3379.Că infinite-s căile și posibilitățile omului

   Înfăptuirile mai deosebite îs considerate de nedrepții fără EL și-n lume ca ea. Că-s misterioase, magice, aiureli, îs realizări ca și celelalte de cînd lumea. De mîna omului în slujbă-i, mai mult ori mai puțin de folos omului. Că se impune respectarea lor, o fi, dar cel mai important e să fim oameni. Cu adevărat între ceilalți și-n fața LUI și om  mai vedea în timp de bine să tot fie.
  Că și așa sîntem categorisiți uniformi, ne diferențiați suficient, chiar de știm că nu semănăm unul cu altul. Dar așa sîntem luați la o adică-n așa lumesc nedrept și imoral, înrăit și derutat. Dar se impune a ne dezmetici cu curajul aflării căi necesare fiecăruia. Într-o devenire cumsecade între oameni demni, știindu-ne capabili de mai mult, mai bine și mai desăvîrșit.
  Că infinite-s căile și posibilitățile omului cu gîndire și spirit de SUS.