Ne ambiționăm încă de tineri și sub imbolduri diverse, educative, părintești și societatea în întregul ei. Învățăm că trebuie să ne tot realizăm cît mai desăvîrșiți în orice domeniu de activitate. Ni-l alegem să fim cît mai perfecți, ni se tot cere și căutăm aceasta mereu și-n final dăm chix. Cam nu ne alegem cu mai nimica deosebit, decît foarte, foarte rar doar excepțiile ce mai confirmă reguli ne știute bine.
Dapoi în cel mai cel domeniu, cel al spiritualității unde omul e complet scos în afară. Și tinde dintotdeauna spre o astfel de cunoaștere, oprită strașnic de SUS. Deci unde nu ne fierbe oala, ne-am băgat nechemații, acolo doar aleșii fiind admiși. Și ne tot dăm rotunzi în neștire printre nedrepții și-n fărădelegea lumii. Cotcodăcind ca strecheații de impresionăm gura-cască de pretutindeni.
Tot în afara LUI și a nostră cum ar trebui să fim, dar nu contează în așa netrebnicie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu