Că în timp și spațiu obișnuințele unele nedrepte între ceilalți oameni, își creează propria pavăză. Crustă de apărare contra celor ce-i nedreptățim, de vrem ori nu, inconștienți ne facem mendrele. Ne ținînd cont de nimeni și nimica, astfel sîntem posedați de vicii diferite, atîta timp cît ele vă comandă. Sîntem pierduți, e de căutat echilibrul în toate, omenia, firescul, ne depășind cumsecădenia, normalul.
Că EL nu-I contra diferitelor apucături omenești toate, dar să ținem cont de EL și de oamenii ceilalți. Fiind între ei și-n fața SA, responsabili, demni și acătării, clari și fermi, căutînd îndreptarea. Lămurindu-ne cum stă treaba și căutîndu-le și celorlalți înțelegerea cu adevărat omenească. Că nu-i nimeni de piatră seacă, și se dă după cele trebuincioase umanității în general.
Și a dorințelor SALE lansate de cînd lumea, nouă pentru a le ști și respecta întocmai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu