3400.Mediul își pierde rapid răbdarea și tot el ne altoiește

  Nu ne putem afirma în nici un caz, chiar de unii cred, deci apartenența la natura terestră. Nu avem nimica în comun, ci doar prostia în fața SA, dar la natură nu-i cazul. Noi așa înstrăinați și convinși de neputințe îndărătnice nu pricepem ce-i cu noi. Pe aicea și de ce, căutîndu-ne nu cum trebuie calea, rătăciți și indeciși la bine.
  Chiar de ne adăpostește ocazional doar, natura ne știe și nu ne greșește, de noi știm asta. Să ne învățăm a fi cum trebuie și atunci vom afla cu adevărat conlucrarea demnă. Între om și mediu Pămîntului, ne agresiv ci domol, împăcat cu noi și noi cu el. Asta și se vrea, deocamdată nu ne-am prins defel cam nicăieri cum trebuie.
  Și spre deosebire de SUS, părăsirile cuvenite netrebniciilor săvîrșite contra naturii. Se plătesc mai drastic și cam rapide, mediul își pierde repede răbdarea și tot el ne altoiește.