Să nu ne dăm bătuți, învinși de propriile greșeli, să ni le îndreptăm, rupînd-o cu nelegiuirea. Din fața SA și dintre noi și a naturii legi să le respectăm, cum trebuie, găsindu-ne calea. Că sînt simțite semne doar noi aflîndu-le, cînd dăm chix, cînd nu ne mai merge. Am epuizat materia dătătoare de speranțe măcar, greutățile ne înving, porniri ne calculate bine.
Ori am luat-o pe căi greșite și părăsiți, ne sună plata, scadența nelegiuirii, nesocotinței. EL nu ne suflă mult în borș de nu-L luăm în calcul, nici acuma, ci ne lasă și-o sfeclim. Ușor, de minte nu-i și nici obișnuința de a face și vorbi corect omenește. Ne luînd în seamă răutățile și urîțeniile ce ne tot dau tîrcoale, că le plătim de ne săturăm pe veci.
Condiția e că nu prea conștientizăm defel, încăpăținați ne facem damblalele nedreptății întruna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu