2945.Chiar fericiți cu îndeletnicirile ca fiecare om demn

  Să ne bazăm pe sinceritate între oameni, e o mare greșeală, pornirile numeroase. Și nerușinate multe chiar de-s sincere, strunirea, moralitatea înainte de toate și binele. De înțeles nu răul și urîtul în vorbe și fapte de înlăturat din noi și dintre noi. Cu EL și-n fața LUI se impune doar sinceritatea și nu altceva, că-i pierdere de vreme și te costă, chiar și imediat.
  Devenim maniaci uneori în anumite privințe în nedreptatea ce n-o vedem în noi mai întîi. De îndreptat, cumsecade între oameni, îi greu, dar de vrem și ne dorim cum putem cum nu putem se înfiripă. Și-n timp obișnuința binelui și a utilului ni se par mai ușor de ținut minte și de îndeplinit. Chiar de nu sîntem în altele așa de corespunzător cum am dori, dar ce ține de abilități.
  Și însușiri unele înnăscute, ori dobîndite mai ușor de alții, ce ni le dorim o viață fără succes. Fiind totuși mulțumiți, chiar fericiți cu îndeletnicirile ce le avem, ca fiecare om la locul său.

2629.Mai frumoase ca o realitate ce o dorim aievea

  Nu e nici o opreliște în viață de vrem ceva se poate, doar de vrem cu ardoare. Asta în lumea asta, că-n fața LUI e nevoie întîi de toate de sinceritatea și de preocuparea necesară în timp o afli. Și altele legate de cum mai trebuie să fim.
  Năzuințele, speranțele ne făuresc imagini ce-s mai frumoase ca o realitate ce o dorim și e aievea. Aflînd-o în construcția ce o vom edifica cu vremea, după reguli în edificare. Să nu ne oprim din înaintare cînd sîntem pe aproape, chiar de sînt și neîmpliniri inerente oricărui început. Pînă ne dăm la calea cea nouă, căutată și s-o afle și alții de-s doritori, să le-o arătăm.
  Că cei aflați în calea bună îs cu multe cunoștințe în temă față de ceilalți încă ne ajunși pe acolo. Și nu au facilitățile celor admiși să continue altfel drumul cunoașterii.
  Că nu-i nici un iad, ci o muncă de îndreptare și dincolo, ce nu s-a putut pe aicea. În condiții altele, fiind suflet, doar și cu altele necunoscute nouă aicea.