3394.În altă lume nouă aflîndu-ne trăinicia

  Să nu fim naivi și iresponsabili, cu toată necunoașterea corespunzătoare. Totuși de morală știm că nu-i în vigoare și relele și urîtele vorbe și fapte le știm a le deosebi. Relele de bune, urîtele de utilele, grozăviile, hîzeniile de frumosul, plăcutul. Bucuria de a trăi cumsecade între oameni de omenie, firesc, cu EL. E mai dificil deocamdată, e strașnic mințită dreptatea în dreptul SĂU.
  Totul cu știrea SA, deoarece încă ne consideră, nu pe toți, necorespunzători. De a-L afla cum trebuie, mai bine se mai ferește de așa nelegiuiri, chiar de mai plătim. Și oalele sparte de alții, ne vom recupera, cumva știe EL cum și noi atuncea. Aflîndu-ne drumul cu toții cînd bariera libertății cuvenite în cunoașterea trebuincioasă.
  Se va ridica, ori altă piedică nu vom mai avea în fața dezmeticirii adevărate. Din așa somn al rațiunii umane în altă lume nouă aflîndu-ne trăinicia.