Sîntem toată viața aproape reușiți în ceea ce ne dorim, mai e un pas, un singur pas. Și ne realizăm visurile, constatăm că-i tare greu să fim cum trebuie în sfîrșit. Nu putem duce viața ce ni-o dorim în continuare, chiar de pînă aici am cam reușit. Aproximarea, nesiguranța ne costă, e nevoie în continuare de hotărîre dreaptă, corectă. Că nu știm care e, sigur ne dăm seama de ce trebuie doar noi să fim în primul rînd.
Ceea ce ne trebuiește între oameni să fim și-n fața SA, demni, adevărați oameni. Responsabili de noi, de familie și-n societate, concomitent cu conștiința mereu a SA. Ce ne veghează de SUS și de oriunde, mereu să nu-I mai greșim, ci din contra. Cît ne pricepem să ne vedem de ale noastre respectîndu-L și vom fi în continuare. Și noi aduși cu contribuția fiecăruia acolo unde ni-i locul, în timp primind ce merităm.
Că de regulă vrem cam mult, e de găsit echilibrul necesar vieții, în concordanță. Cu ceea ce ni se cere, simțit ferm și clar mereu, e greu dar ne obișnuim cu toții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu