Inutilitatea, ratarea vieții, viață ce n-o pricepem deplin și convingător, ci pe sărite în cel mai bun caz. De fapt cam deloc bine și util, ci rău și urîtă ni se pare, de ne înțeles, ce rost avem. Ce foloase ne aducem nouă ori naturii? Așa neîndemînatici la bine și chiar la frumos nici vorbă, ci doar la nelegiuiri, nedreptăți.
Șmecherii cît încape, iresponsabili ne găsim nașul mereu, părăsiți o tot luăm în barbă. E vai de noi așa necorespunzători pe acest Pămînt dat să conviețuim dar nu-i chip. Că nu ne putem abține de la rele și urîte vorbe și fapte, ne învățînd mai nimica. Din ceea ce ni se petrece cît trăim pe aicea, neputincioși și înrăiți la culme uneori.
De depășim ne așteptările SALE, și aflăm cum e să fim părăsiți în calea necazurilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu