Și destul de stîngaci dosit de nedreții SĂI și ai noștri. De un timp cam singuri își dau cu stîngu-n dreptul.
  Boala lumii acesteia, minciuna, ascunsă de vederea largă a maselor, e tot mai mirosită. Spre însănătoșire grăbită de neputința criminală a nedreptății însăși, ce ne dă soluția. Că EL E Unicul din CER, dar ei au fost duși cu sorcova și mai sînt pe coclaurile răului și urîtului omenirii. Dezmeticirea va fi inerentă la țac și vom fi liberi de nedreptate cu toții înspre ceea ce se dorește SUS.
  Nu ne lăsăm batjocoriți într-atît și nici amăgiți de neputința religiilor în fața SA, Să ni-L apropie cu folos de ambele părți, EL și noi creația SA de izbeliște parcă. De numeroase veacuri în căutarea LUI și EL lîngă noi, ne tot atrage atenția. Noi surzi și chiori la EL, bîjbîim cu așa întunecimi de rîsul curcilor. Dar ne luminăm curînd cu Adevărul și definitiv.

2422.Că E Dumnezeu și să nu fie în realitate

  Auzi între nedrepți se pune problem, dacă există Dumnezeu? Ce puțin credincioși îs aceștia în EL, îndepărtați de neputința necuratului lor zeu mincinos. În moarte de-a binelea încă din vechime. Vai de ei și de acei ce-i ascultă și-i mai și urmează, nu e bine și părăsiți au plătit și plătesc cu toții. E un Singur Dumnezeu în CER și atît și îndreptați-vă oameni ai Pămîntului și aflați-L bine!
  Să crezi că E Dumnezeu și să nu fie în realitate nicăieri, ce aberație! Doar nedrepții o pot aborda în ceea ce ei au religia lor nedreaptă LUI și nouă. Dumnezeu nu e o închipuire gîndită de cineva, ci-I o Realitate ce acei ce-o știu o și simt. Că-i greu de menținut legătura cu EL și cîte și mai cîte în aflare le vom ști de trebuie.
  Oameni pe Pămînt sîntem și EL în CER, o imensitate și de ne închipuit, mereu o dilemă. EL dorește să-L știm din ce în ce mai bine în timp, dovedindu-I că merităm. Îndreptați între noi deocamdată, comportîndu-ne moral și cu binele în față. Și pașii ce vor urma îi vom afla și cum de făcut.

2398.În așa nedreptate în fața LUI și a nostră, e greu

  Secretul harului? Și unii nedrepți, mai cu multe cunoștințe au încercat marea cu degetul. În această temă de SUS și nu au aflat-o, drept dovadă au merlit-o(murit). Nemulțumiți și pe neașteptate, fără să afle secretul harului. În așa nedreptate în fața LUI și a noastră, e și greu. De asta se impune cine are dreptate și simte aceasta, să nu se lase ci să se facă cunoscut. Că de nu răul va învinge, în general.
  Și de regulă omul poate fi îndreptat și-n privința SA și între oameni să fie cumsecade. În timp cu răbdare și voință multă, totu-i posibil de vrem. Că o trecut vremea credinței nedrepte, se simte destul de clar. Dar mai sînt unele ajustaje de făcut acolo unde trebuie.
  Să fim liberi ne constrînși la nedreptate între oameni și-n fața SA Și atunci aflînd calea corectă. Și-ntre oameni cu dreptatea făcîndu-și datoria deplină, ca și morala binelui. Afîndu-L și pe EL, cum e nevoie, ne aburit de fărădelegea în fața SA. Astfel viața se va edifica în cunoștință de cauză dreaptă și între oameni și-n fața LUI.

2397.De făcut ce ne cere și ulterior om afla

  În problema de ce achită EL pe unii? Nu cred că de florile mărului, socotelile CER-ului noi nu le știm. Fiind și nedrepți și fără EL, nici nu avem cum comunica cu EL. Ca să știm așa cîte am dori, e de făcut ce ne cere și ulterior om afla ce ne doare. Și de regulă omul corect, se interesează de a lui situație și a familiei lui. Nu de cîte-n lună și-n stele, e mai aproape cămașa de piele decît haina.
  Și de ce așa de rar achită EL în lumea oamenilor? Tot de CER ține, cei care-I greșesc, plătesc, că-s unii cazuri de excepție. O fi, EL știind, multe le-am explicat și eu în timp. Și nu-s chiar așa dese achitările, e pentru că și noi sîntem tare nedrepți. Și puțini ne încadrăm în baremele SALE de oameni cum trebuie.
  Pe ce-i care se consideră demni de a fi în grațiile SALE și nu-s, sigur îI greșesc. Oricum, poate se închină la necuratul, vechi mort și nu LUI, și asta-i o primă cauză. Ori poate sînt nedrepți din fire între oameni și moștenesc și de la înaintași tarele acelora. Doar EL știind și nu se discută, doar de nu avem treabă?

2367.Că-i moartea ceva bun, firesc, normal, aiureli!

  Da e un lucru foarte serios să mori, trăsnăi de nedrepți neîmpliniți. Ne pricepînd viața, omul și rostul său în lume, unii își dau cu părerea. Că-i moartea ceva bun, firesc, normal de cumsecade, aiureli. Numai de ești om adevărat și-n fața LUI cum trebuie, duci o viață mulțumit îndestulat. De zile și împlinit tu și familia ta, unii citind de acestea, nu le cred posibile.
  Și totuși așa ne dorește EL la toți să fim și să ajungem pînă la adînci bătrîneți, la 120 de ani. Cum s-o hotărît în străvechime încă de atunci, dar mereu am fost neputincioși. Între oameni și-n fața LUI și am fost împiedicați de EL și-n continuare la fel. De nu ne vine mintea la cap, cum EL ne dorește să-i fim cu adevărat.
  Unii dezorientați de atîta nedreptate și spirituală în special, îL caută de unii singuri. Dar nu-s cum trebuie și EL, nu-i lasă calea s-o găsească și rămîn. Liberi-cugetători, nehotărîți, nici în car nici în căruță și totuși reușesc mai bine. Ca-n religiile ancorate contra LUI pe față, crezînd în necurații morți vechi. Deci acești căutători de sînt oameni corecți, o duc mai bine ca angajații în cîte credințe nedrepte LUI și nouă.

2260.Nu nedrepte în totalitate, că te stingi, vai de tine

  Se zice de nedrepți că-s folositoare faptele tale bune atunci cînd ești la mititica, ori în alte necazuri intrat. Îți țin de cald, de bine și ție, o acumulare bună la nevoie. E un prag de înțelegere a vieții, nu nedrepte în totalitate, că te stingi ca vai de tine. O mai duci, te mai așteptă, poate îți revii cît de cît ca om cît mai corespunzător. Adica bunătate, fapte pe măsură între oameni și să-L știi corect, nu abureli de doi bani.
   O înțelegere corectă a vieții date, cunoașterea de sine, e un alt prag, atunci cînd dorești schimbarea. Ai dat de-o greutate, te-o ajutat și drept mulțumire cînd simți chemarea, răspunzi prin ceea ce crezi. Dezmeticirea într-o nouă cale, ce-o cauți, de obicei nu te lasă singur, e cumva cu tine. Te îndrumă, afli o comuniune de însănătoșire a unei vieți în derivă, ce încet se va îndrepta.
  Nu te va nemulțumi și nici cu silă și ură față de ceilalți, vei aborda schimbarea. Poate cu oarecare curiozitate și căutarea ta în noua cale. Sînt și unele schimbări, renunțări, nu toate-s roz, ci și drastice hotărîte, convins că altfel nu-i chip. Și se pot ivi unele nemulțumiri trecătoare, pricepînd dezmeticirea și planurile ei.

2251.Anihilîndu-ne unii pe alții, că nu-i cum trebuie

  Că fiind nedrepți EL ne părăsește și sub diferite influențe nefaste vieții, ne păruim. Între noi sub diferite modalități, unele foarte groaznice vieții normale în lume. Anihilîndu-ne unii pe alții. Toate din cauză că nu sîntem cum trebuie și aiuriți vedem doar urmările, cauzele nu. Ducîndu-ne singuri în eroare, depărtîndu-ne de Adevărul SĂU și al nostru.
  De asta nu vă înarmați și cîte ministere ale apărării ori de interne constituiți. Ci îndreptați-vă între oameni prin educație corectă și responsabilă și a părinților. Nu-L ignorați ci-L aflați corect, doar pe EL, nu închipuirile mincinoase, lăsați-le! Ca să vă fie bine și să vă cunoașteți viața cum trebuie, corectă între oameni mulțumiți. Și-n fața SA, aflînd ce ne trebuie ca să beneficiem de ceea ce ni-i scris SUS.
  Că încă acces nu avem și cunoașterea ni-i limitată și trunchiată, că nu merităm cum trebuie. Mai întîi să dăm, ca să primim. Și nu oricum ci cum trebuie vom afla la timp, doar să dorim, altfel putem încă rata viața.