3381..E nevoie de nițel curaj și căutări demne

  Că-n continuare ni se cere strunirea traseului vieții, în limitele bune și utile. Cunoașterii datoriilor cît mai necesare omului pentru a fi lăsat să fie cum vrea. Dar nu neputincios și delăsător, ci potolit și demn, liber de teamă și josnicii. Voind nu pofte contrare temei binelui între oameni, găsindu-ne firea cu adevărat simțită.
  Observînd că ne priește viața ce-o avem în raport de alții, ce au neplăceri. Ferice de noi sîntem în baremul dat, poate și inconștienți, dar de merităm, e ceva. S-o ținem tot așa, că se vede că ăsta-i drumul de urmat ție, de nu-i așa cată-l. Străduire, atent informat de tot și toate cerințele vieții, nu de florile mărului. Că se află de vrei toate cele bune de urmat și te vei schimba de poți.
  E nevoie de nițel curaj și căutări demne de omul de vrei a fi în cunoștință de cauza ta.

2945.Chiar fericiți cu îndeletnicirile ca fiecare om demn

  Să ne bazăm pe sinceritate între oameni, e o mare greșeală, pornirile numeroase. Și nerușinate multe chiar de-s sincere, strunirea, moralitatea înainte de toate și binele. De înțeles nu răul și urîtul în vorbe și fapte de înlăturat din noi și dintre noi. Cu EL și-n fața LUI se impune doar sinceritatea și nu altceva, că-i pierdere de vreme și te costă, chiar și imediat.
  Devenim maniaci uneori în anumite privințe în nedreptatea ce n-o vedem în noi mai întîi. De îndreptat, cumsecade între oameni, îi greu, dar de vrem și ne dorim cum putem cum nu putem se înfiripă. Și-n timp obișnuința binelui și a utilului ni se par mai ușor de ținut minte și de îndeplinit. Chiar de nu sîntem în altele așa de corespunzător cum am dori, dar ce ține de abilități.
  Și însușiri unele înnăscute, ori dobîndite mai ușor de alții, ce ni le dorim o viață fără succes. Fiind totuși mulțumiți, chiar fericiți cu îndeletnicirile ce le avem, ca fiecare om la locul său.