Că-n continuare ni se cere strunirea traseului vieții, în limitele bune și utile. Cunoașterii datoriilor cît mai necesare omului pentru a fi lăsat să fie cum vrea. Dar nu neputincios și delăsător, ci potolit și demn, liber de teamă și josnicii. Voind nu pofte contrare temei binelui între oameni, găsindu-ne firea cu adevărat simțită.
Observînd că ne priește viața ce-o avem în raport de alții, ce au neplăceri. Ferice de noi sîntem în baremul dat, poate și inconștienți, dar de merităm, e ceva. S-o ținem tot așa, că se vede că ăsta-i drumul de urmat ție, de nu-i așa cată-l. Străduire, atent informat de tot și toate cerințele vieții, nu de florile mărului. Că se află de vrei toate cele bune de urmat și te vei schimba de poți.
E nevoie de nițel curaj și căutări demne de omul de vrei a fi în cunoștință de cauza ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu